2ra-1239/19 — declararea nulitatii actelor juridice

2ra-1239/19 — declararea nulitatii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1239/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

DECIZIE

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Stroius”,

Andrei Țîbulschii și Galina Boiarchina, reprezentați de avocatul Corneliu Pleșca

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Violetei Țîbulschi

împotriva lui Chirill Țîbulski, Andrei Țîbulschii și Galinei Boiarchina succesor în

drepturi a lui Pavel Boiarchin, cu privire la declararea nulității actelor juridice

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admisă cererea de apel depusă de Violeta Țîbulschi, reprezentată de avocatul

Alexandr Tabarcea, casată hotărârea din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediul Buiucani și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă și

împotriva deciziei suplimentare din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care părțile au fost aduse la poziția inițială

constată:

La 26 octombrie 2015, Violeta Țîbulschi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Pavel Boiarchin, Chirill Țîbulski și Andrei Țîbulschii cu

privire la declararea nulității actelor juridice.

În motivarea acțiunii a invocat că la 7 august 1987, dânsa a încheiat

căsătoria cu Chirill Țîbulski, locuind împreună și ducând gospodărie în comun

timp de 11 ani.

În urma neînțelegerilor apărute în familie, căsătoria a fost desfăcută la

12 august 1998.

A menționat că în timpul căsătoriei din mijloace comune ale soților, Chirill

Țîbulski împreună cu Pavel Boiarchin și Andrei Țîbulschii, la 2 iulie 1996, au

fondat SA „Stroius”, deținând aproximativ 1/3 din acțiunile societății.

1

Ulterior, SA „Stroius” a fost reorganizată prin transformare și la

22 octombrie 1998, a fost înregistrată SRL „Stroius”, fondatori fiind Chirill

Țîbulski – 33 %, Pavel Boiarchin – 33 % și Andrei Țîbulschii – 34 %.

Luând în considerație faptul că SA „Stroius” a fost fondată din mijloacele

comune ale ei și a lui Chirill Țîbulski, a conchis că cota-parte a lui Chirill Țîbulski

de 33 % din capitalul social al SRL „Stroius” constituie proprietate comună în

devălmășie a foștilor soți.

A precizat că la 9 aprilie 1998, Chirill Țîbulski i-a eliberat declarația

(recipisa) prin care a recunoscut faptul că cota-parte de 33 % deținută la

SRL „Stroius” constituie proprietate în devălmășie și s-a angajat că va transmite la

prima cerere a ei ½ din aceasta.

Totodată, în urma înțelegerii comune, părțile au convenit că Chirill Țîbulski

îi va oferi pentru întreținerea copilului o parte din beneficiile (dividende etc.)

obținute de la SRL „Stroius”.

Drept urmare, pe parcursul anilor 2000-2010, Chirill Țîbulski din contul

veniturilor obținute de la SRL „Stroius” i-a acordat ajutor financiar pentru

întreținerea copilului.

La sfârșitul anului 2013, dânsa s-a adresat către Chirill Țîbulski cu privire la

divizarea cotei-părți deținute de ultimul și transmiterea ei a 50 % din cota-parte, la

care pârâtul i-a comunicat că din motivul înstrăinării cotei-părți (33 % din capitalul

social al SRL „Stroius”) este în imposibilitate de a diviza cota-parte deținută la

întreprinderea menționată.

Ulterior, dânsa a aflat despre faptul că la 25 septembrie 2013, în baza

contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1707 și nr. 1711, fostul ei soț Chirill

Țîbulski a înstrăinat 17 % din partea socială a SRL „Stroius” fratelui său Andrei

Țîbulschii și 16 % - prietenului său Pavel Boiarchin.

A obiectat că contractul de vânzare-cumpărare a părții sociale nr. 1707 din

25 septembrie 2013 și contractul de vânzare-cumpărare a părții sociale nr. 1711 din

25 septembrie 2013, autentificate la biroul notarului public Alexandra Piatac, au

fost încheiate fără acordul ei în calitate de coproprietar, deci urmează a fi anulate.

