2ra-1762/19 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1762/19 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1762/19

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana ( jud. : M. Gandrabur )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov )

Î N C H E I E R E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nacu Pavel, reprezentat de

avocatul Chișca Maxim,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nacu Pavel împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Sapiens” cu privire la încasarea penalității,

repararea prejudiciului moral, obligarea finalizării serviciului și predării obiectului,

compensarea cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională înaintată de

Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” împotriva lui Nacu Pavel cu privire la

rezilierea actului juridic, restituirea sumei și radierea din Registrul bunurilor imobile a

notării și grevării,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul lui Nacu Pavel și menținută hotărârea din 27 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă :

La 30 octombrie 2017, Nacu Pavel s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Sapiens” cu privire la încasarea

penalității, repararea prejudiciului moral, obligarea finalizării serviciului și predării

obiectului, compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a relatat că, la 10 septembrie 2015 a

încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” în calitate de antreprenor,

contractul de investiții în construcție nr. 8156, obiectul căruia a fost investirea

capitalului privat în construcția apartamentului nr. 45 din complexul locativ cu obiecte

social-culturale „Albăstrele”, situat în mun. Chișinău, str. Albăstrele 9/1.

Reclamantul a indicat că, a executat obligațiunile contractuale asumate privind

achitarea prețului pentru apartamentul nominalizat conform graficului stabilit la pct.

4.3 din contractul de investiții, achitând suma de 17270 euro, iar potrivit pct. 2.1 lit. f)

din contract, Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” urma să organizeze darea în

exploatare a imobilului nu mai târziu de sfârșitul semestrului II al anului 2016.

Lucrările de finisaj a bunului imobil au fost preponderent executate la sfârșitul

anului 2016, începutul anului 2017, blocul locativ fiind conectat la conductele de

1

apeduct, energie termică și energie electrică, fiind inexplicabile inacțiunile pârâtului de

finisare a lucrărilor și dare în exploatare a blocului locativ.

Astfel, la 21 septembrie 2017 a remis Societății cu Răspundere Limitată

„Sapiens” o reclamație prin care s-a solicitat finisarea oficială a lucrărilor de

construcție și predarea obiectivului locativ, însă un răspuns oficial nu a primit.

Reclamantul considera că pârâtul nu și-a onorat corespunzător obligațiile asumate

prin încălcarea termenului de dare în exploatare a imobilului, astfel fiind admise

încălcări ale Legii privind protecția consumatorului, iar faptele constatate generează

necesitatea achitării penalităților.

În urma neexecutării în termenul stabilit a obligațiilor contractuale de dare în

exploatare a imobilului, a stabilit un nou termen în acest sens, ce nu s-a soldat cu

succes. În opinia reclamantului pârâtul a acționat ilicit, cu vinovăție, prin încălcarea

termenului prevăzut în contract. Prejudiciul moral este generat de neexecutarea

obligațiunilor asumate, refuzul de a informa consumatorul despre cauza neexecutării,

inclusiv în urma adresării pretenției, de inconveniențele de a locui cu copil mic la rude,

cu toate că și-a îndeplinit obligațiunile de plată conform contractului de investiție,

motiv pentru care inducerea în eroare privind termenele de dare în exploatare au

generat pentru familie stări de confuzie și furie vizavi de achitarea dobânzilor

persoanelor de la care a împrumutat bani pe un anumit termen deoarece avea intenția

de a contracta un credit de la bancă gajând apartamentul în care a investit după darea

în exploatare ca în final să întoarcă sumele împrumutate, fiind mințit repetat, ignorarea

tuturor pretențiilor consumatorului privind depășirea excesivă a termenelor de dare în

exploatare a imobilului.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată

„Sapiens” a sumei de 310 860 euro echivalentul în lei moldovenești conform cursului

BNM la data executării hotărârii cu titlu de penalității, suma de 100 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral, obligarea finalizării serviciului și predării obiectului locativ din

complexul „Albăstrele”, apartamentul nr. 45, situat în mun. Chișinău, str. Albăstrele

