2ra-1404/19 — obligarea eliberarii facturilor fiscale si repararea prejudiciului material si moral

2ra-1404/19 — obligarea eliberarii facturilor fiscale si repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1404/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: (M. Murguleț)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (N. Budăi, I. Secrieru, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

21 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu împotriva

Societate pe Acțiuni „Supraten” și Nicolae Tricolici, intervenient accesoriu

Serviciul Fiscal de Stat cu privire la obligarea eliberării facturilor fiscale și

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins din lipsă de temei apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu și s-a menținut hotărârea din

20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La data de 27 iulie 2017, SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu s- au

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Supraten” și Nicolae

Tricolici, intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat prin care a solicitat

admiterea acțiunii, obligarea administrației SA „Supraten” să-i elibereze SRL

„Inima Codrului” facturi fiscale pentru luna iunie 2017, în sumă de 6477 lei,

încasarea de la SA „Supraten” în beneficiul SRL „Inima Codrului” suma de

1799,26 lei prejudiciul material, încasarea de la SA „Supraten” și Nicolae Tricolici

în mod solidar în beneficiul persoanei juridice suma de 5000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și încasarea de la SA „Supraten” și Nicolae Tricolici în mod

solidar în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe a sumei de 5000 lei cu titlu de

prejudiciu moral (cauza nr. 2-3649/17).

La data de 18 august 2017, SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu au

depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Supraten” și Nicolae Tricolici,

intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat prin care a solicitat admiteea

acțiunii, obligarea SA „Supraten” să elibereze SRL „Inima Codrului” facturile

1

fiscale pentru luna iulie 2017, în sumă de 7624 lei, încasarea de la SA „Supraten”

în beneficiul SRL „Inima Codrului” a sumei de 1269,45 lei prejudiciul material

cauzat, încasarea de la SA „Supraten” și Nicolae Tricolici în mod solidar în

beneficiul persoanei juridice suma de 4900 lei cu titlu de prejudiciu moral precum

și încasarea de la SA „Supraten” și Nicolae Tricolici în mod solidar în beneficiul

persoanei fizice Gheorghe Străisteanu a sumei de 4900 lei cu titlu de prejudiciu

moral (cauza nr. 2-3893/17).

La data de 13 octombrie 2017, SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu

au depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Supraten” și Nicolae

Tricolici, intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat prin care au solicitat

admiterea acțiunii, obligarea SA „Supraten” să elibereze SRL „Inima Codrului”

facturile fiscale pentru luna august 2017, în sumă de 2407,66 lei, încasarea de la

SA „Supraten” în beneficiul SRL „Inima Codrului” a sumei de 401,28 lei

prejudicial material cauzat, încasarea de la SA „Supraten” și Nicolae Tricolici în

mod solidar în beneficiul persoanei juridice SRL „Inima Codrului” suma de 5000

lei cu titlu de prejudiciu moral precum și încasarea de la SA „Supraten” și Nicolae

Tricolici în mod solidar în beneficiul persoanei fizice Străisteanu Gheorghe a

sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral (cauza nr. 2-4534/17).

Prin încheierile din 29 ianuarie 2018 și 12 martie 2018 a Judecătoriei

Chisinău, sediul Buiucani, cauzele au fost conexate într-o singură procedură

(f.d.125-126, vol.I).

În motivarea acțiunii, reclamanții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe

Străisteanu, au invocat că pe parcursul anilor 2013-2017 SRL „Inima Codrului” a

procurat materiale de construcție de la magazinul SA „Supraten”, iar la sfârșitul

fiecărei luni angajații SRL „Inima Codrului” prezentau bonurile fiscale și primeau

facturi fiscale, însă la 30 iunie 2017 angajații SA „Supraten” au refuzat categoric

eliberarea facturii fiscale solicitate pentru luna iunie la suma de 6477 lei, inclusiv

TVA 1079,26 lei.

Reclamanții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu au expediat la

03 iulie 2017 o somație în adresa SA „Supraten”, prin care au solicitat eliberarea

benevolă a facturii fiscale pentru luna iunie 2017, solicitând și repararea

prejudiciului material și moral cauzat.

Reclamanții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu au precizat că la

03 iulie 2017, a expediat în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat o cerere prin care

a sesizat despre ilegalitățile comise de către SA „Supraten” cu solicitarea de a se

implica pentru a primi facturile fiscale solicitate de către SRL „Inima Codrului” de

la SA „Supraten”.

Reclamanții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu au invocat că prin

răspunsul din 19 iulie 2017, SA „Supraten” a informat despre refuzul eliberării

facturii fiscale pentru luna iunie, iar de către Inspectoratul Fiscal de Stat a fost

informat că nu se implică în activitatea întreprinderii, însă vor organiza un control

fiscal.

