2ra-1493/19 — partajarea imobilului proprietate comună în devălmășie

2ra-1493/19 — partajarea imobilului proprietate comună în devălmășie (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1493/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D. Chistol)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Nina Vascan

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Maria Racovici,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valentin Racovici

împotriva Mariei Racovici cu privire la partajarea imobilului proprietate comună în

devălmășie, stabilirea modului de folosință a terenului și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

admis apelul declarat de Valentin Racovici, s-a casat hotărârea din 29 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis

acțiunea înaintată de Valentin Racovici,

c o n s t a t ă:

La data de 20 aprilie 2016 Valentin Racovici a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Mariei Racovici cu privire la partajarea imobilului proprietate

comună în devălmășie, stabilirea modului de folosință a terenului și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că din 26 octombrie 1983 a fost

căsătorit cu Maria Racovici, căsătoria fiind desfăcută prin hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2002, în urma căsătoriei rezultând 3 copii

majori.

A invocat reclamantul că în proprietatea comună a sa, Valentin Racovici și

Maria Racovici în prezent se găsește imobilul nr.xx de pe str. xx casa fiind dată în

exploatare prin hotărârea Preturii Centru nr. 1/4-3 din 27 ianuarie 1998 și

înregistrată la organele cadastrale ale mun. Chișinău la 5 martie 1999 pe numele

ambilor soți.

A mai subliniat reclamantul că pentru construcția acestei case a contractat un

credit, ce se confirmă prin Certificatul Băncii de Economii din 24 mai 2002.

De asemenea, a relatat că în baza Hotărârii Agenției teritoriale de privatizare a

spațiului locativ nr. 158 din 3 octombrie 1996 a fost privatizat ap. xx de pe str. xx

din mun. Chișinău, iar participanți la privatizare au fost 5 persoane: reclamantul

1

Valentin Racovici, pârâta Maria Racovici, și copiii lor Natalia Racovici, Olga

Racovici și Andrei Racovici.

Astfel, apartamentul a fost procurat în proprietate comună, iar în acest imobil el

dispunea de dreptul la 1/5 cotă-parte.

În continuare reclamantul a accentuat că împreună cu Maria Racovici și copiii

lor, domiciliau în casa nr. xx de pe str. xx din mun. Chișinău, iar apartamentul nr.

xx de pe str. xx, din mun. Chișinău se dădea în chirie.

În aceeași ordine de idei reclamantul a invocat că în anul 2001 relațiile cu pârâta

Racovici Maria s-au înrăutățit, iar aceasta a început relații cu alți bărbați, pe care îi

aducea în casa lor, iar lui i-a interzis accesul în casă și apartament, el fiind nevoit să

se adreseze în judecată, pentru a se instala silit în casa nr. xx de pe str. xx din mun.

Chișinău, astfel, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 16

septembrie 2002 toate pretențiile sale fiind admise.

A susținut reclamantul că imediat după adoptarea hotărârii judecătorești sus-

menționate, Maria Racovici s-a adresat în instanța de judecată cu cererea privind

desfacerea căsătoriei și reținerea pensiei alimentare pentru întreținerea copiilor, iar

la 11 noiembrie 2001 Judecătoria Centru mun. Chișinău a desfăcut căsătoria între

Valentin Racovici și Maria Racovici.

În același sens reclamantul a menționat că la fel și după divorț, Maria Racovici

îi crea obstacole de a domicilia în casă, nu îi dădea acces în casă, instala cu traiul

concubinii, și din aceste motive el s-a adresat în judecată cu cererea privind

instalarea silită în ap. xx de pe str. xx din mun. Chișinău, iar, la 30 septembrie 2004

de către Judecătoria Centru mun. Chișinău acesta a fost instalat silit în apartament.

Ca urmare, a indicat faptul că, Maria Racovici a contestat hotărârea, însă la 23

decembrie 2004 apelul a fost respins de Curtea de Apel Chișinău. Totodată, la 28

octombrie 2005 de către executorul judecătoresc, a fost instalat silit în apartament,

însă imediat după aceasta Maria Racovici a revenit la acțiunile sale privind anularea

dreptului său de a domicilia în casă și în apartament.

