2ra-1770/19 — încasarea datoriei

2ra-1770/19 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1770/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud.: S. Suvac)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: S. Iorgov, O. Cojocaru, E. Clim)

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Caciula Valentina,

reprezentată de avocata Ursu Vera,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ben

Shitrit Gavriel împotriva Caciula Valentina, cu privire la încasarea împrumutului și

compensarea cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de către Caciula Valentina și s-a menținut hotărârea din 13

iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă :

La 15 noiembrie 2017, Ben Shitrit Gavriel a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Caciula Valentina, cu privire la încasarea împrumutului și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

La 18 decembrie 2016, Ben Shitrit Gavriel a împrumutat pârâtei Caciula

Valentina, în baza unei recipise, bani în cuantum de 10 000 de euro, pentru

procurarea unui apartament. În actul eliberat nu a fost stabilit termenul de rambursare

a împrumutului.

Potrivit versiunii reclamantului, acesta a fost indus în eroare de către pârâtă în

legătură cu destinația banilor împrumutați, deoarece într-un final nu a fost procurat

nici un apartament. Astfel, pentru a clarifica situația creată, la 3 ianuarie 2017, el a

venit în Republica Moldova. La 6 ianuarie 2017, întru soluționarea litigiului pe cale

amiabilă, acesta i-a solicitat pârâtei restituirea sumei de bani împrumutate.

Potrivit ordonanței privind refuzul începerii urmăririi penale din 27 ianuarie

2017, pârâta a recunoscut existența datoriei de 10 000 euro față de reclamant, datorie

care la acel moment nu o putea restitui.

Pagină 1 din 7

Reclamantul a pretins că pârâta are obligația de rambursare a împrumutului în

decurs de 30 zile de la data de 13 octombrie 2017, când a recepționat somația din

partea reprezentantului reclamantului.

În argumentarea celor menționate mai sus, reclamantul a susținut că pârâta a

primit suma de bani din speță prin înșelăciune și abuz de încredere. De altfel, aceasta

se eschivează de la restituirea împrumutului de mai mult timp și ignoră somațiile

expediate în adresa acesteia.

Pentru motivele evocate, Ben Shitrit Gavriel a solicitat încasarea din contul

pârâtei Caciula Valentina a împrumutului în mărime de 10 000 de euro, precum și

cheltuielile de judecată sub formă de taxa de stat în mărime de 6 306 lei și sub forma

cheltuielilor pentru asistență juridică în cuantum de 1 300 de lei (f. d. 48 – 49).

În cadrul judecării cauzei, pârâta Caciula Valentina, reprezentată de avocatul

Sofroni Sergiu, a depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin

care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În esență, ea a sugerat că termenul

de restituire a împrumutului a fost condiționat de încadrarea acesteia la muncă. Însă,

aceasta nu este angajată la moment, deoarece statul Israel a refuzat să-i deschidă viză

de lucru (f. d. 40 - 41).

Prin hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

acțiunea formulată de către Ben Shitrit Gavriel a fost admisă integral. În acest sens,

instanța de judecată a statuat de a încasa de la Caciula Valentina în beneficiul

reclamantului împrumutul în mărime de 10 000 de euro, echivalentul în lei MD

conform cursului oficial stabilit de către BNM la data executării hotărârii (f. d. 52, 58

– 62).

De asemenea, instanța de judecată a compensat reclamantului din contul

pârâtei cheltuielile judiciare sub forma taxei de stat în mărime de 6 306 lei și sub

forma cheltuielilor pentru asistență juridică în cuantum de 1 300 de lei.

Împotriva acestui act judecătoresc, Caciula Valentina, reprezentantă de

avocatul Sofroni Sergiu, a declarat apel, care a fost pus pe rol la 13 noiembrie 2018

(f. d. 82). În apărare, Ben Shitrit Gavriel a formulat o referință, solicitând respingerea

cererii de apel (f. d. 89 - 91).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 19 martie 2019, a respins apelul

formulat de către Caciula Valentina și a menținut hotărârea din 13 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (f. d. 115 – 126).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a confirmat

situația de fapt constatată de prima instanță în baza circumstanțelor expuse de

reclamant în cererea de chemare în judecată.