Reclamanții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu consideră că prin

refuzul eliberării facturii fiscale pentru luna iunie 2017, în sumă de 6477 lei,

inclusiv TVA 1079,26 lei SA „Supraten” a cauzat un prejudiciu material

reclamantei în mărime de 1079, 26 ce constituie suma TVA.

2

Reclamanții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu au menționat că

prejudicial material și moral este în directă legătură cu acțiunile ilegale întreprinse

de către administrația SA „Supraten”. Consideră că prin refuzul nemotivat de a

elibera facturi fiscale SA „Supraten” a trecut peste limitele legale, fapt prin ce a

provocat daune morale și materiale. Sentimentele de frustrare cauzate de caracterul

ilegal și suferințele continue din partea SA „Supraten”, manifestate prin refuzul

eliberării facturilor fiscale, precum și anxietatea cauzată de incertitudinile create de

către angajații SA „Supraten” , suferințe psihice, stresuri, nervi, griji, oboseală, a

cauzat un prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de 10000 lei.

Cu referire la eliberarea facturilor fiscale pentru luna iulie 2017, în sumă de

7624 lei, reclamanții au menționat că la data de 02 august 2017, angajații SA

„Supraten” au refuzat categoric să-i elibereze facturile, iar la data de 03 august

2017 dînșii au expediat în adresa SA „Supraten” o cerere prealabilă și în adresa

Inspectoratului Fiscal de Stat o cerere prin care au sesizat despre ilegalitățile

comise de către SA „Supraten” cu solicitarea de a se implica pentru a primi

facturile fiscale solicitate de către SRL „Inima Codrului” de la SA „Supraten”,

însă, în termenul stabilit nu au primit răspuns la somație și la cererea prealabilă.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, s-a

respins, ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu împotriva SA „Supraten” și Nicolae

Tricolici, intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat cu privire la obligarea

eliberării facturilor fiscale și repararea prejudiciului material și moral.

Prin decizia din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins din

lipsă de temei apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Inima

Codrului” și Gheorghe Străisteanu și s-a menținut hotărârea din 20 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu împotriva SA

„Supraten” și Nicolae Tricolici, intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat cu

privire la obligarea eliberării facturilor fiscale și repararea prejudiciului material și

moral.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că obiectul

prezentului litigiu reprezintă pretenția cu privire la obligarea pîrîtei SA „Supraten”

de a elibera facturile fiscale pentru lunile iunie-august 2017, în baza bonurilor

prezentate de reclamantă și încasarea de la pîrîți, în mod solidar, a prejudiciului

material și prejudiciului moral.

Instanța de apel a indicat că actele cauzei atestă faptul că pîrîta SA „Supraten”

este o persoană juridică cu forma de organizare societate pe acțiuni, iar pîrîtul

Nicolae Tricolici este director general-administrator al acestui agent economic. La

fel, circumstanțele pricinii denotă cu certitudine faptul că ambii reclamanți nu au

întreținut nici un fel de raporturi juridice cu persoana fizică- pîrîtul Nicolae

Tricolici.

Instanța de apel a notat că între SRL „Inima Codrului”, în calitate de

cumpărător și SA„Supraten”, în calitate de vânzător a fost încheiat contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1878, potrivit căruia vînzătorul vinde, iar cumpărătorul

cumpără produse comercializate de vânzător, conform condițiilor contractuale.

Ulterior, reclamanții au solicitat de la pîrîți eliberarea facturilor fiscale pentru luna

iunie 2017 în baza bonurilor de plată în sumă de 10631 lei, eliberarea facturii

3

fiscale pentru luna iulie 2017 în baza bonurilor de plată în sumă de 7624 lei;

eliberarea facturii fiscale pentru luna august 2017 în baza bonurilor de plată în

sumă de 2407,66 lei. Prin răspunsul nr. 206 din 19 iulie 2017, SA „Supraten” a

comunicat SRL „Inima Codrului” despre refuzul eliberării facturilor fiscale și a

motivat prin aceia că, conform datelor deținute de către SA „Supraten”, cecurile

prezentate de reclamanți nu fac parte din cumpărăturile realizate de SRL „Inima

Codrului”.

Instanța de apel consideră că instanța de fond just a reținut faptul că

reclamanții, în scopul obținerii facturilor fiscale, au prezentat bonuri de plată care

au fost eliberate diferitor persoane fizice neidentificate.