9/1 și compensarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul examinării acțiunii inițiale Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens”

a înaintat o acțiune reconvențională împotriva lui Nacu Pavel solicitând rezilierea

contractului de investiție în construcții din 10 septembrie 2015, încheiat între

Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” și Nacu Pavel privind investirea

capitalului privat în construcția apartamentului nr. 45 cu suprafața totală de 31,4 m.p,

din complexul locativ cu obiecte social-culturale „Albăstrele” situat în mun. Chișinău,

str. Albăstrele 9/1, cu restituirea sumei de 373 177,94 lei și radierea din Registrul

bunurilor imobile a notării și grevării cu privire la încheierea contractului de investiție

în construcții din 10 septembrie 2015.

În motivare, a invocat că Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” în calitate

de antreprenor, a încheiat cu Nacul Pavel în calitate de beneficiar contractul de

investiții în construcție nr. 8156 privind investirea capitalului privat în construcția

apartamentului nr. 45 cu suprafața totală de 31,4 m.p., din complexul locativ cu

obiecte social-culturale „Albăstrele” situat în mun. Chișinău, str. Albăstrele 9/1,

potrivit căruia Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” urma să execute lucrările

de construcție a bunului imobil menționat, cu ulterioara transmitere în proprietate

beneficiarului Nacu Pavel, ultimul onorându-și integral obligația privind achitarea

lucrării în sumă de 373 171,94 lei.

2

Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” a indicat că nu și-a executat integral

obligațiile sale corespunzătoare din motive neimputabile acestuia, menționînd că în

anul 2015 actualul administrator a preluat conducerea societăți în baza contractului de

vânzare- cumpărare într-o situație nu tocmai ușoară și avantajoasă, în contextul în care

precedentul administrator a creat o situație echivalentă cu cea a insolvabilității când

pasivele depășeau activele societății.

Întru executarea obligațiilor asumate și a redresării stării create a lucrurilor,

inclusiv și întru evitarea falimentării Societății cu Răspundere Limitată „Sapiens”, care

avea creanțe de peste 2 milioane lei, administratorul a preluat conducerea societății și

în decursul a doi ani au fost depuse eforturi titanice de a reabilita situația fmanciar-

economică a societății și de a finaliza construcția complexului locativ „Albăstrele” și

de a o transmite spre exploatare.

Insă, termenele de transmitere în exploatare a imobilului nu au putut fi respectate

din considerentul că pe măsura scurgerii timpului apăreau alte creanțe (nestipulate în

actul de primire-predare) precum și alți creditori ai societății ce revendicau executarea

corelativă a obligațiilor de către SRL „Sapiens”.

Societate cu Răspundere Limitată „Sapiens” a menționat că lucrările de finalizare

a construcției sunt la etapa finală, lucrându-se intensiv asupra dării în exploatare a

imobilului și, deși înțelege frustrarea și nemulțumirea investitorului solicită rezolvirea

contractului de investiții în construcție din considerentul imposibilității integrării în

termenul stabilit în contract a executării obligațiilor ce-i revin.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

acțiunea inițială înaintată de Nacu Pavel a fost admisă parțial.

S-a dispus încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Sapiens” în

beneficiul lui Nacu Pavel a sumei de 5000 cu titlu de prejudiciu moral.

S-a obligat Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” să finalizeze serviciul și

să predea obiectul locativ din complexul Albăstrele: apartamentul nr. 45, situat în

mun. Chișinău, str. Albăstrele 9/1.

În rest acțiunea inițială fiind respinsă ca neîntemeiată, cu încasarea din contul

Societății cu Răspundere Limitată „Sapiens” în beneficiul lui Nacu Pavel a taxei de

stat, proporțional părții admise din acțiune, în cuantum de 100 lei.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Sapiens” împotriva lui Nacu Pavel cu privire la rezilierea

contractului de investiții în construcție din 10 septembrie 2015, restituirea sumei și

radierea din Registrul bunurilor imobile a notării și grevării.

Pentru a hotărî astfel instanța a constatat că, în speță părțile nu au prezentat vre-

un act juridic care ar atesta existența clauzei penale.