Astfel, a comunicat reclamantul că, văzând că nu poate nicidecum soluționa

problema legată de domiciliul său în ap. nr. xx de pe str. xx din mun. Chișinău, din

motivul că pârâta schimba lacătele, lua chiriași, acesta a renunțat la cota-parte a sa

din apartament în contul pensiei alimentare pentru întreținerea copiilor, cu

încrederea că pârâta va accepta benevol soluționarea problemei, privind împărțirea

casei.

Reieșind din aceea că, reclamantul și pârâta nu pot benevol soluționa problema

privind împărțirea casei, reclamantul a fost nevoit să ceară soluționarea acestui

litigiu privind împărțirea silită a imobilului în instanța de judecată.

Totodată, reclamantul a adăugat că deoarece imobilul nr. xx de pe str. xx, mun.

Chișinău este proprietatea sa, în care are intenția să domicilieze permanent, urmează

să fie împărțit în natură.

A mai notat că imobilul nr. xx de pe str. xx din mun. Chișinău este amplasat pe

terenul cu suprafața de 0,0792 ha, care se află în folosință, iar în scopul prevenirii

apariției pe viitor a diferitor divergențe cu pârâta, legate de folosirea acestui teren,

solicită determinarea modului de folosință a terenului, luând în considerare cotele-

părți din imobil a fiecăruia.

Reclamantul a solicitat împărțirea în natură a proprietății comune

constituită din imobilul de pe str. xx, xx mun. Chișinău, care

aparține lui Valentin Racovici și Maria Racovici, transmiterea lui

Valentin Racovici și Mariei Racovici cu drept de proprietate fiecăruia a câte 1/2

2

cotă-parte din imobilul nr. xx de pe str. xx din

mun. Chișinău; împărțirea în natură a imobilului nr. xx de pe str. xx mun. Chișinău,

transmițându-i lui Valentin Racovici 1/2 cotă-parte

și pentru Maria Racovici 1/2 cotă-parte și determinarea modului de

folosință a terenului de pe str. xx, xx mun.

Chișinău, transmițându-i lui Valentin Racovici 1/2 cotă-parte și pentru

Maria Racovici 1/2 cotă-parte.

Ulterior, în ședință de judecată, reclamantul a concretizat pretențiile sale (f.d.

184-187, vol. I), solicitând partajarea în natură a casei de locuit cu nr. cadastral xx

și terenului aferent cu nr. cadastral xx amplasate pe adresa: mun. Chișinău, str. xx,

xx și de atribuit, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 413 din 09 noiembrie

2017: lui Valentin Racovici prima parte din imobil, și anume: A. Clădiri și

construcții cu valoarea 686492,50 lei, inclusiv: 1) din casa de locuit lit. A (01)

încăperile nr. 2, 3, 4, 8 de la etajul I; încăperile nr. 1, 2 de la etajul doi, cu S (tot)=81,l

m.p. și valoarea 613886 lei; 2) Anexa rece lit.a(01)cu S (tot)=4,2 m.p. și valoarea

23904 lei; 3) Beci lit.l cu valoarea 47995 lei; 4) 1/2 din poartă care va fi în folosință

comună cu valoarea 707,50 lei. B) 1/2 cotă-parte din terenul aferent cu S(l)=238,8

m.p. și 1/2 cotă-parte din terenul în folosință comună cu S (f.c.)=122,4 m.p. cu

valoarea 120 756,50 lei (din care 61,2 m.p. din această suprafață este în folosință

comună), iar Mariei Racovici: partea a doua din imobil cu valoarea de 801 151 lei

care conține: A. Clădiri și construcții cu valoarea 680394,50 lei, inclusiv: 1) din casa

de locuit lit. A(01) încăperile nr. 5, 6, 7 de la etajul I; încăperile nr. 3, 4, 5 de la

etajul 2, cu S(tot) 90,9 m.p. și valoarea 679687 lei; 2) 1/2 din poartă, care va fi în

folosință comună și valoarea 707,50 lei; B) 1/2 cotă-parte din terenul aferent cu

S=238,8 m.p. și 1/2 cotă-parte din terenul în folosință comună cu S (f.c.)=122,4 m.p.

