2ra-1665/19 — încasarea cheltuielilor de judecată, repararea prejudiciului moral

2ra-1665/19 — încasarea cheltuielilor de judecată, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1665/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul central) T. Avasiloaie

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul National de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Igor

Eremia împotriva Inspectoratului National de Patrulare al Inspectoratului General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 mai 2018 Igor Eremia, reprezentat de avocatul Vitalie Eremia, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Unic de Monitorizare și

Coordonare a INP al IGP al MAI, Inspectoratului Național de Patrulare și

Agentului constatator al IPSMI CUMC, Diana Buciumaș, solicitând încasarea

solidară din contul pârâților a cheltuielilor de asistență juridică suportate de către

Igor Eremia în procesul contravențional nr. 5-3371/15 în mărime de 4 500 lei, a

sumei de 5 000 de lei cu titlu prejudiciu moral suportat de Eremia Igor și a

cheltuielilor de judecată și de asistență juridică care vor fi prezentate pe parcursul

judecării prezentei cauze.

La 13 septembrie 2018 reclamantul, prin intermediul reprezentantului,

avocatul Vitalie Eremia, a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin care a

solicitat excluderea din proces a pârâtului agentul constatator al IPSMI CUMC,

Diana Buciumaș și a pârâtului Centrului Unic de Monitorizare și Coordonare al

INP a IGP al MAI din considerentul că, prejudiciul cauzat de către o persoană cu

funcție de răspundere se repară integral de autoritatea publică, din care acesta face

parte și anume de către Inspectoratul National de Patrulare, conform prevederilor

art. 383 alin. (1), (2) din Codul contravențional, art. 1404 alin. (1), (2) din Codul

civil.

A menționat că atragerea în proces a IPSMI CUMC al IGP al MAI nu mai

este necesară din motiv că ultimii sunt doar o subdiviziune a Inspectoratului

1

National de Patrulare și nu au statut de persoană juridică distinctă, iar atragerea

INP exclude necesitatea atragerii a CUMC.

Prin urmare, a solicitat încasarea de la pârâtul Inspectoratul National de

Patrulare a cheltuielilor de asistenta juridică suportate în procesul contravențional

nr. 5-3371/15 în mărime de 4 500 lei și a prejudiciului moral în mărime de 5 000

lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 3 iunie 2015, de către

agentul constatator locotenent de politie al IPSMI al CUMC Diana Buciumaș a fost

întocmit procesul-verbal de contravenție MAI03 001255, întocmirea începută la

ora 17:35 și finisată la ora 17:58, și decizia de sancționare în sumă de 1 000 lei

conform art. 234 alin. (1) din Codul contravențional.

Nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție, la 8 septembrie

2015 a depus contestație împotriva acestuia, fiind înregistrată cu nr. 32/15.

Examinarea contestației depuse s-a aflat pe rolul Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 14 septembrie 2015 până la pronunțarea hotărârii din 4 mai 2017 și

ulterior s-a aflat pe rolul Curții de Apel Chișinău pentru examinarea recursului,

declarat împotriva hotărârii menționate de către inspectorul al SMI al CUMC al

INP al IGP al MAI sergent inferior de poliție, Daniela Dațco, și s-a finalizat la 10

august 2017, cînd a fost pronunțată decizia.

A menționat că pe tot parcursul examinării cauzei date a fost reprezentat de

către avocatul Vitalie Eremia.

Prin decizia din 10 august 2017 a Curții de Apel, a fost respins recursul

declarat de către reprezentantul CUMC Daniela Dațco și menținută hotărârea

primei instanțe, prin care a fost admisă contestația, depusă de apărătorul

contestatarului avocatul Vitalie Eremia, fiind anulate ca ilegale și abuzive

procesul-verbal nr. MAI03 001255 din 3 iunie 2015 și decizia de sancționare în

mărime de 50 u.c., echivalentul a 1 000 lei.

Reclamantul a menționat că cauza contravențională s-a examinat mai mult de

doi ani, iar prezenta cerere de chemare în judecată are scopul reparării prejudiciul

moral și încasării de la pârâtul a cheltuielilor de asistență juridică, din motiv că a

fost atras la răspundere contravențională ilegal și ulterior s-a intentat procedura de

executare silită și în procesul de executare, asupra proprietății acestuia i-au fost

create un șir de impedimente întru exercitarea drepturilor, cu încălcarea drepturilor

constituționale și anume, art. 46 din Constituție.

Reclamantul a remarcat că repararea prejudiciului moral este determinată de

suferințele psihice suportate, manifestate prin stare de frustrare, disperare,

disconfort, stare de tensiune internă permanentă, care în final putea duce la apariția

unor dereglări de sănătate, iar în cel mai rău caz la apariția unor boli psihice.

Iar scopul de bază al reparării prejudiciului moral este de a-i acorda o

reparație echitabilă a prejudiciului suportat.

Fiind atras la răspundere contravențională ilegal, el a fost supus unui stres

continuu, fiind obligat să-și facă dreptate, apelând la instanța de judecată și nu doar

și indică că unica soluție pentru restabilirea echității sociale este de a-i fi reparat

prejudiciul moral și restituite toate cheltuielile suportate pentru asistența juridică de

care a avut nevoie.

Prejudiciul moral real cauzat îl apreciază în sumă de 5 000 lei, care consideră

că nu este una deloc exagerată.

2

De asemenea, a menționat că de către apărătorul Vitalie Eremia i-au fost

prestate servicii juridice în sumă de 4 500 lei, care au fost achitate conform bonului

de plată Seria XL nr. 809623 la data de 15 mai 2018.

