2rac-302/19 — decaderea din drepturile asupra marcii nationale

2rac-302/19 — decaderea din drepturile asupra marcii nationale (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2rac-302/2019

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: (V. Niculiță-Jomiru)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)

Î N C H E I E R E

21 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vladănma”, reprezentată de avocatul Vitalie Zama,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă Societatea de

Naționalitate Portugheză Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei S.A. împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Vladănma” și Autoritatea Publică Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova, cu privire la decăderea

din drepturi asupra mărcii naționale,

împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vladănma” și s-a

menținut hotărârea din 09 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 06 iulie 2017, SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A,

reprezentată de avocatul Radu Jigău, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Vladănma” cu privire la decăderea din drepturi asupra mărcii

naționale.

În motivarea acțiunii, reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de

Papei” S.A. a indicat că marca națională nr. R16911, “Moldova Discovery” a

obținut protecție pe teritoriul Republicii Moldova la 19 august 2008, fiind

înregistrată la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii

Moldova pentru produsele din clasa 16, 35, 39, 41 și 43 conform Clasificării

Internaționale a Produselor și Serviciilor.

Reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A. a

menționat că potrivit informației din registrul național al mărcilor titularul mărcii

sus-indicate este pârâta SRL „Vladănma”, marca indicată obținând protecție și

pentru produsele din hârtie, și anume hârtie pentru fotocopiere și pentru

imprimante cu laser, cu jet de cerneală și ofset, plicuri (papetărie), hârtie pentru

plotter din clasa 16 conform Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor.

1

Reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A. a invocat

că Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor stipulează că

titularul mărcii este obligat să utilizeze această marcă, în caz contrar el este decăzut

din drepturile asupra ei, art. 14 alin. (1) al acestei Legi statuând că, dacă în decurs

de 5 ani după înregistrare marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în

Republica Moldova pentru produsele și/sau serviciile pentru care este înregistrată

sau dacă utilizarea mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani,

titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii în condițiile prezentei legi,

cu excepția cazurilor când există motive întemeiate pentru neutilizare. Reclamanta

din sensul normei date a dedus că decăderea este o sancțiune civilă ce constă în

pierderea dreptului la marcă pentru neexecutarea acestui drept o anumită perioadă

de timp, ce nu poate fi mai mică de 5 ani.

Reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A. a

menționat că legislația națională și internațională în domeniul proprietății

intelectuale impune obligativitatea utilizării mărcii din momentul înregistrării

acesteia, pentru a nu crea, în așa mod, impedimente altor agenți economici și a nu

folosi înregistrările în scop de blocaj. În acest din urmă caz, este condamnabil că

solicitantul înregistrării deturnează dreptul rezultat din înregistrare de la scopul

său, folosindu-l altfel decât ca mijloc ce servește la deosebirea produselor și/sau

serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau

juridice.

Reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A. a precizat

că funcția de bază a mărcii comerciale constituie identificarea produselor și/sau

serviciilor pentru a căror înregistrare este cerută, iar conservarea unei mărci și

nefolosirea acesteia pentru produsele solicitate, constituie abuz de drept și o

ocupare nejustificată a unui drept al cărui protecție este subordonată condiției

folosirii. Întrucât marca, are funcția de a stabili o legătură între produse și servicii

și persoana responsabilă de comercializarea acestora, dovada utilizării trebuie să

pună în evidență o legătură clară între utilizarea mărcii și produsele și serviciile

relevante. Simpla aplicare sau indicare pe ambalaj și actele de însoțire a denumirii

companiei nu poate fi considerată utilizare efectivă în sensul prevederilor art. 14 și

art. 20 ale Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor.

Reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A. a declarat

că utilizarea trebuie să fie publică, adică trebuie să fie externă întreprinderii și

vizibilă clienților reali sau potențiali ai produselor sau serviciilor acesteia.

Utilizarea în sfera privată sau utilizarea strict internă, în cadrul unei întreprinderi

sau al unui grup de întreprinderi, nu constituie o utilizare efectivă.

Reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A. a declarat

că din informațiile disponibile, pârâta SRL „Vladănma” nu utilizează în Republica

Moldova marca nr. R16911 „Moldova Discovery” pentru produsele din hârtie și

anume hârtie pentru fotocopiere și pentru imprimante cu laser, cu jet de cerneală și

ofset, plicuri (papetărie), hârtie pentru plotter din clasa 16 CIPS o perioadă ce

depășește 5 ani, adică din 01 ianuarie 2012 până în 30 aprilie 2017.

