3ra-890/19 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-890/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( Badan-Melnic Eleonora)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, O. Cojocaru, I.Țurcan)

ÎNCHEIERE

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Gheorghiu Tatiana, reprezentată de

avocatul Cotruță Pavel,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghiu Tatiana împotriva Biroului Vamal Leușeni, intervenient accesoriu Serviciul

Vamal, cu privire la anularea deciziei de concediere, restabilirea în funcție, plata

despăgubirilor pentru absența forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Gheorghiu Tatiana și a fost menținută hotărârea din 22

iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă

La 03 noiembrie 2016 la Judecătoria Hâncești a fost înregistrată cererea de

chemare în judecată depusă de Gheorghiu Tatiana împotriva Biroului Vamal Leușeni,

intervenient accesoriu Serviciul Vamal, cu privire la anularea deciziei de concediere,

restabilirea în funcție, plata despăgubirilor pentru absența forțată de la muncă și

repararea prejudiciului moral.

Totodată, la 18 noiembrie 2016 la Judecătoria Centru, mun. Chișinău a fost

înregistrată cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghiu Tatiana împotriva

Biroului Vamal Leușeni, intervenient accesoriu Serviciul Vamal, cu privire la anularea

deciziei de concediere, restabilirea în funcție, plata despăgubirilor pentru absența forțată

de la muncă și repararea prejudiciului moral.

Prin încheierea din 10 august 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost constatată

competența Judecătoriei Chișinău, sediul Centru la examinarea cauzelor civile conexate

la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghiu Tatiana împotriva Biroului

Vamal Leușeni, intervenient accesoriu Serviciul Vamal, cu privire la anularea deciziei

de concediere, restabilirea în funcție, plata despăgubirilor pentru absența forțată de la

muncă și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin ordinul nr. 950-p din 22 august

2016 a fost concediată din funcția de inspector principal din cadrul Postului Vamal

Leușeni, Biroul Vamal Leușeni.

Reclamanta a invocat că la data emiterii ordinului se afla în concediu medical.

Astfel, a considerat că acest ordin a fost emis cu încălcarea art. 86 alin. (2) Codul muncii

și art. 43 alin. (2) din Legea serviciului în organele vamale și altor legi.

A specificat că ordinul de concediere i-a fost adus la cunoștință după revenirea din

concediu medical.

Pe parcursul examinării cauzei au fost depuse mai multe cereri de concretizare a

pretențiilor, prin care reclamanta a solicitat constatarea ilegalității concedierii din

funcția de inspector principal din cadrul Postului Vamal Leușeni, Biroul Vamal Leușeni,

anularea ordinului nr. 950-p din 22 august 2016 a Serviciului Vamal, restabilirea în

funcție, plata despăgubirilor pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea a

fost respinsă ca tardivă.

Gheorghiu Tatiana a declarat apel împotriva hotărârii din 22 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Gheorghiu Tatiana și a fost menținută hotărârea din 22 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Colegiul a statuat că Gheorghiu Tatiana, deși cunoștea despre existența ordinului

de concediere încă din 08 septembrie 2016 (fapt probat prin avizul de recepție), însă a

depus prezenta acțiune la 03 noiembrie 2016, adică cu omiterea termenului de

prescripție.

La 27 mai 2019 Gheorghiu Tatiana, reprezentată de avocatul Cotruță Pavel, a

depus recurs împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre

rejudecare în prima instanță conform competenței jurisdicționale la Judecătoria Hâncești.

În motivarea recursului a invocat că referința în conținutul încheierii din 10 august

2017 a Curții de Apel Chișinău despre existența încheierii din 21 iulie 2017 a

Judecătoriei Hâncești, sediul Central, nu atestă întrunirea unui conflict negativ de

competență jurisdicțională – adică negarea competenței, deoarece anume Judecătoria

Hâncești, sediul Central a fost cea dintâi sesizată, iar dispunerea transmiterii spre

conexare prin încheierea din 12 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost

rezultatul aplicării directe a prevederilor art. 37 CPC și nici într-un caz o declinare a

competenței. Consideră că intervenția în derularea procesului prin încheierea din 10

august 2017 a Curții de Apel Chișinău este inadmisibilă, în situația în care nu a fost

întrunit nici conflictul de competență pozitiv – adică declararea de către două instanțe de

același nivel a competenței sale în examinarea aceleiași cauze, nefiind întrunit nici

conflictul de competență negativ – adică declararea de către două instanțe de același

nivel ca fiind incompetente material sau teritorial de a examina același litigiu.

Recurenta a mai invocat aprecierea unilaterală a probelor de către instanțele de

judecată, probele prezentate de ea fiind lăsate fără examinare și anume înscrisul cu

informația afișată public on-line pe situl oficial al ÎS „Poșta Moldovei”, conform căreia

scrisoarea recomandată a Biroului Vamal Leușeni expediată la 07.09.2016 cu

comunicarea din 02.09.2016 i-a fost livrată ei la data de 30.09.2016.

2

Totodată, instanțele de judecată au dat apreciere greșită circumstanțelor,

concluzionând că prin comunicarea recepționată la 08.09.2016 i-a fost prezentat și

ordinul de concediere. Or, la scrisoare acest ordinu nu era anexat, astfel dânsa fiind

lipsită de dreptul de a lua cunoștință de actul care urma a fi contestat.

A reținut și faptul că în comunicarea nr. 28/29 din 02.09.2016 nu se indică că ar

conține anexat copia ordinului de concediere.

De asemenea a invocat că art. 86 alin. (3) Codul Muncii stabilește că nu se admite

concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, în concediu anual de

odihnă.

Astfel, instanțele au ignorat faptul că începând cu data de 20 august 2016 până la

10 septembrie 2016 recurentei i-a fost acordat concediul anual de odihnă. Iar, pe

perioada 19 august 2016 -01 septembrie 2016 dânsa s-a aflat internată în staționar.

Examinând admisibilitatea recursului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contenciosul administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contenciosul

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 195 Cod administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

3

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentei copia

deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării

acesteia, din care considerente recursul este depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contenciosul administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contenciosul administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Gheorghiu Tatiana, reprezentată de avocatul Cotruță

Pavel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentei

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contenciosul

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contenciosul

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432.

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contenciosul administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Gheorghiu Tatiana,

reprezentată de avocatul Cotruță Pavel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

433 lit. a) al Cod de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contenciosul administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Gheorghiu Tatiana, reprezentată de avocatul Cotruță Pavel, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

5