În drept, instanța de apel a considerat relevante art. 867 și 871 alin. (4) din

Codul civil în situația dacă în contractul de împrumut nu este stabilit termenul de

restituire a sumei datorate. La fel, instanța de judecată a aplicat art. 575 alin. (1) și

(2), art. 576 din Codul civil.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a constatat că

apelanta Caciula Valentina a recunoscut faptul primirii împrumutului de la Ben

Shitrit Gavriel. Mai mult, instanța de apel a respins argumentul apelantei precum că

datoria nu a ajuns la scadență, or, din conținutul recipisei din 18 decembrie 2016, s-a

remarcat că lipsesc indicii privind stabilirea unui termen legat de un eveniment sigur

că se va produce în vederea afectării stingerii obligației asumate de apelant. Mai mult

Pagină 2 din 7

ca atât, instanța de fond just a stabilit că această poziție a apelantei este eronată,

deoarece plasează creditorul într-o poziție incertă, condiționată de un fapt care

nemijlocit ține de latitudinea și libertatea de acțiune a apelantei, în situația în care

partea ar putea abuza de această poziție.

Într-un final, instanța de apel a respins opinia apelantei cu referire la art. 575

alin. (2) din Codul civil, întrucât obligația debitorului în cazul de față este

susceptibilă de executare imediată. În plus, cu privire la împuternicirile avocatului

Beruciașvili Andrei, instanța de judecată a reținut că acesta a semnat, în mod legal,

cererea de somare a apelantei.

La 8 iulie 2019, Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, a

declarat recurs împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 13 iunie 2018 a primei instanței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanțele

judecătorești au interpretat eronat art. 575, 576 și 578 din Codul civil. Or, ambele

părți la încheierea contractului de împrumut au stabilit o condiție previzibilă, care

demonstrează că intimatul nu putea cere executarea imediată a obligației.

O altă critică se referă la somația expediată în adresa recurentei. Potrivit

recursului, avocatul Beruciașvili Andrei nu a fost împuternicit să trimită notificarea.

La 8 august 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs lui Ben Shitrit

Gavriel, reprezentat de avocatul Beruciașvili Andrei, informând că referința se

depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă

referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia (f. d. 144).

Recursul a fost recepționat de către avocatul sus-menționat la 14 august 2019

(f. d. 146). Totuși, intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția cu

privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Caciula Valentina

este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc substanța

dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și

dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018,

parag. 24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24).

Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1

Pagină 3 din 7

septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5

aprilie 2018, parag. 82).

Prin urmare, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită,

dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 19 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 1305603 din 3 iulie 2019 dovedește împuternicirile

legale ale avocatei Ursu Vera de a reprezenta interesele recurentei Caciula Valentina,

în special, de a ataca hotărârea judecătorească. Astfel, recursul este formulat de către

subiectul căruia i s-a conferit dreptul dat, în baza art. 430 lit. a) din Codul de

procedură civilă. În același timp, materialele cauzei confirmă că cererea nu a fost

examinată anterior.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 22 mai 2019, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 19 martie 2019 (f. d. 127).

Potrivit paginii web „Portalul instanțelor naționale de judecată”, hotărârea

contestată a fost publicată la 23 mai 2019.

Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, a anexat copia plicului,

în care a fost expediată decizia sus – menționată potrivit căreia amprenta de

obliterare conține data de 28 mai 2019, ora 15:37. În mod corespunzător, se confirmă

că în această zi a fost depusă trimiterea poștală pentru a fi expediată recurenților. La

acest capitol, punctul 75 din Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016

pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale prevede că trimiterile

poștale sosite în oficiile poștale de destinație se distribuie destinatarului la domiciliu

(la parterul sediului persoanei juridice) conform adresei sau se înmânează la ghișeul

oficiului poștal în aceeași zi, dar nu mai târziu de a doua zi de la sosire.

Completul de judecată reține că recursul a fost predat la oficiul poștal la 8 iulie

2019, care constituie data depunerii actului de procedură la Curtea Supremă de

Justiție, în acord cu art. 112 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În mod deosebit,

Ben Shitrit Gavriel nu a ridicat obiecții pe acest segment procedural și nu a invocat o

aparență de încălcare a principiului securității juridice.

Drept consecință, instanța de recurs constată că cererea dedusă judecății a fost

declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

Pagină 4 din 7

recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală

potrivit căreia părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs numai

în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

În cazul de față, problemele abordate de recurentă trebuie redactate în așa fel

încât să permită instanței de recurs să le subsumeze temeiurilor din alin. (2), (3) și (4)

ale art. 432 din Codul de procedură civilă. Primele două alineate menționate prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către instanțele ierarhic inferioare.

Alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

condus sau ar fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Explicarea și exemplificarea acestor erori

judiciare a fost efectuată în punctele 22 – 27 ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 5 din 11 noiembrie 2013 (a se vedea similar Trevisanato vs Italia, 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (2) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea

Zubac, ibidem, parag. 83, 105 – 106).