A conchis că atât Andrei Țîbulschii care este fratele lui Chirill Țîbulski, cât

și Pavel Boiarchin care îi este prieten cunoșteau despre faptul că la momentul

fondării SA „Stroius” Chirill Țîbulski era căsătorit și respectiv, cota sa parte o

deținea în coproprietate cu dânsa.

Cu referire la prevederile art. 24 din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind

societățile cu răspundere limitată și art. 149 Cod civil, a punctat că în cazul în care

Chirill Țîbulski a divizat partea socială de 33 %, înstrăinând 17 % lui Andrei

Țîbulschii și 16 % lui Pavel Boiarchin, actul juridic contravine normelor

imperative, fapt ce duce conform art. 220 Cod civil la nulitatea absolută.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 4, 5, 7, 12, 32, 38, 42, 166,

167, 174-178 CPC, art. 12, 96 din Legea nr. 1134 din 2 aprilie 1997 privind

societățile pe acțiuni, art. 24 din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007 privind societățile

cu răspundere limitată, art. 148, 150, 216-219, 220, 232, 315, 316, 369 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea contractului de vânzare-cumpărare a

părții sociale din SRL „Stroius” încheiat între Chirill Țîbulski și Pavel Boiarchin la

25 septembrie 2013 și înregistrat la biroul notarului public Alexandra Piatac sub

2

nr. 1711, cu aducerea părților la poziția inițială și a contractului de vânzare-

cumpărare a părții sociale din SRL „Stroius” încheiat între Chirill Țîbulski și

Andrei Țîbulschii la 25 septembrie 2013 și înregistrat la biroul notarului public

Alexandra Piatac sub nr. 1707, cu aducerea părților la poziția inițială.

Prin încheierea din 10 mai 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, a

fost admis demersul reprezentantului SRL „Stroius” Valerii Raicovici și atrasă în

proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „Stroius”.

Prin hotărârea din 6 iulie 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, a fost

admisă integral acțiunea.

A fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1711 din

25 septembrie 2013 a părții sociale din SRL „Stroius” încheiat între Chirill

Țîbulski și Pavel Boiarchin, înregistrat la biroul notarului public Alexandra Piatac.

A fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1707 din

25 septembrie 2013 a părții sociale din SRL „Stroius” încheiat între Chirill

Țîbulski și Andrei Țîbulschii, înregistrat la biroul notarului public Alexandra

Piatac.

Prin decizia din 7 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Pavel Boiarchin, Andrei Țîbulschii și SRL „Stroius”,

casată integral hotărârea din 6 iulie 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău,

cu trimiterea pricinii spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 10 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

a fost atras în proces notarul public Alexandra Piatac în calitate de intervenient

accesoriu.

Prin încheierea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

a fost înlocuit pârâtul Pavel Boiarchin care a decedat cu succesorul său în drepturi

Galina Boiarchina.

Prin hotărârea din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a

fost respinsă acțiunea.

Au fost încasate de la Violeta Țîbulschi în beneficiul lui Andrei Țîbulschii

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 de lei și cheltuielile de judecată

pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel în mărime de 150 de lei.

Au fost încasate de la Violeta Țîbulschi în beneficiul Galinei Boiarchina

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 de lei și cheltuielile de judecată

pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel în mărime de 150 de lei.

Prima instanță a reținut că capitalul social al SRL „Stroius” nu este identic

cu cel al SA „Stroius”, fiind constituit din contribuțiile asociaților, investite la

momentul fondării, fapt confirmat prin statutul societății și certificatul eliberat de

instituția bancară.

Totodată, instanța a constatat că la momentul constituirii SRL „Stroius”

căsătoria dintre Violeta Țîbulschi și Chirill Țîbulski era desfăcută, iar pe parcursul

examinării cauzei nu au fost administrate probe admisibile și pertinente precum că

banii investiți în fondul statutar al SRL „Stroius” de către Chirill Țîbulski în sumă

de 1782 de lei reprezintă proprietatea lor comună.

