2ra-1457/19 — constatarea nulității actelor juridice, recunoașterea ca cumpărător de bună-credință

2ra-1457/19 — constatarea nulității actelor juridice, recunoașterea ca cumpărător de bună-credință (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1457/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Cojocaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. S. Iorgov, E. Clim, B. Bîrca)

Î N C H E I E R E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Vladislav Musteață și

Nicolae Marinciuc, reprezentat de avocatul Vitalie Ciuchitu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Nițelea

împotriva lui Nicolae Marinciuc, Maxim Cataranciuc, Vladislav Musteață, Andrei

Danu, Liliei Blănuță, Nataliei Țurcanu, Svetlanei Danu, intervenienți accesorii

notarul public Oleg Gladîș, notarul public Rodica Cernov, notarul public Adelina

Florea cu privire la declararea nulității actelor juridice cu readucerea părților în

poziția inițială și acțiunea reconvențională depusă de Nicolae Marinciuc împotriva

lui Mihail Nițelea și Liliei Blănuță cu privire la recunoașterea cumpărătorului de

bună-credință,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 05 ianuarie 2017 Mihail Nițelea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Nicolae Marinciuc și Liliei Blănuță cu privire la anularea contractului

de vânzare-cumpărare nr.3747 din 24 aprilie 2015, încheiat între Lilia Blănuță și

Nicolae Marinciuc.

În motivarea acțiunii a invocat că prin încheierea instanței de judecată din 01

august 2006 s-a dispus transmiterea în proprietate creditorului urmăritor Mihail

Nițelea a apartamentul XXXXX la prețul de 224 000 de lei în contul achitării

creanței în mărime de 15 650 de dolari SUA și taxa de stat în sumă de 180 de lei

încasată în baza titlului executoriu nr. 2-2131/2003 din 18 decembrie 2003 emis de

către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

au fost admise cerințele lui Mihail Nițelea, au fost evacuați Lilia Blănuță și Sergiu

Blănuță din apartamentul XXXXX, a fost respinsă ca nefondată cererea

reconvențională depusă de Lilia Blănuță împotriva executorului judecătoresc

Marin Schirca, intervenient accesoriu Mihail Nițelea cu privire la nulitatea

procesului-verbal de sechestru din 12 aprilie 2004 și a încheierii privind

transmiterea bunului în contul achitării creanței din 01 august 2006.

1

Prin decizia din 12 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de Lilia Blănuță și a fost menținută hotărârea din 03 octombrie

2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de Mihail Nițelea împotriva Liliei Blănuță și Sergiu Blănuță cu

privire la evacuare și cererea reconvențională înaintată de Lilia Blănuță împotriva

executorului judecătoresc Marin Schirca, intervenient accesoriu Mihail Nițelea cu

privire la anularea actelor juridice, iar recursul declarat de Blănuță Lilia împotriva

deciziei din 12 mai 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat inadmisibil prin

încheierea Curții Supreme de Justiție.

Prin hotărârea din 10 martie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău s-a

admis contestația depusă de Lilia Blănuță privind anularea actelor emise de

executorul judecătoresc Marin Schirca și s-a anulat procesul-verbal de sechestru

din 12 aprilie 2004 și încheierea privind transmiterea bunului în contul achitării

creanței din 01 august 2006, însă prin decizia din 18 iunie 2015 a Curții de Apel

Chișinău hotărârea a fost casată cu remiterea cauzei spre examinare în instanța de

fond.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

a fost respinsă ca tardivă cererea depusă de Lilia Blănuță privind contestarea

procesului-verbal de sechestru din 12 aprilie 2004 și a încheierii privind

transmiterea bunului în contul achitării creanței din 01 august 2006 emisă de

executorul judecătoresc Schirca Marin.

A specificat reclamantul că Lilia Blănuță în temeiul hotărârii din 10 martie

2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a vândut fictiv apartamentul nr.81 din

str. Sucevița, mun. Chișinău la data de 24 aprilie 2015 lui Nicolae Marinciuc, chiar

dacă hotărârea dată ulterior a fost casată.

