2ra-1770/19 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1770/19 prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud.: S. Suvac) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: S. Iorgov, O. Cojocaru, E. Clim) Î N C H E I E R E 11 septembrie 2019 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nina Vascan Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de către Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ben Shitrit Gavriel împotriva Caciula Valentina, cu privire la încasarea împrumutului și compensarea cheltuielilor judiciare, împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul formulat de către Caciula Valentina și s-a menținut hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, c o n s t a t ă : La 15 noiembrie 2017, Ben Shitrit Gavriel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Caciula Valentina, cu privire la încasarea împrumutului și compensarea cheltuielilor de judecată.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 decembrie 2016, Ben Shitrit Gavriel a împrumutat pârâtei Caciula Valentina, în baza unei recipise, bani în cuantum de 10 000 de euro, pentru procurarea unui apartament. În actul eliberat nu a fost stabilit termenul de rambursare a împrumutului. Potrivit versiunii reclamantului, acesta a fost indus în eroare de către pârâtă în legătură cu destinația banilor împrumutați, deoarece într-un final nu a fost procurat nici un apartament. Astfel, pentru a clarifica situația creată, la 3 ianuarie 2017, el a venit în Republica Moldova. La 6 ianuarie 2017, întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, acesta i-a solicitat pârâtei restituirea sumei de bani împrumutate.

Potrivit ordonanței privind refuzul începerii urmăririi penale din 27 ianuarie 2017, pârâta a recunoscut existența datoriei de 10 000 euro față de reclamant, datorie care la acel moment nu o putea restitui. Pagină 1 din 7 Reclamantul a pretins că pârâta are obligația de rambursare a împrumutului în decurs de 30 zile de la data de 13 octombrie 2017, când a recepționat somația din partea reprezentantului reclamantului. În argumentarea celor menționate mai sus, reclamantul a susținut că pârâta a primit suma de bani din speță prin înșelăciune și abuz de încredere. De altfel, aceasta se eschivează de la restituirea împrumutului de mai mult timp și ignoră somațiile expediate în adresa acesteia.

Pentru motivele evocate, Ben Shitrit Gavriel a solicitat încasarea din contul pârâtei Caciula Valentina a împrumutului în mărime de 10 000 de euro, precum și cheltuielile de judecată sub formă de taxa de stat în mărime de 6 306 lei și sub forma cheltuielilor pentru asistență juridică în cuantum de 1 300 de lei (f. d. 48 – 49). În cadrul judecării cauzei, pârâta Caciula Valentina, reprezentată de avocatul Sofroni Sergiu, a depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În esență, ea a sugerat că termenul de restituire a împrumutului a fost condiționat de încadrarea acesteia la muncă. Însă, aceasta nu este angajată la moment, deoarece statul Israel a refuzat să-i deschidă viză de lucru (f. d. 40 - 41). Prin hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, acțiunea formulată de către Ben Shitrit Gavriel a fost admisă integral.

În acest sens, instanța de judecată a statuat de a încasa de la Caciula Valentina în beneficiul reclamantului împrumutul în mărime de 10 000 de euro, echivalentul în lei MD conform cursului oficial stabilit de către BNM la data executării hotărârii (f. d. 52, 58 – 62). De asemenea, instanța de judecată a compensat reclamantului din contul pârâtei cheltuielile judiciare sub forma taxei de stat în mărime de 6 306 lei și sub forma cheltuielilor pentru asistență juridică în cuantum de 1 300 de lei.

Împotriva acestui act judecătoresc, Caciula Valentina, reprezentantă de avocatul Sofroni Sergiu, a declarat apel, care a fost pus pe rol la 13 noiembrie 2018 (f. d. 82). În apărare, Ben Shitrit Gavriel a formulat o referință, solicitând respingerea cererii de apel (f. d. 89 - 91). Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 19 martie 2019, a respins apelul formulat de către Caciula Valentina și a menținut hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (f. d. 115 – 126). Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a confirmat situația de fapt constatată de prima instanță în baza circumstanțelor expuse de reclamant în cererea de chemare în judecată. În drept, instanța de apel a considerat relevante art. 867 și 871 alin. (4) din Codul civil în situația dacă în contractul de împrumut nu este stabilit termenul de restituire a sumei datorate.