La fel, prima instanță a menționat că Violeta Țîbulschi, contrar prevederilor

art. 118 CPC, nu a administrat anumite probe care ar demonstră că părțile

contractante au cunoscut sau trebuiau să cunoască despre dezacordul ei la

3

încheierea contractelor de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2013, a căror

anulare a solicitat.

Prin decizia din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Violeta Țîbulschi, reprezentată de avocatul Alexandr

Tabarcea, casată hotărârea din 26 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă.

A fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1711 din

25 septembrie 2013 a părții sociale din SRL „Stroius” încheiat între Chirill

Țîbulski și Pavel Boiarchin, înregistrat la notarul public Alexandra Piatac.

A fost declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 1707 din

25 septembrie 2013 a părții sociale din SRL „Stroius” încheiat între Chirill

Țîbulski și Andrei Țîbulschii, înregistrat la notarul public Alexandra Piatac.

Prin decizia suplimentară din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

părțile au fost aduse la poziția inițială prin anularea înscrierii privind dreptul de

proprietate a lui Pavel Boiarchin asupra părții sociale în mărime de 16 % din

capitalul social al SRL „Stroius” în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a

părții sociale nr. 1711 din 25 septembrie 2013, cu încasarea de la Chirill Țîbulski

în beneficiul Galinei Boiarchina, succesorul în drepturi a lui Pavel Boiarchin a

sumei achitate în mărime de 864 de lei și anularea înscrierii dreptului de

proprietate a lui Andrei Țîbulschii asupra părții sociale în mărime de 17 % din

capitalul social al SRL „Stroius” în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a

părții sociale nr. 1707 din 25 septembrie 2013, cu încasarea de la Chirill Țîbulski

în beneficiul lui Andrei Țîbulschii a sumei achitate în mărime de 918 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că în rezultatul reorganizării

SA „Stroius” în SRL „Stroius”, conform datelor deținute în Registrul de stat al

persoanelor juridice, Chirill Țîbulski deținea în noua societate 33 % din capitalul

social, iar reieșind din prevederile art. 70 alin. (5) Cod civil, partea socială de 33 %

din capitalul social al SRL „Stroius” reprezintă proprietatea comună în devălmășie

a soților Chirill Țîbulski și Violeta Țîbulschi.

Ca urmare, în situația în care partea socială de 33 % din capitalul social al

SRL „Stroius” a lui Chirill Țîbulski reprezintă proprietatea comună în devălmășie

a soților Chirill Țîbulski și Violeta Țîbulschi, ulterior înstrăinată prin contractele de

vânzare-cumpărare nr. 1707 și nr. 1711 din 25 septembrie 2013 de Chirill Țîbulski

lui Andrei Țîbulschii și Pavel Boiarchin, ultimii cunoscând despre dreptul Violetei

Țîbulschii, fiind conștienți de eventualele pretenții ale acesteia, contractele de

vânzare-cumpărare menționate sunt lovite de nulitate absolută.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că în statutul SRL „Stroius” nu se

conțin careva clauze cu privire la posibilitatea de divizare a cotei-părți deținute de

către asociați, pe când prin încheierea contractelor contestate, Chirill Țîbulski a

divizat partea socială de 33 %, înstrăinând 17 % lui Andrei Țîbulschii și 16 % lui

Pavel Boiarchin, fapt care potrivit art. 220 Cod civil generează nulitatea absolută a

acestora.

La 22 aprilie 2019, SRL „Stroius”, Andrei Țîbulschii și Galina Boiarchina,

reprezentați de avocatul Corneliu Pleșca au declarat recurs împotriva deciziei din

30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și deciziei suplimentare din 10 aprilie

2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

4

deciziei instanței de apel din 30 ianuarie 2019 și a deciziei suplimentare a instanței

de apel din 10 aprilie 2019, menținerea hotărârii primei instanțe, încasarea de la

Violeta Țîbulschi în beneficiul SRL „Stroius” a cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 7000 de lei, iar în beneficiul lui Andrei Țîbulschii și Galinei Boiarchina

a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1500 de lei fiecăruia, precum și a

cheltuielilor de judecată ce constau în achitarea taxei de stat pentru judecarea

prezentului recurs în mărime de 150 de lei (a câte 75 de lei fiecăruia).