Astfel, a considerat că contractul de vânzare-cumpărare nr.3747 din 24 aprilie

2015 încheiat între Lilia Blănuță și Nicolae Marinciuc este un act juridic fictiv,

deoarece lipsește unul din elementele definitorii și anume intenția de a da naștere,

modifica sau stinge drepturi și obligații civile, cât și are ca scop inducerea în eroare

a altor persoane, creând aparența existenței actului juridic în realitate.

Pe parcursul examinării cauzei Mihail Nițelea a depus cereri de concretizare a

acțiunii, indicând ca pârâți Lilia Blănuță, Nicolae Marinciuc, Maxim Cataranciuc,

Natalia Țurcanu, Vladislav Musteață, Andrei Danu și Svetlana Danu, și solicitând

constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare nr. 3747 din 24 aprilie

2015 încheiat între Lilia Blănuță și Nicolae Marinciuc, a contractului de vânzare-

cumpărare nr. 1044 din 05 iunie 2015 încheiat între Nicolae Marinciuc și Maxim

Cataranciuc, Natalia Țurcanu, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1478 din 04

august 2015 încheiat între Maxim Cataranciuc, Natalia Țurcanu și Vladislav

Musteață, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4900 din 05 august 2015

încheiat între Vladislav Musteață și Andrei Danu, Svetlana Danu, cu repunerea

părților în poziția inițială.

Nicolae Marinciuc a depus acțiune reconvențională împotriva lui Mihail

Nițelea și Liliei Blănuță cu privire la recunoașterea cumpărătorului de bună-

credință.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că la 24 aprilie 2015 a fost

încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3747 prin care Lilia Blănuță a

transmis în proprietate bunul imobil apartamentul nr. XXXXX. La momentul

2

încheierii contractului Lilia Blănuță a prezentat documentele care confirmau

dreptul de proprietate al acesteia asupra bunului imobil.

Astfel, a considerat reclamantul că contractul de vânzare-cumpărare nr. 3747

din 24 aprilie 2015 nu este viciat sau fictiv, or acesta a produs efecte juridice,

bunul a fost transmis către dânsul, iar el a transmis plata pentru bun, iar după

semnarea contractului a înregistrat bunul imobil la OT Cadastru.

A solicitat recunoașterea sa ca cumpărător de bună-credință în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 3747 din 24 aprilie 2015.

Prin încheierea din 12 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani au

fost atrași în proces ca intervenienți accesorii notarii publici Oleg Gladîș și Rodica

Cernov.

Prin încheierea din 13 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost atras în proces ca intervenient accesoriu notarul public Florea Adelina.

Prin hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Nițelea împotriva Liliei

Blănuță, Nicolae Marinciuc, Maxim Cataranciuc, Nataliei Țurcanu, Vladislav

Musteață, Andrei Danu, Svetlanei Danu, intervenient accesoriu notarul public Oleg

Gladîș, notarul public Rodica Cernov, notarul public Adelina Florea cu privire la

declararea nulității actelor juridice cu readucerea părților în poziția inițială; s-a

declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 3747 din 24 aprilie 2015, încheiat

între Lilia Blănuță și Nicolae Marinciuc obiectul căruia fiind apartamentul

XXXXX, cu readucerea părților în poziția inițială; s-a declarat nul contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1044 din 05 iunie 2015, încheiat între Nicolae Marinciuc și

Maxim Cataranciuc, Natalia Țurcanu, cu readucerea părților în poziția inițială; s-a

declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1478 din 04 august 2015, încheiat

între Maxim Cataranciuc, Natalia Țurcanu și Vladislav Musteață, cu readucerea

părților în poziția inițială; s-a declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr.