Instanța de apel a reținut argumentele Serviciul Fiscal de Stat despre aceia că,

în cazul în care procurarea mărfii se face de către o persoana fizică în interesul și

pentru o persoana juridică, acest cumpărător, la momentul procurării, urmează să

prezinte împuternicirile necesare de la agentul economic, fapt ce nu a fost respectat

de către reclamanți. În accepțiunea instanța de apel, o altă abordare și o altă soluție,

în împrejurările speței, ar conduce la crearea premizilor de fraudare a bugetului de

stat, prin restituirea TVA în contul agentului economic petru pretinse operații

comerciale, care în realitate nu au avut loc. Astfel, instanța de apel a remarcat că

prima instanță, corect a conchis că în situația în care bonurile prezentate de către

reclamanți nu au fost eliberate pe numele persoanei juridice, iar persoanele fizice

nu au prezentat la momentul procurării mărfii împuterniciri din numele persoanei

juridice, pretenția reclamanților privind obligarea SA „Supraten” să elibereze

facturi fiscale este neîntemeiată și lipsită de suport legal.

Prin urmare, instanța de apel a indicat faptul că sunt neîntemeiate pretențiile

principale a reclamanților-apelanți cu privire la obligarea eliberării facturilor

fiscale, se atestă că cerința privind repararea prejudiciului material și moral din

contul pîrîtei, ca pretenții subsecvente, acestea,la fel, urmează a fi respinse.

La 09 aprilie 2019 SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu au

declarat recurs împotriva deciziei din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii de admitere integrală a

cererii de chemare în judecată depusă de SRL „Inima Codrului” și Gheorghe

Străisteanu.

În motivarea cererii de recurs recurenții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe

Străisteanu au indicat că nu sunt de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, le consideră vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel

la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea, nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a apreciat în mod arbitrar probele, a aplicat în mod eronat

normele de drept material și normele de drept procedural.

Recurenții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu au invocat că prin

refuzul de a elibera facturile fiscale pentru luna august 2017 în sumă de 2407,66

lei, inclusiv TVA - 401,28 lei, administrația S.A. „Supraten” a cauzat un

prejudiciul material SRL „Inima Codrului” în mărime de 401,28 lei, suma TVA

care urma să fie calculată pentru luna august 2017 și recalculată la suma TVA

achitată de SRL „Inima Codrului” pentru serviciile acordate.

Recurenții au mai indicat că conform pct. 3 din Anexa 5 al Hotărîrii

Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 cu privire la aplicarea mașinilor de casă și

4

control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar, utilizator

este contribuabilul, parte contractantă a oprațiunii economice care, potrivit

legislației fiscale, are obligația să efectueze decontările bănești în numerar folosind

mașina de casă și de control cu memorie fiscală și /sau terminal cash-in, și pct. 8

lit.f), utilizatorii sînt obligați să elibereze plătitorului bonul de casă emis de MCC

pentru operațiunea economică efectuată, care trebuie să corespundă sumei real

achitate, iar la cererea plătitorului - să completeze și să elibereze factură sau alt

document primar cu regim special în conformitate cu actele normative în vigoare.

Potrivit Nomenclatorului formularelor tipizate de documente primare cu regim

special aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.294 din 17 martie 1998 cu privire la

executarea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 406-II din data de

23 decembrie 1997, factura fiscală reprezintă document primar cu regim special.

Recurenții SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu au menționat că

instanțele judecătorești naționale sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. In cazul în care

instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit la cele mai

importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști

dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 26 martie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 3468 (f.d. 247,

vol. I), însă dovada recepționării acesteia la materialele cauzei lipsește.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu, la data de 09 aprilie 2019, cu

respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 17 iunie 2019, în adresa intimaților SA „Supraten” și Nicolae Tricolici,

intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat a fost expediată copia recursului

declarat de SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței.

La 22 iulie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului depus de SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu și

menținerea deciziei instanței de apel.

La 20 august 2019 SA “Supraten” a depus referință prin care a solicitat

declararea recursului inadmisbil.

Intimatul Nicolae Tricolici nu și-a vaforificat dreptul procedural respectiv și

nu a depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Inima Codrului” și

Gheorghe Străisteanu, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

5

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Inima Codrului” și

Gheorghe Străisteanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de SRL „Inima Codrului” și

Gheorghe Străisteanu, se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de

către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a

normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de SRL „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu, nu

rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

6

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Inima Codrului” și Gheorghe

Străisteanu.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Inima Codrului” și Gheorghe Străisteanu, împotriva deciziei din

14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Inima Codrului” și

Gheorghe Străisteanu împotriva Societate pe Acțiuni „Supraten” și Nicolae

Tricolici, intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat cu privire la obligarea

eliberării facturilor fiscale și repararea prejudiciului material și moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7