2r-196/19 — încasarea datoriei

Dosar nr. 2r-196/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

D E C I Z I E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Valentin Cașu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/255 împotriva lui Valentin Cașu,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea depusă de Valentin Cașu privind repunerea în termenul de

declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului

legal,

c o n s t a t ă :

La 23 mai 2018, APLP nr.54/255 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valentin Cașu cu privire la încasarea datoriei în sumă de 6718,60 de

lei și a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în mărime de 270 de lei.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată a fost admis integral și încasate din contul pârâtului

în beneficiul reclamantei, sumele de 6718,60 de lei cu titlu de datorie și 270 de lei,

taxa de stat achitată la depunerea acțiunii.

La 14 ianuarie 2019, Valentin Cașu a declarat apel împotriva hotărârii din

29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana prin care a solicitat

repunerea în termenul de declarare a apelului și casarea hotărârii instanței de fond.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului și restituit apelul

declarat de Valentin Cașu ca fiind depus cu încălcarea termenului prevăzut de lege.

La 12 februarie 2019, Valentin Cașu a depus cerere de recurs, împotriva

încheierii din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a solicitat casarea

încheierii instanței de apel.

1

În motivarea recursului, recurentul a indicat dezacordul cu încheierea contestată,

deoarece în opinia sa, instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art.111 Cod de

procedură civilă.

La fel, a menționat că între dispozițiile art.111 alin.(3) și art. 362 alin.(1) Cod de

procedură civilă există necorelări, care însă nu trebuie să afecteze echitatea

procesului, dar care urmează a fi tălmăcite în favoarea sa, în caz contrar este violat

art. 6 §1 CEDO, fapt care a și fost comis în cazul său.

Totodată, a relevat că a depus cererea de apel în termen, or hotărârea

judecătorească contestată a recepționat-o de la oficiul postal după data de

12 decembrie 2018, mai exact la 14 decembrie 2018, iar conform art.111 alin.(3)

Cod de procedură civilă, termenul de procedură începe să curgă în ziua imediat

următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură.

Astfel, termenul de 30 de zile de declarare a apelului a început să curgă la

15 decembrie 2018, iar cererea de apel a fost depusă la 14 ianuarie 2019, în

interiorul termenului stabilit de lege.

În conformitate cu prevederile art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Instanța de recurs consideră că, recursul declarat la 12 februarie 2019 este în

termen, având în vedere faptul că, încheierea recurată a fost pronunțată și publicată

pe pagina web a instanței de apel la 30 ianuarie 2019 (f.d.61-63), și expediată

părților prin intermediul oficiului postal la 31 ianuarie 2019 (f.d.64), dar date care ar

confirma recepționarea acesteia de către recurent la materialele cauzei lipsesc.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valentin

Cașu, urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art.427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Așadar, din conținutul recursului declarat de Valentin Cașu, rezultă că,

recurentul nu este de acord cu încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea în termen a cererii

de apel și restituit apelul, ca fiind depus tardiv.

La fel, s-a constatat că, pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că,

apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a prezentat careva

motive care ar justifica depășirea termenului de declarare a apelului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră concluzia instanței de apel despre necesitatea restituirii cererii de

apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare, justă.

În acest context, Colegiul reiterează prevederile art. 362 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care statuează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de

zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs relevă că, dispozitivul hotătării

instanței de fond a fost pronunțat la 29 noiembrie 2018 (f.d.52).

2

Concomitent, din materialele dosarului Colegiul reține că, cererea de apel

înaintată de către Valentin Cașu împotriva hotărârii, a fost înregistrată la

14 ianuarie 2019 (f.d.55).

Aici, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră oportun de a reitera și prevederile art. 110 Cod de procedură

civilă, care indică că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces

și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte

de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, conform art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a apelului și-a început curgerea la

30 noiembrie 2018, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii

contestate și a expirat la 02 ianuarie 2019, aceasta fiind ultima zi de declarare a

apelului.

Mai mult, în cazul în care recurentul ar fi recepționat hotărârea instanței de fond

la 12 decembrie 2018, ultima zi de declararea a apelului era 11 ianuarie 2019, cu

toate acestea, cererea de apel a fost depusă abia la 14 ianuarie 2019, fapt ce denotă

depunerea apelului cu încălcarea vădită a termenului de declarare.

Cât privesc argumentele recurentului Valentin Cașu precum că, a omis întemeiat

termenul de declarare a apelului pe motiv că, a recepționat hotărârea instanței de

fond abia la 14 decembrie 2018, instanța de recurs le consideră neîntemeiate și care

urmează a fi respinse. Or, potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din

05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, termenul de declarare a apelului

este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii și nu din momentul

primirii copiei hotărârii sau a dispozitivului acesteia, cum prevedea anterior norma

procesuală.

Aici se menționează că, recurentul Valentin Cașu prin lege era obligat să

respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, condiție ce nu se atestă în prezenta speță.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a apelului nu au fost

invocate.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

În conformitate cu art. 369 alin.(1) lit.b), instanța de apel restituie, printr-o

încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu

solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în

termen.

În astfel de circumstanțe, Colegiul conchide că, instanța de apel întemeiat a

respins cererea de repunere în termen a apelului și corect a restituit cererea de apel

3

ca fiind depusă cu omiterea termenului de declarare, având în vedere că argumentele

invocate în susținerea cererii de repunere în termen a apelului sunt neîntemeiate.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Cod de procedură civilă expres prevede că participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Astfel, Colegiul consideră neîntemeiat și argumentul recurentului precum că

prin restituirea cererii de apel i se îngrădește dreptul de acces la justiție, or,

recurentul nu a dat dovadă de diligență și bună credință în realizarea drepturilor sale,

ca ulterior să invoce încălcarea dreptului de acces la justiție, în condițiile cînd

personal nu și-a realizat drepturile garantate de legislația în vigoare.

În circumstanțele descrise instanța de recurs reține că soluția adoptată de

instanța de apel prin încheierea recurată privind restituirea cererii de apel este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor

art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în

vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință

și în termen.

Or, în cazul admiterii cererii și repunerii apelului declarat de Valentin Cașu pe

rol, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și

preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor

sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă, sancțiunile

procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

4

Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate

în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Valentin Cașu.

Se menține încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 54/255 împotriva lui Valentin Cașu, intervenient accesoriu

Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

5