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel din

30 ianuarie 2019 și decizia suplimentară a instanței de apel din 10 aprilie 2019,

considerându-le ca fiind neîntemeiate, nefondate și pasibile casării.

A reținut că potrivit pct. 4.1 și 4.3 din statutul SRL „Stroius”, capitalul social

al acesteia este de 5400 de lei, fiind creat din aportul fondatorilor Chirill Țîbulski –

1782 de lei, Andrei Țîbulschii – 1836 de lei și Pavel Boiarchin – 1782 de lei.

Prin urmare, capitalul social al SRL „Stroius” nu este identic cu cel al

SA „Stroius”, fiind constituit din contribuțiile asociaților, investite la momentul

fondării, fapt confirmat prin statutul societății și certificatul eliberat de instituția

bancară.

Suplimentar, a menționat că, deși în ședința de judecată reprezentantul lui

Chirill Țîbulski a recunoscut acțiunea și a indicat asupra faptului că această cotă-

parte din SRL „Stroius” este proprietate comună a soților, pe parcursul examinării

cauzei probe admisibile și pertinente în acest sens nu au fost administrate.

Referirea părților la recipisa eliberată de Chirill Țîbulski la 9 aprilie 1998

este irelevantă, deoarece în acest înscris ultimul s-a referit la regimul juridic al

cotei-părți din capitalul al SA „Stroius” și s-a obligat să transmită Violetei

Țîbulschi 50 % din această cotă-parte la cererea acesteia, fără a face referire la

SRL „Stroius”.

Astfel, în situația în care Violeta Țîbulischi și Chirill Țîbulski consideră că

această cotă-parte are regimul proprietății comune în devălmășie, aplicabile speței

deduse judecății, sunt prevederile art. 21 alin. (2) Codul familiei.

Ca urmare, pentru a putea solicita declararea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2013 încheiate între Chirill Țîbulski cu

Andrei Țîbulischii și Pavel Boiarchin, Violeta Țîbulischi urma să probeze că

părțile contractante au cunoscut sau trebuiau să cunoască despre dezacordul său la

încheierea convențiilor respective.

Contrar prevederilor art. 118 CPC, Violeta Țîbulischi în acest sens careva

probe nu a administrat.

Mai mult decât atât, din materialele cauzei rezultă că la momentul încheierii

actelor juridice contestate, Chirill Țîbulski a declarat, în formă scrisă, în fața

notarului că nu există impedimente pentru înstrăinarea cotei sale părți.

În asemenea circumstanțe se constată lipsa temeiurilor pentru declararea

nulității contractelor de vânzare-cumpărare a cotei-părți în capitalul social al

SRL „Stroius” nr. 1711 și nr. 1707 din 25 septembrie 2013.

Având în vedere prevederile art. 25 alin. (8) Codul familie, a remarcat că

toate pretențiile Violeta Țîbulschi era în drept să le înainteze până la data de

12 august 2001.

5

Instanța de apel a cunoscut cu certitudine faptul că SRL „Stroius” a fost

înregistrată după desfacerea căsătoriei dintre Violeta Țîbulschi și Chirill Țîbulski,

când soții nu mai erau în căsătorie, însă a ignorat acest aspect la soluționarea

cazului.

A precizat că potrivit cerințelor legale din Legea nr. 1134 din 2 aprilie 1997

privind societățile pe acțiuni, publicată în Monitorul Oficial la 12 iunie 1997

nr. 142-143, care a fost republicată în Monitorul Oficial în anul 2007 nr. 142-143,

art. 93, cu intrarea în vigoare la 12 iunie 1997, se menționează că statutele

societăților care, până la 1 iunie 1998, nu vor fi puse în concordanță cu prezenta

lege se vor considera nevalabile, iar mărimea capitalului social al SA „Stroius” de

100 de lei nu a fost majorată până la limita minimă de 10000 de lei (pentru

societățile pe acțiuni de tip închis), după cum era prevăzut în art. 40 alin. (2) din

Legea menționată.