De asemenea, reclamanta a susținut că se poate constata că în Republica

Moldova lipsesc motive întemeiate pentru neutilizarea de către pârâtă a mărcii

nr.R16911 “Moldova Discovery”.

Reclamanta argumentează că neutilizarea mărcii nr. R16911 “Moldova

2

Discovery” este confirmată prin adresa Centrului de Metrologie Aplicată și

Certificare, conform cărei, în Organele de Certificare, produsele cu denumirea

“Moldova Discovery” pentru hârtie pentru fotocopiere și pentru imprimante cu

laser, cu jet de cerneală și ofset; plicuri (papetărie), hârtie pentru plotter, nu au fost

certificate. Serviciul Vamal a comunicat că importul/exportul produselor „hîrtie, și

anume hîrtie pentru fotocopiere și pentru imprimante cu laser, cu jet de cerneală și

ofset; plicuri (papetărie); hîrtie pentru plotter cu denumirea “Moldova Discovery”

în/din Republica Moldova nu a avut loc.

Reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A. a declarat

că la solicitarea reprezentantului reclamantei, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a Republicii Moldova a comunicat că nu au fost înregistrate careva

contracte privind existența înregistrării transmiterii drepturilor asupra mărcii

“Moldova Discovery” terților persoane.

Reclamanta a indicat că la 12 ianuarie 2017, iar ulterior prin poșta

electronică, s-a adresat către pârâtă cu solicitarea de eliberare a unui acord privind

utilizarea de către reclamantă pe teritoriul Republicii Moldova a denumirii

“Moldova Discovery”, însă această solicitare a rămas fără răspuns.

Reclamanta a afirmat că este cointeresată în decăderea pîrîtei din drepturile

asupra mărcii nr. R16911 “Moldova Discovery” pentru produsele din hârtie și

anume hârtie pentru fotocopiere și pentru imprimante cu laser, cu jet de cerneală și

ofset; plicuri (papetărie); hârtie pentru plotter din clasa 16 CIPS, deoarece potrivit

avizului provizoriu din 30 septembrie 2016, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a Republicii Moldova a respins cererea reclamantei pe motivul

coliziunii cu marca anterioară nr. R 16911 “Moldova Discovery”.

Reclamanta SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A. a solicitat

decăderea parțială a pîrîtei SRL „Vladănma” din drepturile asupra mărcii naționale

nr. R16911 „Moldova Discovery” pentru produsele din hârtie, și anume hârtie

pentru fotocopiere și pentru imprimante cu laser, cu jet de cerneală și ofset; plicuri

(papetărie); hârtie pentru plotter din clasa 16 conform Clasificării Internaționale a

Produselor și Serviciilor (CIPS).

Prin hotărârea din 09 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SNP „Soporcel-Sociedade

Portuguesa de Papei” S.A. împotriva SRL „Vladănma” cu privire la decăderea din

drepturi asupra mărcii naționale, s-a decazut partial SRL „Vladănma” din

drepturile asupra mărcii naționale nr. R16911 „Moldova Discovery” pentru

produsele hârtie și anume hârtie pentru fotocopiere și pentru imprimante cu laser,

cu jet de cerneală și ofset, plicuri (papetărie), hârtie pentru plotter” din clasa 16,

conform Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor.

Prin decizia din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de SRL „Vladănma” și s-a menținut hotărârea din 09 februarie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că apelanta SRL

„Vladănma” este titulara mărcii „Moldova Discovery”, nr. R16911, înregistrată la

19 august 2008, cu numărul de depozit 015357 înregistrat la 08 iulie 2004, pentru

produsele și serviciile specificate la clasele nr. nr. 35, 39, 41, 43 și 16 ale

Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor de la Nisa, aceasta din urmă

vizând produsele: hârtie, carton și produse din aceste materiale neincluse în alte

3

clase, produse de imprimare, articole de legătorie, fotografii, papetărie, adezivi

(material de lipit), pentru papetărie sau menaj, material pentru artiști, pensule,

mașini de scris și articole de birou (cu excepția mobilierului), materiale de instruire

sau învățământ (cu excepția aparatelor), materiale plastice pentru ambalare

(neincluse în alte clase), caractere tipografice, clișee.