și valoarea 120 756,50 lei (din care 61,2 m.p. din această suprafață este în folosință

comună). Parcela de teren cu S (f.c)=122,4 m.p., vopsită pe schema nr. 3 în culoare

roz, este în folosință comună a părților; a încasa de la Valentin Racovici în beneficiul

Mariei Racovici suma de 3045 lei, diferența dintre cotele-părți atribuite în natură;

precum și de a transmite cu titlu de proprietate lui Valentin Racovici și Maria

Racovici câte 1/2 cotă-parte din casa de locuit cu nr. cadastral xx și terenul aferent

cu nr. cadastral xx amplasate pe adresa: mun. Chișinău, str. xx, xx.

Prin hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cererea

de chemare în judecată depusă de către Valentin Racovici împotriva Mariei

Racovici cu privire la partajarea bunurilor imobile proprietate comună în

devălmășie, stabilirea modului de folosință a terenului și încasarea cheltuielilor de

judecată, a fost respinsă ca fiind tardivă; s-a încasat de la Valentin Racovici în

beneficiul Mariei Racovici taxa de stat în mărime de 20594,77 lei.

În susținerea soluției sale prima instanță, cu trimitere la prevederile art. 25 alin.

(8) Codul familiei, art. 271 și art. 272 alin. (1) Cod civil, a reținut că reclamantul

urma a se adresa cu acțiune cu privire la partajul averii comune în devălmășie în

termen de 3 ani de la desfacerea căsătoriei – 11 noiembrie 2002, la moment termenul

de prescripție fiind expirat.

Prin decizia din 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Valentin Racovici, s-a casat hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis integral

acțiunea înaintată de Valentin Racovici; s-a transmis cu titlu de proprietate lui

Racovici Valentin și Racovici Maria cîte 1/2 cotă-parte din casa de locuit cu nr.

cadastral xx și terenul aferent cu nr. cadastral xx amplasate pe adresa: mun.

3

Chișinău, str. xx; s-a partajat în natură casa de locuit cu nr. cadastral xx și terenul

aferent cu nr. cadastral xx amplasate pe adresa: mun. Chișinău, str. xx, xx și s-a

atribuit, potrivit Raportului de expertiză judiciară nr. 263 din 13.11.2017:

Lui Racovici Valentin, prima parte din imobil cu valoarea de 807 249 lei care

conține: A. Clădiri și construcții cu valoarea 686492,50 lei, inclusiv: 1) din casa de

locuit lit. A (01) încăperile nr. 2, 3, 4, 8 de la etajul I; încăperile nr. 1, 2 de la etajul

doi, cu S (tot)=81,l m.p. și valoarea 613886 lei; 2) Anexa rece lit.a(01)cu S (tot)=4,2

m.p. și valoarea 23904 lei; 3) Beci lit.l cu valoarea 47995 lei; 4) 1/2 din poartă care

va fi în folosință comună cu valoarea 707,50 lei. B) 1/2 cotă-parte din terenul aferent

cu S(l)=238,8 m.p. și 1/2 cotă-parte din terenul în folosință comună cu S (f.c.)=122,4

m.p. cu valoarea 120 756,50 lei (din care 61,2 m.p. din această suprafață este în

folosință comună). Parcela de teren cu S(l)=238,8 m.p., în p.p. 11-1la-13-14-15-16-

17-18-19-20-21-11, a primei părți cu 1/2 cotă-parte (hotarele sectorului conform

Anexei nr. 1) sunt vopsite pe schema nr. 3 în culoare verde. Planul (releveul)

construcțiilor primei părți cu 1/2 cotă-parte, sunt vopsite pe schemele nr. 1 -2 în

culoare roz.