La fel, instanța de judecată a aplicat art. 575 alin. (1) și (2), art. 576 din Codul civil. Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a constatat că apelanta Caciula Valentina a recunoscut faptul primirii împrumutului de la Ben Shitrit Gavriel. Mai mult, instanța de apel a respins argumentul apelantei precum că datoria nu a ajuns la scadență, or, din conținutul recipisei din 18 decembrie 2016, s-a remarcat că lipsesc indicii privind stabilirea unui termen legat de un eveniment sigur că se va produce în vederea afectării stingerii obligației asumate de apelant. Mai mult Pagină 2 din 7 ca atât, instanța de fond just a stabilit că această poziție a apelantei este eronată, deoarece plasează creditorul într-o poziție incertă, condiționată de un fapt care nemijlocit ține de latitudinea și libertatea de acțiune a apelantei, în situația în care partea ar putea abuza de această poziție.

Într-un final, instanța de apel a respins opinia apelantei cu referire la art. 575 alin. (2) din Codul civil, întrucât obligația debitorului în cazul de față este susceptibilă de executare imediată. În plus, cu privire la împuternicirile avocatului Beruciașvili Andrei, instanța de judecată a reținut că acesta a semnat, în mod legal, cererea de somare a apelantei. La 8 iulie 2019, Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, a declarat recurs împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 13 iunie 2018 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanțele judecătorești au interpretat eronat art. 575, 576 și 578 din Codul civil.

Or, ambele părți la încheierea contractului de împrumut au stabilit o condiție previzibilă, care demonstrează că intimatul nu putea cere executarea imediată a obligației. O altă critică se referă la somația expediată în adresa recurentei. Potrivit recursului, avocatul Beruciașvili Andrei nu a fost împuternicit să trimită notificarea. La 8 august 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs lui Ben Shitrit Gavriel, reprezentat de avocatul Beruciașvili Andrei, informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 144). Recursul a fost recepționat de către avocatul sus-menționat la 14 august 2019 (f. d. 146). Totuși, intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Caciula Valentina este inadmisibilă, pentru motivele ce succed. În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc substanța dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24). Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele instituite pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 Pagină 3 din 7 septembrie 2016, parag.

34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82). Prin urmare, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen. Obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 1305603 din 3 iulie 2019 dovedește împuternicirile legale ale avocatei Ursu Vera de a reprezenta interesele recurentei Caciula Valentina, în special, de a ataca hotărârea judecătorească. Astfel, recursul este formulat de către subiectul căruia i s-a conferit dreptul dat, în baza art. 430 lit. a) din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei confirmă că cererea nu a fost examinată anterior. În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem, parag.

35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31). La 22 mai 2019, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces copia deciziei integrale din 19 martie 2019 (f. d. 127). Potrivit paginii web „Portalul instanțelor naționale de judecată”, hotărârea contestată a fost publicată la 23 mai 2019. Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, a anexat copia plicului, în care a fost expediată decizia sus – menționată potrivit căreia amprenta de obliterare conține data de 28 mai 2019, ora 15:37. În mod corespunzător, se confirmă că în această zi a fost depusă trimiterea poștală pentru a fi expediată recurenților.

La acest capitol, punctul 75 din Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016 pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale prevede că trimiterile poștale sosite în oficiile poștale de destinație se distribuie destinatarului la domiciliu (la parterul sediului persoanei juridice) conform adresei sau se înmânează la ghișeul oficiului poștal în aceeași zi, dar nu mai târziu de a doua zi de la sosire. Completul de judecată reține că recursul a fost predat la oficiul poștal la 8 iulie 2019, care constituie data depunerii actului de procedură la Curtea Supremă de Justiție, în acord cu art. 112 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În mod deosebit, Ben Shitrit Gavriel nu a ridicat obiecții pe acest segment procedural și nu a invocat o aparență de încălcare a principiului securității juridice.

Drept consecință, instanța de recurs constată că cererea dedusă judecății a fost declarată în termenul prevăzut mai sus. În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele Pagină 4 din 7 recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală potrivit căreia părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În cazul de față, problemele abordate de recurentă trebuie redactate în așa fel încât să permită instanței de recurs să le subsumeze temeiurilor din alin. (2), (3) și (4) ale art. 432 din Codul de procedură civilă. Primele două alineate menționate prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către instanțele ierarhic inferioare. Alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Explicarea și exemplificarea acestor erori judiciare a fost efectuată în punctele 22 – 27 ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 11 noiembrie 2013 (a se vedea similar Trevisanato vs Italia, 16 decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36). În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare la rigorile impuse de articolul 432 alin. (2) - (4) din Codul de procedură civilă sunt redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz, casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în articolul 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac, ibidem, parag.