Instanța de apel a constatat că la data de 06 iunie 2017, conform comenzii nr.

2709 din 23 mai 2017, intimata s-a adresat Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a Republicii Moldova cu o cerere privind determinarea statutului

juridic al mărcii, despre care aceasta a fost informată prin scrisoarea Agenției nr.

1371/1 din 14 iunie 2017. Potrivit scrisorii Centrului de Metrologie Aplicată și

Certificare nr. 16-01/248 din 23 mai 2017, în perioada de 01 ianuarie 2012 - 30

aprilie 2017 nu a fost emis vreun certificat de conformitate pentru produsele cu

denumirea „Moldova Discovery” - hârtie, și anume hârtie pentru fotocopiere și

pentru imprimante cu laser, cu jet de cerneală și ofset, plicuri, hârtie pentru plotter.

Conform informației oferite de Serviciul Vamal prin scrisoarea nr.28-07/7162 din

30 mai 2017, se atestă că importul/exportul produselor hârtie, și anume hârtie

pentru fotocopiere și pentru imprimante cu laser, cu jet de cerneală și ofset; plicuri

(papetărie); hârtie pentru plotter cu denumirea “Moldova Discovery” în/din

Republica Moldova nu a avut loc. Potrivit raportului de cercetare nr. 1378/1 din

14 iunie 2017, întocmit de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

Republicii Moldova, nu au fost depuse spre înregistrare și nici nu sunt înregistrate

contracte privind cesionarea dreptului de dispoziție și/sau de folosință asupra

mărcii sus-indicate.

Instanța de apel a reținut că nici apelanta nu a prezentat instanței de judecată

probe admisibile și pertinente, conform art. 121 și art. 122 Codul de procedură

civilă, ce ar dovedi utilizarea mărcii sus-indicate pentru produsele vizate în cererea

de chemare în judecată a intimatei.

Instanța de apel a invocat prevederile art. 2 al Legii nr. 38 din 29 februarie

2008 privind protecția mărcilor care definește noțiunea de marcă ca fiind orice

semn (vizual, sonor, olfactiv, tactil) care servește la individualizarea și deosebirea

produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor

persoane fizice sau juridice.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1 )-(3) al Legii nr. 38 din

29 februarie 2008 privind protecția mărcilor, dacă în decurs de 5 ani după

înregistrare marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Republica Moldova

pentru produsele și/sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă utilizarea

mărcii a fost suspendată pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, titularul mărcii poate

fi decăzut din drepturile asupra mărcii în condițiile prezentei legi, cu excepția

cazurilor când există motive întemeiate pentru neutilizare. Este asimilată utilizării

efective: utilizarea mărcii sub o formă care diferă prin elemente ce nu schimbă

caracterul distinctiv al mărcii în forma în care aceasta a fost înregistrată, aplicarea

mărcii pe produse sau pe ambalajul acestora în Republica Moldova exclusiv în

scopul exportului. Utilizarea, cu consimțământul titularului, a mărcii de către alte

persoane se consideră ca utilizare efectuată de către titular.

Conform prevederilor art. 20 alin. (1) lit. a) și alin. (1/1)-(3) al aceleiași Legi

privind protecția mărcilor, titularul mărcii este decăzut din drepturile asupra mărcii

în urma unei cereri de decădere din drepturi, depuse la judecătoria în a cărei

4

jurisdicție este sediul AGEPI, sau a unei cereri reconvenționale într-o acțiune de

apărare a drepturilor, depuse la aceeași instanță, dacă în decursul unei perioade

neîntrerupte de 5 ani, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei

utilizări efective în Republica Moldova pentru produsele și/sau serviciile pentru

care a fost înregistrată; totodată, nimeni nu poate cere ca titularul să fie decăzut din

drepturi dacă, în perioada de la expirarea termenului indicat până la depunerea

cererii de decădere din drepturi sau a cererii reconvenționale, marca a făcut

obiectul unui contract de cesiune sau de licență ori obiectul unei începeri sau a unei

reluări de utilizare reală; cu toate acestea, dacă începerea sau reluarea utilizării

mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de depunerea cererii de decădere sau a cererii

reconvenționale, termenul respectiv începând cel mai devreme la expirarea

perioadei neîntrerupte de 5 ani de neutilizare, utilizarea nu este luată în considerare

în cazul cînd pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea utilizării au intervenit

numai după ce titularul a aflat că cererea de decădere sau cererea reconvențională

ar putea fi depusă, perioada cuprinsă între data depunerii cererii și data emiterii

deciziei de înregistrare nu se include în termenul de 5 ani.