Cu referire la prevederile art. 4 alin. (4), 93 alin. (6) și 96 alin. (4) din Legea

menționată, a conchis că legislatorul a stabilit expres că după 1 iunie 1998,

statutele societăților care nu sunt puse în concordanță cu prezenta lege sunt

nevalabile. Deci, după 1 iunie 1998, nimeni nu mai poate face trimitere la statutele

neconcordate ale societăților, adoptate anterior.

În cazul în care aceste statute nu corespund cerințelor Legii nr. 1134, la

reorganizarea societăților a fost prevăzută obligația ca în termen de 15 zile de la

reorganizarea sa acest fapt să fie adus la cunoștință întregului public, prin

publicarea avizului respectiv în Monitorul Oficial.

Astfel, nu doar creditorii, dar și alte persoane cointeresate urmau să

cunoască acest act juridic ce s-a realizat, în acest context este evident că la

societatea transformată trec doar drepturile și obligațiile organizației și nicidecum

nu altfel, or, legislatorul a prevăzut expres că societatea nu răspunde pentru

obligațiile acționarilor săi și la rândul său, acționarii nu răspund pentru obligațiile

societății.

A accentuat că SRL „Stroius” nu este succesorul SA „Stroius”, dar este o

nouă organizație, nou formată de aceleași persoane, în alte condiții, conform

cerințelor legale, iar instanța de apel nu a pus la baza deciziei contestate aceste

argumente prezentate de către părți și nici nu le-a combătut.

În acest sens, a atras atenția că în SA „Stroius” Chirill Țîbulski deținea 34 %

de acțiuni la suma de 34 de lei, pe când Andrei Țîbulschii și Pavel Boiarchin

dețineau câte 33 % - fiecare la o suma de câte 33 de lei, pe când în SRL „Stroius”,

Andrei Țîbulschii deținea 34 % cota de participare, iar Chirill Țîbulski și Pavel

Boiarchin dețineau a câte 33 % cota de participare, deci printr-o nouă repartizare a

cotelor de participare, unde cotele sunt diferite, se demonstrează că SRL „Stroius”

nu este succesor al SA „Stroius”.

Toți cei trei fondatori menționați au investit 5400 de lei la crearea acestei noi

organizații, sumele de bani respective, aparținându-le lor din avutul personal, dar

nu le-au revenit de la SA „Stroius” capitalul social al căruia era de doar 100 de lei.

La fel, interpretarea art. 150 alin. (1) Cod civil nu este corectă și această

prevedere legală nu colaborează cu circumstanțele din speța dată.

Potrivit pct. 5.4 din statutul SRL „Stroius”, partea socială poate fi înstrăinată

liber celorlalți asociați, prin urmare, contractele de vânzare-cumpărare a părții

6

sociale contestate sunt perfect legale și nu contravin normelor din Legea privind

societățile cu răspundere limitată.

Astfel, este eronată concluzia instanței de apel precum că 33 % din

SRL „Stroius” a lui Chirill Țîbulski ar reprezenta proprietatea comună în

devălmășie a foștilor soți Violeta Țîbulschi și Chirill Țîbulski.

Ca urmare, instanța de apel a interpretat eronat legea (art. 150 Cod civil),

fapt care în consecință provoacă aplicarea prevederilor art. 432 alin. (2) lit. c) CPC,

ca temei pentru declararea recursului.

A mai notat că la momentul fondării societății pentru a înregistra această

nouă întreprindere la Camera Înregistrării de Stat pe lângă Ministerul Justiției al

Republicii Moldova (pe atunci), ordinea reorganizării a persoanelor juridice era

reglementată doar prin conținutul art. 38 alin. (2) Cod civil al RSSM (ediția din

26 decembrie 1964), art. 32 din Legea nr. 845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi (în redacția Legii nr. 1167 din 30 aprilie 1997 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative) și conținutul Regulamentului

înregistrării de stat a întreprinderilor în Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 50 din 29 ianuarie 1992 cu privire la aprobarea Regulamentului

înregistrării de stat a întreprinderilor în Republica Moldova.