Pentru Racovici Maria partea a doua din imobil cu valoarea de 801 151 lei care

conține: A. Clădiri și construcții cu valoarea 680394,50 lei, inclusiv: 1) din casa de

locuit lit. A(01) încăperile nr. 5, 6, 7 de la etajul I; încăperile nr. 3, 4, 5 de la etajul

2, cu S(tot) 90,9 m.p. și valoarea 679687 lei; 2) 1/2 din poartă, care va fi în folosință

comună și valoarea 707,50 lei; B) 1/2 cotă-parte din terenul aferent cu S=238,8 m.p.

și 1/2 cotă-parte din terenul în folosință comună cu S (f.c.)=122,4 m.p. și valoarea

120 756,50 lei (din care 61,2 m.p. din această suprafață este în folosință comună).

Parcela de teren cu S(11)=238,8 m.p., în p.p. 2a-3-4-5-6-21-20-19-18-17-16-15-14-

13-2a, a părții a doua cu 1/2 cotă-parte (hotarele sectorului în Anexa nr. 1), sunt

vopsite (conform raportului de expertiză judiciară nr. 263 din 13.11.2017) pe

schema nu. 3 în culoare albastră. Planul (releveul) construcțiilor părții a doua cu 1/2

cotă-parte, nu sunt vopsite pe schemele 1-2. în p.p. 16-17, pentru prima parte

atribuită lui Racovici Valentin se se instituie servitute pentru exploatarea părții sale

de imobil. Parcela de teren cu S (f.c)=122,4 m.p., vopsită pe schema nr. 3 în culoare

roz, este în folosință comună a părților;

S-a încasat din contul lui Racovici Valentin în beneficiul Mariei Racovici suma

de 3045 lei, diferența dintre cotele-părți atribuite în natură;

S-a încasat din contul Mariei Racovici în beneficiul lui Racovici Valentin suma

de 300 lei, cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat în prima instanță,

suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat în instanța de

apel, iar în total suma de 1300 lei.

Instanța de apel în susținerea soluției sale a reținut că bunurile litigioase, în

privința cărora a fost solicitată partajarea, aparțin cu drept de proprietate comună în

devălmășie lui Valentin Racovici și Maria Racovici.

În continuare, cu trimitere la prevederile art. 315 alin. (2), art. 357 alin. (1), (3)

Cod civil, instanța de apel a concluzionat că pretenția privind partajarea imobilului

proprietate comună în devălmășie este imprescriptibilă.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că dreptul de proprietate a ambilor părți

a fost dobândit din momentul înscrierii în Registrul bunurilor imobile a imobilului

litigios, fiind înregistrat în timpul căsătoriei acestora, în așa fel, bunul imobil

devenind proprietate comună în devălmășie, dat fiind faptul că în privința acestui

bun nu a fost stabilit un alt regim juridic așa după cum stabilesc prevederile legale.

Totodată, instanța de apel a accentuat că potrivit raportului de expertiză judiciară

4

nr. 413 din 09 noiembrie 2017, luând în considerație configurația terenului,

particularitățile constructive ale construcțiilor de pe teren, amplasarea lor pe plan,

inclusiv a încăperilor locative, distanța minimă pentru exploatarea construcțiilor de

casă și calea de acces spre ele, planificarea interioară și amplasarea pereților portanți

și despărțitori, separarea părților una de alta, intrările existente, forma geometrică a

terenului și amplasarea lui față de drumul de acces, experții judiciari au conchis că,

este posibilă varianta de partajare a construcțiilor de casă și părții terenului aferent

cu suprafața 600,0 m.p. amplasate în mun. Chișinău, or. Codru, str. xx, xx numărul

cadastral xx, în câte 1/2 cote-părți între părțile în litigiu, fiind descrisă unica variantă

de partaj.

La acest capitol instanța de apel a mai subliniat că părțile litigante nu au obiectat

împotriva Raportului de expertiză și anume asupra variantelor de partajare propuse,

iar, deși reprezentantul intimatei a solicitat respingerea acțiunii, invocând că

apelantul/reclamant nu a contribuit cu nimic la construcția casei de locuit, nu a

prezentat careva probe în acest sens. Astfel, având în vedere faptul că din materialul

probator anexat la actele cauzei rezultă cert că, părțile litigante sânt coproprietari ai

bunului imobil litigios, instanța de apel nu a stabilit careva temeiuri de refuz în

pretențiile lui Valentin Racovici. Or, potrivit art. 370 Codul civil, împărțirea bunului

proprietate comună în devălmășie între coproprietarii devălmași se va face

proporțional aportului fiecăruia la dobândirea bunului. Până la proba contrară,

aportul coproprietarilor devălmași este prezumat a fi egal.