Instanța de apel a mai reținut că sarcina prezentării probelor privind

utilizarea efectivă a mărcii revine titularului mărcii. În cazul în care motivul

decăderii din drepturi este valabil numai pentru o parte din produsele și/sau

serviciile pentru care marca a fost înregistrată, titularul este declarat decăzut din

drepturi numai pentru produsele și/sau serviciile respective. Decăderea din drepturi

produce efecte juridice de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoriei în a

cărei jurisdicție este sediul AGEPI.

Instanța de apel a invocat prevederile pct 29-32 ale deciziei Curții

Constituționale de inadmisibilitate a sesizării nr. 197g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a articolelor 14 alin. (1) și 20 alin. (1) lit. (a) din Legea

privind protecția mărcilor (decăderea din drepturile asupra mărcii, în cazul

neutilizării acesteia de către titularului ei), potrivit jurisprudenței Curții Europene,

protecția drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv protecția mărcilor, intră în

câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea

cauza Anheuser-Busch Inc. v. Portugalia [MC], 11 ianuarie 2007, § 72).

Totuși, dreptul de proprietate nu este unul absolut. El poate fi supus unor

limitări, fiind susceptibil de ingerințe ale statului cu privire la exercitarea

atributelor sale. Instituirea anumitor limite este impusă de necesitatea asigurării

unui echilibru între interesele individuale și interesul general.

În acest context, Curtea Constituțională admite că obligația utilizării mărcii

sub amenințarea decăderii din drepturi poate fi pusă în balanță cu un interes

general. Curtea observă aplicabilitatea acestei teze în jurisprudența Curții de

Justiție a Uniunii Europene. Spre exemplu, ea este formulată clar în concluziile

Avocatului General Dâmaso Ruiz-Jarabo Colomer prezentate în Armin Hăupl v.

Lidl Stiftung & Co. KG, pe 26 octombrie 2006, în cauza C-246/05, unde s-a

menționat că acest mecanism juridic [obligația de utilizare] urmărește același

obiectiv în toate sistemele juridice: adaptarea numărului mărcilor înregistrate la

numărul celor care sunt folosite și care îndeplinesc funcția lor economică pe piață,

apropiind realitatea registrelor de realitatea schimburilor comerciale, pentru că

oficiile pentru mărci nu sunt simple depozite ale unor mărci păstrate în rezervă, în

așteptarea vreunui voinic care să se aventureze să le utilizeze. Dimpotrivă, acestea

5

trebuie să constituie reflectarea fidelă a realității, a indicațiilor pe care

întreprinderile le utilizează în comerț pentru a diferenția produsele și serviciile lor.

In oficiile pentru proprietate industrială nu trebuie să fie înregistrate decît mărcile

care participă la activitatea comercială (§ 50). Pentru a reduce numărul total al

mărcilor înregistrate și protejate și, prin urmare, numărul conflictelor care apar

între ele, este important să se ceară ca mărcile înregistrate să fie efectiv utilizate,

sub amenințarea decăderii din drepturi (§ 52).

De asemenea, Curtea Constituțională a menționat că posibilitatea decăderii

din drepturile asupra mărcii, în cazul neutilizării acesteia de către titularului ei este

prevăzută și de instrumentele internaționale la care Republica Moldova este parte

(i.e. articolul 5 din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale și

articolul 19 din Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală

legate de comerț). Potrivit acestor acte internaționale, înregistrarea unei mărci

poate fi anulată dacă aceasta nu a fost utilizată pe parcursul unei perioade relativ

mari de timp și numai dacă cel interesat nu justifică motivele lipsei sale de acțiune.