În acest context, reieșind din prevederile legale menționate, actul de transfer

nu a fost prezentat la Camera Înregistrării de Stat, fapt demonstrat prin lipsa

acestui act în lista documentelor prezentate din Hotărârea Camerei Înregistrării de

Stat pe lângă Ministerul Justiției al Republicii Moldova din 22 octombrie 1998 și

din acest considerent, Camera urma să dispună refuzul înregistrării de stat a

întreprinderii recent înființate (SRL).

Instanța de apel, neaplicând normele Legii nr. 1134 din 2 aprilie 1997, a

ajuns la o concluzie eronată privind trecerea drepturilor intimatei de la cota-parte

în SA „Stroius” la drepturile ei la cota-parte în SRL „Stroius”, fapt care în

consecință provoacă aplicarea prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a) CPC.

A obiectat că Violeta Țîbuilschi nu a prezentat nicio probă prin care ar

demonstra că cota de participație a fostului soț Chirill Țîbulski în capitalul social al

SRL „Stroius”, ar fi fost alocată din contul mijloacelor comune și care ar fi fost

suma reală introdusă.

Pe cale de consecință, contractele de vânzare-cumpărare a unei fracțiuni a

părții sociale din SRL „Stroius” nr. 1707 și nr. 1711 din 25 septembrie 2013, a

căror nulitate se solicită, nu contravin prevederilor Legii nr. 135 din 14 iunie 2007

privind societățile cu răspundere limitată și Codului familie.

Instanța de apel, necoroborând în ansamblu prevederile art. 24 și 25 din

Legea nr. 135, a interpretat eronat legea, fapt care în consecință provoacă aplicarea

prevederilor art. 432 alin. (2) lit. c) CPC.

Referitor la recipisa din luna aprilie 1998, a menționat că aceasta constituie

un fals intelectual evident și aceasta este clar inclusiv prin conținutul ei.

Autorul a indicat fapte despre care nici el și nici alți participanți la crearea

SRL „Stroius” nici nu cunoșteau. În luna aprilie 1998, activa SA „Stroius”, iar

despre crearea SRL „Stroius” la acea perioadă nu se știa. Mult mai târziu, s-au

început abordările în ceea ce privește crearea unei noi organizații și au decis să

creeze o societate cu răspundere limitată, anterior nimeni nu știa despre așa ceva.

7

Or, prevederile deciziilor contestate, în partea cât privește pretinsele lui

Chirill Țîbulski către Pavel Boiarchin, Andrei Țîbulschii și SRL „Stroius” intră în

contradicție și cu cele constatate prin decizia din 21 iunie 2016 a Curții de Apel, iar

aceste constatări având autoritatea lucrului judecat.

A mai evidențiat că potrivit prevederilor art. 192 Cod administrativ, pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ la curțile de apel și la Curtea

Supremă de Justiție se instituie complete și/sau colegii specializate de judecători,

prevedere legală ce a fost ignorată de completul de judecată care a examinat cauza

indicată în ordine de apel, emițând decizia suplimentară la data de 10 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din

30 ianuarie 2019 a fost expediată în adresa părților la 31 ianuarie 2019 și a deciziei

suplimentare din 10 aprilie 2019 la 15 aprilie 2019, fapt ce se confirmă prin

scrisorile de însoțire (f. d. 103, 114 vol. III), însă careva date care ar confirma cu

certitudine data de recepționare a acestora de către recurenți la materialele

dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 22 aprilie 2019 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

După cum rezultă din actele cauzei, Violeta Țîbulschi înaintând acțiunea în

judecată împotriva lui Pavel Boiarchin, Chirill Țîbulski și Andrei Țîbulschii, a

solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale din SRL

„Stroius” încheiat între Chirill Țîbulski și Pavel Boiarchin la 25 septembrie 2013 și

înregistrat la biroul notarului public Alexandra Piatac sub nr. 1711, cu aducerea

părților la poziția inițială și a contractului de vânzare-cumpărare a părții sociale din

SRL „Stroius” încheiat între Chirill Țîbulski și Andrei Țîbulschii la 25 septembrie

2013 și înregistrat la biroul notarului public Alexandra Piatac sub nr. 1707, cu

aducerea părților la poziția inițială.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o.