În aceeași ordine de idei instanța de apel a considerat necesar de a încasa de la

Valentin Racovici în beneficiul Mariei Racovici suma de 3045 lei, diferența dintre

cotele-părți atribuite în natură.

La 17 mai 2019 Maria Racovici a declarat recurs împotriva deciziei din 19

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a admis o nouă

pretenție, neexaminată în primă instanță, întrucât solicitarea apelantului de a i se

transmite în proprietate 1/2 cotă parte din terenul aferent reprezintă o nouă pretenție,

odată ce în instanța de fond, reclamatul/apelantul a cerut determinarea modului de

folosință a terenului respectiv, prin transmiterea în folosință foștilor soți a câte 1/2

cotă-parte.

Totodată, recurentul a subliniat că faptul intabulării dreptului de proprietate

privată a părților asupra terenului aferent la o dată ulterioară datei divorțului lor,

absolut nu combate starea de fapt și de drept că foștii soți Racovici au dobândit în

proprietate comună devălmașă terenul respectiv în anii de căsătorie.

La fel, recurentul a notat că terenul aferent a fost dobândit de părți în proprietate

devălmașă în 1986, în anii de căsătorie, atunci când lotul de pământ pentru

construcția de locuință individuală a fost repartizat spre folosință, fără termen,

familiei Racovici în circumstanțe absolut legale, or, schimbarea pe parcursul anilor

a situației juridice a lotului de pământ pentru construcția individuală de locuință,

fără concursul titularilor de drepturi, ci doar în funcție de evoluția legislației civile

autohtone, nicidecum nu poate tulbura circumstanțele de drept și de fapt care țin de

timpul când foștii soți Racovici au dobândit în proprietate devălmașă lotul de

pământ de pe lângă casă.

A mai adăugat recurentul că instanța de apel nu dă aprecierea juridică de rigoare

pledoariei apelantului, precum că, chipurile, „casa de locuit reprezintă în raport cu

terenul aferent un bun accesoriu”, astfel, odată ce apelantul consideră că lotul de

pământ de pe lângă casă a fost dobândit de părți după divorț, casa trebuie și ea să

5

fie partajată prin atribuirea părților litigante câte 1/2 cotă parte, deoarece „bunul

accesoriu urmează situația juridică bunului principal”.

În continuare recurentul a subliniat că a prezentat instanței de apel suficiente

probe cu privire la faptul că lucrările de construcție a casei pe terenul aferent

respectiv au fost începute în aprilie 1987 din contul sumei de 5000 ruble, care i-au

revenit ei după vânzarea casei părintești din s.Coșnița, r-nul Dubăsari, la epuizarea

lor și din lipsa altor mijloace financiare, în 1987 lucrările de construcție la casă au

fost abandonate, iar despre creditul accesat de fostul soț a aflat abia în ședință de

judecată.

În aceeași ordine de idei, recurentul a insistat că pentru acțiunea de partaj al

averii soților după desfacerea căsătoriei, va opera termenul de trei ani de prescripție,

care va curge de la momentul aflării atingerii dreptului de proprietate, ca regulă

derogată, specială, de la regula imprescriptibilității acțiunii de partaj.

În acest sens, recurentul a solicitat casarea deciziei din 19 martie 2019 a Curții

de Apel Chișinău și menținerea hotărârii din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 martie 2019,

iar recursul a fost depus la 17 mai 2019, fiind respectat termenul legal de 2 luni,

prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova

consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Maria Racovici nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc recurat.

6

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură

civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect

procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar

probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.

130 Cod de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă

a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Maria Racovici ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Maria Racovici se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Tatiana Vieru

Nina Vascan

7