Analizând prevederile legale contestate, Curtea observă că titularul unei mărci

poate fi decăzut din drepturi, doar dacă nu a utilizat-o , fără motive justificate, pe o

perioadă neîntreruptă de 5 ani. Sub acest aspect, Curtea observă că în rîndul

statelor europene există un consens în privința stabilirii unui termen de neutilizare

a mărcii, care poate să conducă la anularea înregistrării mărcii sau la decăderea din

drepturi a titularului (cu privire la importanța existenței unui consens în

argumentarea juridică de drept constituțional european, a se vedea, ca autoritate

recentă, cauzele Ilnseher v. Germania [MC], 4 decembrie 2018, § 86 si NaTt-

Liman v. Elveția [MC], 15 martie 2018, § 175).

Din conținutul normelor citate supra reiese că neutilizarea mărcii de către

titularul acesteia o perioadă de peste 5 ani, în condițiile în care nu se întrunesc nici

una din excepțiile prevăzute de Lege, constituie temei pentru decăderea

deținătorului dreptului asupra mărcii din aceste drepturi, inclusiv parțial, sarcina

probării faptului utilizării efective a mărcilor revenind titularului mărcii, în speță

apelantei.

Instanța de apel a reținut ca fiind nefondate argumentele apelantei referitoare

la faptul că soluția primei instanțe constituie o ingerință în dreptul acesteia la

proprietate intelectuală în contextul în care drepturile respective nu sunt potrivit

Legii susmenționate, absolute, inclusiv în contextul în care decăderea din

drepturile date corespunde cerințelor regulii triplului test, instituită de jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Kommersant Moldovy c. Moldovei,

cererea nr. 41827/02, W. c. UK nr.9749/82 din 08.07.1987 §59, Olsson c. Sweden

nr. 10465/83 din 24.03.1988, §59, Gnahore c. France 19.09.2000, §50, S.C.

Antares Transport - S.A. și S.C. Transroby - S.R.L. c. Romîniei), limitarea acestora

fiind prevăzută expres de Lege, ce este clară și previzibilă în acest sens, urmărind

un scop legitim și fiind necesară într-o societate democratică, deoarece menținerea

dreptului asupra unei mări neutilizate efectiv de titular limitează drepturile terților,

ce ar putea pretinde asupra mărcii respective în vederea utilizării ei. Această

concluzie este fortificată și prin aceea că consecințele neutilizării mărcii este

datorată inacțiunii voite a apelantei care, în contextul cadrului legal pertinent,

cunoaște consecințele acestei inacțiuni.

Din aceste motive instanța de apel a apreciat ca fiind eronate și argumentele

6

apelantei referitoare la faptul că decăderea sa din drepturile vizate asupra mărcii

constituie o expropriere ce necesită o compensație echitabilă, inclusiv în contextul

în care neutilizarea mărcii pentru produsele vizate în speță nu generează pentru

apelantă venituri, astfel încât decăderea din drepturile respective nu implică

consecințe negative pecuniare pentru apelantă.

Instanța de apel consideră că circumstanțele pricinii au fost stabilite just de

către prima instanță, normele de drept material fiind aplicate corect, instanța de

apel ajungând la concluzia de a respinge apelul declarat de către SRL „Vladănma”

și a menține hotărârea primei instanțe.

La 22 mai 2019, SRL „Vladănma”, reprezentată de avocatul Vitalie Zama, a

declarat prin intermediul oficiului postal, recurs împotriva deciziei din 20 februarie

2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii

de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de SNP „Soporcel-Sociedade

Portuguesa de Papei” S.A.

În motivarea cererii de recurs recurenta SRL „Vladănma” a indicat că nu

este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, le consideră

vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea, a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

Recurenta SRL „Vladănma” a invocat că aceasta deține marca națională nr.

R 16911 “Moldova Discovery”, a obținut protecție pe teritoriul Republicii

Moldova la data de 19 august 2008, fiind înregistrată la AGEPI, pentru produsele

din clasa 16, 35, 39, 41, 43 conform Clasificării Internaționale a Produselor și

Serviciilor. Titularul mărcii respective este compania pârâtă SRL „Vladănma”.

Marca națională nr. R 16911 “Moldova Discovery” a obținut protecție inclusiv și

pentru produsele „hârtie, și anume hârtie pentru fotocopiere și pentru imprimare cu

laser, cu jet de cerneală și ofset; plicuri (papetărie); hârtie pentru plotter" din clasa

16 CIPS.

Recurenta a indicat că conform Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind

protecția mărcilor, titularul mărcii este obligat să utilizeze marca, în caz contrar el

este decăzut din drepturile asupra ei.