4900 din 05 august 2015 încheiat între Vladislav Musteață și Andrei Danu,

Svetlana Danu, cu readucerea părților în poziția inițială; s-a respins acțiunea

reconvențională depusă de Nicolae Marinciuc împotriva lui Mihail Nițelea și Liliei

Blănuță cu privire la recunoașterea cumpărătorului de bună - credință; s-a încasat

în mod solidar de la Lilia Blănuță și Nicolae Marinciuc în beneficiul statului taxa

de stat în mărime de 5398, 50 de lei; s-a încasat în mod solidar de la Nicolae

Marinciuc, Maxim Cataranciuc și Natalia Țurcanu în beneficiul statului taxa de stat

în sumă de 6478, 50 de lei; s-a încasat în mod solidar de la Maxim Cataranciuc,

Natalia Țurcanu și Vladislav Musteață în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 5398, 50 de lei; s-a încasat în mod solidar de la Vladislav Musteață, Andrei

Danu și Svetlana Danu în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 5398, 50 de

lei.

La 24 august 2018 Nicolae Marinciuc a declarat apel împotriva hotărârii din

10 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea depusă de Mihail Nițelea împotriva Liliei Blănuță, Nicolae Marinciuc,

Maxim Cataranciuc, Nataliei Țurcanu, Vladislav Musteață, Andrei Danu, Svetlanei

Danu, intervenient accesoriu notarul public Oleg Gladîș, notarul public Rodica

Cernov, notarul public Adelina Florea cu privire la declararea nulității actelor

juridice cu readucerea părților în poziția inițială să fie respinsă integral, iar acțiunea

reconvențională înaintată de Nicolae Marinciuc împotriva lui Mihail Nițelea și

3

Liliei Blănuță cu privire la recunoașterea cumpărătorului de bună – credință să fie

admisă integral.

La 11 februarie 2019 Vladislav Musteață, reprezentat de avocatul Alexandru

Moloman a depus o cerere de alăturare la cererea de apel înaintată de Nicolae

Marinciuc.

Prin decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Nicolae Marinciuc, la care s-a alăturat Vladislav Musteață, și s-a

menținut hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În acest sens instanța de apel a conchis că prima instanță a examinat cauza sub

toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de

fapt și legea materială ce guvernează raportul juridic.

Totodată, Colegiul a considerat că în cadrul judecării cauzei, instanța de

judecată a creat participanților la proces condiții obiective și echitabile pentru

exercitarea drepturilor și obligațiilor procedurale.

Astfel, instanța de apel a menționat că contractul de vânzare-cumpărare nr.

3747 din 24 aprilie 2015 a fost încheiat între părți fără intenția de a da naștere,

modifica sau stinge drepturi și obligații civile - elementele definitorii ale actului

juridic în sensul art. 195 Cod civil, ci doar a creat aparența existenței actului juridic

în realitate, existând о neconcordanță între voința reală și cea declarată a părților

contractuale or, apartamentul XXXXX a fost vândut de 4 ori într-un termen relativ

restrâns, chiar și cu о diferență de о zi, respectiv fiind accentuată dorința de

eschivare de la executarea unei eventuale hotărârii judecătorești și fictivitatea

actului juridic.

A indicat că deoarece contractul de vânzare-cumpărare nr. 3747 din 24 aprilie

2015 este lovit de nulitate absolută, respectiv și actele juridice încheiate ulterior,

urmează a fi constatate ca fiind nule, fiind nul actul care este subsecvent actului

lovit de nulitate absolută. Or, nulitatea absolută este cu efect retroactiv și nu poate

produce efecte contractul lovit de о astfel de nulitate, și nici nu poate servi ca temei

sau justificare de încheiere ulterioară a unor alte acte juridice.