Din raționamentele evocate, limitările impuse de legislator urmăresc un scop

legitim, respectând, în același timp, cerințele securității juridice și bunei administrări

a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22;

Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg,

27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem, parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se

aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17

iulie 2018, parag. 44).

În speță, având în vedere obligația impusă prin art. 432 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat.

Mai mult, Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, nu a prezentat

obiecții în privința acestui aspect procedural.

Referitor la alte erori procedurale decât cele indicate la alin. (3) sau la

posibilele încălcări de ordin material, recurenta a criticat decizia din 19 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 432 alin. (2) lit. c) din Codul de

procedură civilă. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, completul de

admisibilitate are competența de a decide asupra caracterului juridic al motivelor

Pagină 5 din 7

juridice inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor

articolului 432 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă.

Pornind de la argumentele recurentului rezumate mai sus, completul de

judecată notează că întinderea obligației autorității judecătorești de a motiva

hotărârea poate varia în funcție de circumstanțele specifice, natura și complexitatea

cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). În special,

pentru a justifica respingerea apelului avansat de Caciula Valentina, Curtea de Apel

Chișinău s-a călăuzit de art. 575 alin. (1) și (2), art. 576, art. 867 și art. 871 alin. (4)

din Codul civil. Pe baza acestor norme de drept, instanțele ierarhic inferioare au

stabilit că sunt neîntemeiate apărările invocate de Caciula Vadim referitoare la

existența unei condiții pentru executarea obligațiilor contractuale. Conform

instanțelor de judecată, opinia acesteia a plasat creditorul într-o poziție incertă,

condiționată de un fapt care nemijlocit ține de latitudinea și libertatea de acțiune a

recurentei, în situația în care partea ar putea abuza de această poziție. Mai mult,

instanțele de judecată au constatat că avocatul Beruciașvili Andrei a avut dreptul de a

expedia cererea prealabilă în temeiul art. 81 din Codul de procedură civilă.

În acest context, recurenta nu a oferit o alternativă fiabilă la textele de lege, pe

care s-a axat Curtea de Apel Chișinău, dar nici nu a furnizat o altă interpretare

plauzibilă a acestor legi. În plus, aceasta nu a putut furniza argumenta solide, care ar

convinge că raționamentele instanței de apel depășesc sau se îndepărtează de la

cadrul legal relevant. Astfel, în lumina împrejurărilor din speță, instanța de recurs

învederează că nu există niciun element care să indice că instanța de apel nu a

examinat elementele decisive ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în

cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii

Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs. Moldova, 6

februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

În orice caz, completul de judecată observă că recurenta, asistat de un avocat la

alegerea ei, a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură

contradictorie în fața instanțelor ierarhic inferioare. De altfel, lipsa unor afirmații

contrare denotă că aceasta a avut ocazia de a-și prezenta elementele de probă și de a-

și apară cauza în mod liber, fiind audiat de o primă instanță și de o instanță de apel,

care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept invocate de

părți și relevante litigiului (a se vedea, printre altele, A. Menarini Diagnostics S.R.L.

vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili vs Georgia, 2

septembrie 2014, parag. 34, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că Caciula Valentina,

reprezentată de avocata Ursu Vera, nu a adus suficiente argumente cu privire

încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar putea

obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și,

eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile

invocate nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau

(4) din Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu

corespunde condiției de a fi efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17

februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Un raționament subsidiar rezidă în faptul că recurenta a fost reprezentat în fața

instanței de recurs de către avocata Ursu Vera (f. d. 133), care a fost în măsură să

Pagină 6 din 7

cunoască cerințele articolului 432 alin. (2) – (4) din Codul de procedură civilă, iar,

după caz, să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea, mutatis mutandis,

Henrioud vs Franța, 5 noiembrie 2015, parag. 61, Trevisanato, ibidem, parag. 45,

Sturm, citată mai sus, parag. 40).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată față de obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției. Deci, raportând obiecțiile formulate în recurs

la caracterul special al rolului Curții Supreme de Justiție, normele de drept procedural

nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentei de acces la un

tribunal (a se vedea Samardžić vs Croatia, 20 iulie 2017, parag. 31).

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, completul de

judecată notează că articolul 6 parag. (1) din C.E.D.O. nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul

de față, de vreme ce încheierea de inadmisibilitate se emite conform prevederilor art.

270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Caciula Valentina, reprezentată de avocata

Ursu Vera, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond,

urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Caciula Valentina,

reprezentată de avocata Ursu Vera.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nina Vascan

Dumitru Mardari

Pagină 7 din 7