Recurenta SRL „Vladănma” a menționat că în cadrul examinării cauzei a fost

prezentată dovada utilizării efective de către SRL “Vladănma” a mărcii “Moldova

Discovery”, în particular a fost prezentat materialul publicitar cu utilizarea

denumirii de “Moldova Discovery”, cu specificarea serviciilor prestate, adresa și

telefoanele de contact. Acest material se încadrează perfect în lista specificată în

pct. 16 din Clasificatorul de la Nisa.

Recurenta SRL „Vladănma” a invocat că instanțele judecatorești inferioare

prin admiterea acțiunii au admis o ingerință în respectul dreptului de proprietate a

companiei SRL „Vladănma” asupra mărcii naționale nr. R 16911 “Moldova

Discovery”.

Recurenta SRL „Vladănma” a menționat că potrivit Acordului privind

aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț (TRIPS), la care

este parte și Republica Moldova, proprietatea intelectuală este recunoscută drept

proprietate privată, iar, orice acțiune nejustificată poate fi interpretată drept

expropriere, ținând cont și de investițiile făcute de titularul mărcii în scopul

7

înregistrării și promovării acesteia pe teritoriul Republicii Moldova. De altfel,

proprietatea intelectuală fiind recunoscută drept proprietate privată, prin prisma

legislației naționale și în special art. 9 din Constituția Republicii Moldova, care

prevede că proprietatea este publică și privată constituită din bunuri materiale și

intelectuale și art. art. 33, 46 din Constituția Republicii Moldova, care

reglementează dreptul cetățenilor la proprietate intelectuală și dreptul la proprietate

privată și protecția acesteia, nu poate fi anulată sau expropriată.

Recurenta SRL „Vladănma” consideră că deposedarea trebuie să fie conformă

cu principiile generale ale dreptului internațional, și anume acelea potrivit cărora

orice deposedare implică o obligație de despăgubire a titularului dreptului de

proprietate, iar în stabilirea acestei despăgubiri trebuie avut în vedere principiul

proporționalității, respectiv necesitatea efectuării testului echilibrului echitabil. Nu

este reglementat numai dreptul la despăgubire pur și simplu, ci se impune în mod

clar și neechivoc ca această despăgubire să fie una dreaptă, respectiv să fie

respectat principiul proporționalității.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 26 martie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 3499 (f.d. 173),

însă dovada recepționării acesteia la materialele cauzei lipsește. Totodată, instanța

de recurs relevă că decizia contestată a fost publicată pe portalul instanțelor

judecătorești www.instante.justice.md la data de 25 martie 2019.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

prin intermediul oficiului poștal de SRL „Vladănma”, reprezentată de avocatul

Vitalie Zama, la data de 22 mai 2019, cu respectarea termenului prevăzut la art.

434 Cod de procedură civilă.

La 14 iunie 2019, în adresa intimaților SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa

de Papei” S.A, „Brevet Marc Service” SA, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a fost expediată copia recursului declarat de SRL „Vladănma”,

reprezentată de avocatul Vitalie Zama, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 16 iulie 2019 Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a depus

referință prin care a solicitat adoptarea unei hotărârii legale și întemeiate.

La 29 iulie 2019 SNP „Soporcel-Sociedade Portuguesa de Papei” S.A,

reprezentată de avocatul Radu Jigău, a depus referință prin care a solicitat

declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Vladănma”, reprezentată

de avocatul Vitalie Zama, în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

8

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Vladănma”,

reprezentată de avocatul Vitalie Zama, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de SRL „Vladănma”,

reprezentată de avocatul Vitalie Zama, se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de SRL „Vladănma”, reprezentată de avocatul Vitalie

Zama, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

9

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Vladănma”, reprezentată de

avocatul Vitalie Zama.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vladănma”, reprezentată de avocatul Vitalie Zama, împotriva deciziei

din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă Societatea de Naționalitate Portugheză Soporcel-

Sociedade Portuguesa de Papei S.A. împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Vladănma” și Autoritatea Publică Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

a Republicii Moldova, cu privire la decăderea din drepturi asupra mărcii naționale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

10