83, 105 – 106). Din raționamentele evocate, limitările impuse de legislator urmăresc un scop legitim, respectând, în același timp, cerințele securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem, parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44). În speță, având în vedere obligația impusă prin art. 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat.

Mai mult, Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural. Referitor la alte erori procedurale decât cele indicate la alin. (3) sau la posibilele încălcări de ordin material, recurenta a criticat decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, completul de admisibilitate are competența de a decide asupra caracterului juridic al motivelor Pagină 5 din 7 juridice inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă.

Pornind de la argumentele recurentului rezumate mai sus, completul de judecată notează că întinderea obligației autorității judecătorești de a motiva hotărârea poate varia în funcție de circumstanțele specifice, natura și complexitatea cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). În special, pentru a justifica respingerea apelului avansat de Caciula Valentina, Curtea de Apel Chișinău s-a călăuzit de art. 575 alin. (1) și (2), art. 576, art. 867 și art. 871 alin. (4) din Codul civil. Pe baza acestor norme de drept, instanțele ierarhic inferioare au stabilit că sunt neîntemeiate apărările invocate de Caciula Vadim referitoare la existența unei condiții pentru executarea obligațiilor contractuale.

Conform instanțelor de judecată, opinia acesteia a plasat creditorul într-o poziție incertă, condiționată de un fapt care nemijlocit ține de latitudinea și libertatea de acțiune a recurentei, în situația în care partea ar putea abuza de această poziție. Mai mult, instanțele de judecată au constatat că avocatul Beruciașvili Andrei a avut dreptul de a expedia cererea prealabilă în temeiul art. 81 din Codul de procedură civilă. În acest context, recurenta nu a oferit o alternativă fiabilă la textele de lege, pe care s-a axat Curtea de Apel Chișinău, dar nici nu a furnizat o altă interpretare plauzibilă a acestor legi. În plus, aceasta nu a putut furniza argumenta solide, care ar convinge că raționamentele instanței de apel depășesc sau se îndepărtează de la cadrul legal relevant.

Astfel, în lumina împrejurărilor din speță, instanța de recurs învederează că nu există niciun element care să indice că instanța de apel nu a examinat elementele decisive ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs. Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35). În orice caz, completul de judecată observă că recurenta, asistat de un avocat la alegerea ei, a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie în fața instanțelor ierarhic inferioare.

De altfel, lipsa unor afirmații contrare denotă că aceasta a avut ocazia de a-și prezenta elementele de probă și de a- și apară cauza în mod liber, fiind audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept invocate de părți și relevante litigiului (a se vedea, printre altele, A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili vs Georgia, 2 septembrie 2014, parag. 34, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43). Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, nu a adus suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată.

Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32). Un raționament subsidiar rezidă în faptul că recurenta a fost reprezentat în fața instanței de recurs de către avocata Ursu Vera (f. d. 133), care a fost în măsură să Pagină 6 din 7 cunoască cerințele articolului 432 alin. (2) – (4) din Codul de procedură civilă, iar, după caz, să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea, mutatis mutandis, Henrioud vs Franța, 5 noiembrie 2015, parag.

61, Trevisanato, ibidem, parag. 45, Sturm, citată mai sus, parag. 40). Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de recurs nu a fost disproporționată față de obiectivele securității raporturilor juridice și bunei administrări a justiției. Deci, raportând obiecțiile formulate în recurs la caracterul special al rolului Curții Supreme de Justiție, normele de drept procedural nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentei de acces la un tribunal (a se vedea Samardžić vs Croatia, 20 iulie 2017, parag.

31). Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, completul de judecată notează că articolul 6 parag. (1) din C.E.D.O. nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de față, de vreme ce încheierea de inadmisibilitate se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în mod unanim că recursul declarat de către Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat inadmisibil. În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Caciula Valentina, reprezentată de avocata Ursu Vera. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nina Vascan Dumitru Mardari Pagină 7 din 7