Potrivit contractului de investiție în construcții din 10 septembrie 2015 nu există

nici o clauză contractuală ce ar prevedea plata penalității de către pârât în beneficiul

reclamantului pentru întârzierea executării obligațiunilor contractuale. Astfel, potrivit

prevederilor legale clauza penală trebuie să îmbrace întotdeauna forma scrisă, chiar

dacă obligația principală în vederea căreia a fost stipulată, nu ar îmbrăca această

formă.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral instanța a conchis

că, suma de 5000 de lei este una rezonabilă, deoarece reclamantul Nacu Pavel a

suferit psihologic ca urmare a culpei Societății cu Răspundere Limitată „Sapiens” a

inacțiunilor ce țin de darea în exploatare a blocului locativ cauzând un disconfort și

3

suferințe psihice recalmatului.

Cu referire la acțiunea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sapiens” instanța a reținut că, rezilierea contractului ține exclusiv de voința

părților și se face prin declarație scrisă față de cealaltă parte, iar actul juridic poate fi

considerat desființat la data comunicării declarației de către cealaltă parte. La

materialele cauzei lipsește vreo notificare de rezoluțiune/reziliere expediată în adresa

lui Nacu Pavel cu dovada recepționării ei. La caz, nici o clauză contractuală sau normă

legală nu prevăd abilitatea instanței de judecată de a rezolvi contractul încheiat între

părți.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 7 decembrie 2018, Nacu Pavel a

declarat apel împotriva hotărârii din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond în partea

respingerii acțiunii principale și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Nacu Pavel.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Nacu Pavel și menținută hotărârea din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana.

La 5 iunie 2019, Nacu Pavel, reprezentat de avocatul Chișca Maxim a declarat

recurs împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din

27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea respingerii acțiunii principale și

emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de

chemare în judecată depusă de Nacu Pavel.

Ca temei de drept recurentul a invocat art. 432, alin.(2) lit. a) și c) din Codul de

procedură civilă care statuează că, se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

În motivare a indicat că, instanța de apel a dat o apreiere arbitrară probelor și

circumstanțelor speței. Hotărârile instanțelor ierahic inferioare sunt nemotivate, având

la bază o argumentare incertă, neavând putere de convingere. Instanța de apel nu și-a

însușit argumentarea expusă de către instanța de fond, fără a fi dată o apreciere

cuvenită pretențiilor formulate în raport cu probele dosarului și normele de drept ce

reglementează raportul juridic.

Recurentul a indicat că la caz sunt aplicabile prevederile Legii nr.105-XV din 13

martie 2003 privind protecția consumatorului, reglementând raporturile dintre

consumator și agentul economic la încheierea contractului de investiție în construcții

din 10 septembrie 2015.

Societatea cu Răspundere Limitată „Sapiens” nu și-a executat corespunzător

obligațiile asumate față de Nacu Pavel în calitate de beneficiar prin încălcarea

termenului de dare în exploatare a imobilului, prin ce au fost admise încălcări a art. 21

alin.(1) din Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorului.

Recurentul consideră că, că este îndreptățit să solicite încasarea penalității din

motivul neexecutării în termen a obligațiunilor asumate prin contract, fiind aplicabile

în speță prevederilor art. 32 alin.(2) din Legea nr.105-XV din 13 martie 2003 privind

protecția consumatorului.

Decizia instanței de apel relevă o insuficientă analiză a probatoriului administrat

în cauză ce a condus la reținerea unei situații de fapt și drept inexacte.

4

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 12 martie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de ieșire, instanța de apel a expediat participanților la proces,

copia deciziei motivate la 28 martie 2019. Recurentul a indicat că a recepționat decizia

instanței de apel la 17 aprilie 2019.

Cererea de recurs a fost declarată la 5 iunie 2019, respectiv în termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

5

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Nacu Pavel,

reprezentat de avocatul Chișca Maxim nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Nacu Pavel, reprezentat de avocatul

Chișca Maxim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii

Nina Vascan

Dumitru Mardari

6