Judecând apelul declarat de către Violeta Țîbulschi prin decizia din

30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea primei instanțe și a

emis o nouă hotărâre, prin care a admis acțiunea, a declarat nule contractele de

vânzare-cumpărare nr. 1711 din 25 septembrie 2013 a părții sociale SRL „Stroius”

încheiat între Chirill Țîbulski și Pavel Boiarchin și contractul de vânzare-

8

cumpărare nr. 1707 din 25 septembrie 2013 a părții sociale din SRL „Stroius”

încheiat între Chirill Țîbulski și Andrei Țîbulschii la 25 septembrie 2013.

Prin decizia suplimentară din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

părțile au fost aduse la poziția inițială prin anularea înscrierii privind dreptul de

proprietate a lui Pavel Boiarchin asupra părții sociale în mărime de 16 % din

capitalul social al SRL „Stroius” în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a

părții sociale nr. 1711 din 25 septembrie 2013, cu încasarea de la Chirill Țîbulski

în beneficiul Galinei Boiarchina, succesorul în drepturi a lui Pavel Boiarchin a

sumei achitate în mărime de 864 de lei și anularea înscrierii dreptului de

proprietate a lui Andrei Țîbulschii asupra părții sociale în mărime de 17 % din

capitalul social al SRL „Stroius” în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a

părții sociale nr. 1707 din 25 septembrie 2013, cu încasarea de la Chirill Țîbulski

în beneficiul lui Andrei Țîbulschii a sumei achitate în mărime de 918 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că în rezultatul reorganizării

SA „Stroius” în SRL „Stroius”, conform datelor deținute în Registrul de stat al

persoanelor juridice, Chirill Țîbulski deținea în noua societate 33 % din capitalul

social, iar reieșind din prevederile art. 70 alin. (5) Cod civil, partea socială de 33 %

din capitalul social al SRL „Stroius” reprezintă proprietatea comună în devălmășie

a soților Chirill Țîbulski și Violeta Țîbulschi.

Drept urmare, instanța de apel a constatat nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare menționate, în situația în care partea socială de 33 % din

capitalul social al SRL „Stroius” a lui Chirill Țîbulski reprezintă proprietatea

comună în devălmășie a soților Chirill Țîbulski și Violeta Țîbulschi, ulterior

înstrăinată prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 1707 și nr. 1711 din 25

septembrie 2013 de Chirill Țîbulski lui Andrei Țîbulschii și Pavel Boiarchin,

ultimii cunoscând despre dreptul Violetei Țîbulschii, fiind conștienți de eventualele

pretenții ale acesteia.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că în statutul SRL „Stroius” nu se

conțin careva clauze cu privire la posibilitatea de divizare a cotei-părți deținute de

către asociați, pe când prin încheierea contractelor contestate, Chirill Țîbulski a

divizat partea socială de 33 %, înstrăinând 17 % lui Andrei Țîbulschii și 16 % lui

Pavel Boiarchin, fapt care potrivit art. 220 Cod civil generează nulitatea absolută a

acestora.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului

probator anexat la dosar, pe când prima instanță, justificat, pronunțându-se asupra

aspectelor importante, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la

concluzia netemeiniciei cererii de chemare în judecată a Violetei Țîbulschi.

Actele cauzei atestă că Violeta Țîbulschi și Chirill Țîbulski s-au aflat în

căsătorie în perioada 7 august 1987 – 12 august 1998, în timpul cărei, la 2 iulie

1996, a fost fondată SA „Stroius”, a cărei fondatori erau Chirill Țîbulski – 34%,

Andrei Țîbulschii – 33%, Pavel Boiarchin – 33%.