Prin hotărârea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central,

s-a admis parțial acțiunea.

S-a încasat de la Inspectoratul Național de Patrulare în beneficiul lui Igor

Eremia, cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică acordată la

examinarea cauzei contravenționale, suma de 4 500 lei.

În rest, în partea pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral în sumă

de 5 000 lei, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, prima instanță a constatat că prin hotărârea din 4 mai

2017 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a fost anulat procesul-verbal cu privire

la contravenție și decizia de sancționare din 3 iunie 2015 și a fost încetat procesul

contravențional.

Hotărârea din 4 mai 2017 a fost menținută și a devenit irevocabilă din

momentul pronunțării deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 august 2017.

În cadrul procesului contravențional Igor Eremia a fost reprezentat de

avocatul Vitalie Eremia, care i-a acordat asistență juridică în fața instanțelor de

judecată de fond și de apel, pe perioada 8 septembrie 2015-10 august 2017,

suportând cheltuieli de asistență juridică în mărime de 4 500 lei.

La 31 octombrie 2018, Inspectoratul National de Patrulare a declarat apel,

solicitând casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei hotărâri noi prin care

cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Eremia, să fie respinsă ca

neîntemeiată.

La 1 noiembrie 2018, Eremia Igor prin intermediul avocatului Vitalie Eremia

a declarat apel, solicitând casarea parțială a hotărârii instanței de fond în partea ce

ține de neadmiterea pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral, cu

emiterea în această parte a unei decizii noi prin care cerința reclamantului Igor

Eremia cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei să fie

admisă integral și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către Igor Eremia prin intermediul avocatului Vitalie Eremia și apelul

declarat de Inspectoratul Național de Patrulare.

S-a menținut hotărârea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

central.

S-a încasat de la Inspectoratul Național de Patrulare în beneficiul lui Igor

Eremia, cheltuielile de asistență juridică suportate la judecarea apelului în mărime

de 1 950 de lei.

Prin decizia suplimentară din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a

admis cererea avocatului Eremia Vitalie în interesele apelantului Igor Eremia

privind emiterea unei decizii suplimentare de încasare a cheltuielilor de judecată

pentru asistență juridică.

S-a încasat de la Inspectoratul Național de Patrulare în beneficiul lui Igor

Eremia, cheltuielile de asistență juridică suportate la judecarea cauzei în instanța de

fond în mărime de 2 630 de lei.

La 30 mai 2019 Inspectoratul National de Patrulare a declarat recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 31 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul central și a deciziei din 12 martie 2019 a Curții de

3

Apel Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu hotărârea din 31 octombrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central și decizia din 12 martie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, invocând că sunt neîntemeiate și pasibile de a fi casate.

În acest sens, a invocat că instanța de apel în mod eronat a concluzionat

asupra faptului aplicabilității la caz a prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel urmau să analizeze existența

acțiunilor ilicite ale agentului constatator și respectiv constatarea caracterului

intenționat al acestor acțiuni ilicite. Din conținutul deciziei și al hotărârii

judecătorești atât a instanței civile cît si cea care a examinat contestația în cauza

contravențională, nu au fost constatat caracterul ilicit al acțiunilor agentului

constatator sau caracterul intenționat al acțiunilor ilicite.

Inspectoratul Național de Patrulare consideră că instanțele ierarhic inferioare

au adoptat actele judecătorești fără a fi bazate pe un fundament temeinic și

materialul probator administrat, făcând referire în motivare asupra unor aspecte

neelucidate pe deplin și care nu au fost demonstrate prin probe în ședințele de

judecată, fapt ce duce la adoptarea unei soluții nemotivate, iar într-un final

încălcarea dreptului la un proces echitabil pentru recurent/pârât.

Totodată, a menționat că pentru a dispune încasarea prejudiciului material,

prejudiciu cu titlu de cheltuieli de asistență juridică în cadrul examinării cauzei

contravenționale, instanța de fond nu a luat în considerare și nu a argumentat în

nici un mod aspectul referitor la prestarea acestor servicii, instanța de fond

limitându-se numai la declarațiile intimatului și a avocatului acestuia, fără să se

bazeze pe probe concludente.

A menționat că nici instanța de apel și nici instanța de fond în motivarea

actelor judecătorești emise nu au elucidat argumentele invocate de pârât, precum

nici motivarea instanței de judecată referitor la respingerea acestor argumente, iar

abținerea instanței de a indica motivele respingerii argumentelor incluse invocate

de către o parte în proces constituie o încălcare a art. 6 § 1 Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece nu i-a fost acordată

posibilitatea de a ști dacă argumentele invocate în referință au fost neglijate sau

respinse, motivele respingerii acestora, fiind astfel lăsat într-o stare de incertitudine

și creată impresia că nu a fost auzit.

Totodată, consideră eronată concluzia instanței de judecată referitor la

aplicabilitatea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998.

La fel a menționat că dispozitivul pronunțat public la data de 12 martie 2019

în cadrul ședinței diferă de dispozitivul din decizia motivată, or, la data de 12

martie 2019 instanța de apel s-a pronunțat asupra respingerii cererilor de apel

declarate fără însă a fi invocată admiterea pretențiilor legate de încasarea

cheltuielilor de asistență juridică legate de examinarea acțiunii în instanța de apel,

situație care pune în pericol siguranța actului judecătoresc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

4

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa participanților la proces la 4 aprilie 2019, fiind recepționată de

Inspectoratul Național de Patrulare la 9 aprilie 2019 (f.d. 132).

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul a fost declarat în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

5

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Inspectoratul Național de Patrulare, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Inspectoratul National de Patrulare

al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

6