Deci, părțile urmează a fi aduse la poziția inițială, or, efectele nulității actului

juridic presupun consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității actului

juridic. Nulitatea are menirea să restabilească, pe cât este posibil situația juridică a

părților și a terților existentă la momentul încheierii actului. De aceea, nulitatea

operează nu numai pentru viitor ci și pentru trecut cu efect retroactiv și presupune

înlăturarea efectelor actului juridic care s-au produs între momentul încheierii

actului și acel al desființării lui.

Referitor la cererea reconvențională depusă de Nicolae Marianciuc și a

pârâtului Vladislav Musteață privind buna-credință, instanța de apel a notat că,

buna credință este un element subiectiv și constă în convingerea posesorului că

titlul pe baza căruia posedă bunul, ale cărui fructe le culege, este un titlu perfect

valabil nefiind afectat de vreun viciu. La caz, buna-credință invocată urmează a fi

apreciată critic reieșind din comportamentul părților și cronologia evenimentelor,

iar vânzarea imobilului în mod repetat și în termeni efectiv restrânși doar vin să

accentueze ambiguitatea bunei-credințe la care se face trimitere.

La 03 iunie 2019, Vladislav Musteață a declarat recurs împotriva deciziei din

18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

4

prin care acțiunea depusă de Mihail Nițelea să fie respinsă iar acțiunea

reconvențională înaintată de Nicolae Marinciuc să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea, fapt ce a dus la lezarea drepturilor de cumpărător de bună-

credință a recurentului, precum și a altor persoane.

La 16 iulie 2019 Nicolae Marinciuc, reprezentat de avocatul Vitalie Ciuchitu,

a declarat recurs împotriva deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea inițială

depusă de Mihail Nițelea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

au aplicat eronat normele de drept material și anume nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Astfel a menționat că instanțele au aplicat art. 221 Cod civil, care nu trebuia

aplicat, deoarece efectele juridice ale actului încheiat erau exact acelea care se

doreau de către părți. Vânzătorul dorea să scoată din patrimoniul său bunul litigios,

chiar dacă o fi dorit să facă aceasta pentru a se eschiva de la executarea eventualei

hotărâri judecătorești, iar cumpărătorul dorea să culeagă efectele contractului de

vânzare-cumpărare și să primească în proprietate apartamentul dat. Recurentul ca

cumpărător a și primit apartamentul, a înregistrat dreptul său de proprietate în

registrul public, făcând acest drept opozabil.

Mai mult, a considerat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat la caz

prevederile art. 9 din Codul civil cu privire la prezumția bunei-credințe a

recurentului la încheierea și executarea actului juridic contestat.

La fel, recurentul a menționat că instanțele nu au aplicat prevederile art.316

Cod civil, art. 46 și 127 din Constituția RM, art.1 al Protocolului nr.1 la CEDO,

care garantează dreptul de proprietate a recurentului.

A specificat că prin aprecierea arbitrară a probelor și implicit aplicarea

eronată a legii materiale, instanța de apel și prima instanță au încălcat esențial și au

adus prejudicii dreptului de proprietate al recurentului asupra mijloacelor bănești

pe care dânsul va trebui să le restituie pentru bunul imobil litigios.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 18 aprilie

2019.

Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost expediată părților

la data de 13 mai 2019, date care ar confirma recepționarea acesteia de către

Vladislav Musteață la dosar lipsesc, iar recurentul Nicolae Marinciuc a recepționat

decizia contestată la 18 mai 2019, fapt confirmat de ultimul în recurs.

Astfel, recursurile declarate la 03 iunie 2019 și 16 iulie 2019, sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Vladislav Musteață și Nicolae

Marinciuc, reprezentat de avocatul Vitalie Ciuchitu, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

5

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Vladislav Musteață și

Nicolae Marinciuc, reprezentat de avocatul Vitalie Ciuchitu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

6

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de Vladislav Musteață și Nicolae Marinciuc,

reprezentat de avocatul Vitalie Ciuchitu, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Vladislav Musteață și

Nicolae Marinciuc, reprezentat de avocatul Vitalie Ciuchitu, împotriva deciziei din

18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7