Conform informației nr. 480 eliberate la 21 august 2015 de Camera

Înregistrării de Stat, la 22 octombrie 1998 a fost înregistrată SRL „Stroius”, cu

nr. de înregistrare 106056448, sediul str. Uzinelor, 12 ap. (of.) 1 mun. Chișinău,

administrator Andrei Țîbulschii, fondatori Chirill Țîbulski – 33%, Andrei

9

Țîbulschii – 34%, Pavel Boiarchin – 33%, cu capitalul social 5400 de lei, ca

rezultat al reorganizării prin transformare a SA „Stroius”, cu drept de succesor

(f. d. 18-19 vol. I).

Prin hotărârea din 22 octombrie 1998 a Camerei Înregistrării de Stat pe

lângă Ministerul Justiției al RM, s-a hotărât introducerea în Registrul Comercial de

Stat date despre reorganizarea SA „Stroius”, nr. 103076171 din 2 iulie 1996 în

SRL „Stroius” nr. 106056448 din 22 octombrie 1998 (f. d. 114 vol. I).

Se va menționa că rectificările în Registrul Camerei Înregistrării de Stat, au

fost efectuate în baza procesului-verbal al adunării generale al acționarilor SA

„Stroius” din 2 iunie 1998, prin care s-a hotărât de a reorganiza SA „Stroius” în

SRL „Stroius”, de a schimba adresa juridică în mun. Chișinău str. Uzinelor 12

of. 1, de a majora capitalul social până la 5 400 de lei și de a împărți capitalul

social în felul următor: Andrei Țîbulschii – 34%, cu 1836 de lei; Chirill Țîbulski –

33%, cu 1782 de lei; Pavel Boiarchin – 33%, cu 1782 de lei (f. d. 112 vol. I).

Potrivit certificatului nr. 2332 din 10 septembrie 1998 eliberat de Banca de

Finanțe și Comerț pe Acțiuni, pe contul de decontrare a SA „Stroius” a fost depusă

suma de 5400 de lei în fondul statutar (f. .d 115 vol. I).

Totodată, materialele prezentei cauze atestă că la 25 septembrie 2013, între

Chirill Țîbulski și Andrei Țîbulschii a fost încheiat contractul nr. 1707 de vânzare-

cumpărare a părții sociale din SRL „Stroius”, în temeiul căruia ultimului i-a fost

înstrăinată partea socială în mărime de 17%, ce îi aparținea lui Chirill Țîbulski din

capitalul social al SRL „Stroius” (f. d. 10-11 vol. I).

Și tot la aceeași dată, Chirill Țîbulski și Pavel Boiarchin au încheiat

contractul nr. 1711 de vânzare-cumpărare a părții sociale din SRL „Stroius”, în

temeiul căruia a fost înstrăinată partea socială în mărime de 16%, ce îi aparținea lui

Chirill Țîbulski din capitalul social al SRL „Stroius” (f. d. 12-13 vol. I).

Modificările operate în documentele de constituire ale întreprinderii privind

schimbarea componenței asociaților cu redistribuirea părților sociale în capitalul

social a SRL „Stroius”, au fost înregistrate la data de 20 iunie 2014, lui Andrei

Țîbulschii revenindu-i 51%, iar lui Pavel Boiarchin – 49%.

Drept temei de constatare a nulității contractelor din 25 septembrie 2013,

încheiate între Chirill Țîbulski, Andrei Țîbulschii și Pavel Boiarchin, în temeiul

cărora Chirill Țîbulski a înstrăinat partea socială ce îi aparținea din capitalul social

al SRL „Stroius”, Violeta Țîbulschi prin prezenta acțiune, a invocat faptul că în

condițiile în care SA „Stroius” a fost fondată din mijloacele comune ale soților

Țibulschii, cota-parte a lui Chirill Țîbulski din capitalul social al SRL „Stroius” la

fel constituie proprietate în devălmășie a foștilor soți, astfel că, la înstrăinarea părții

sociale de către fostul ei soț, urma a fi solicitat și acordul ei.

Reieșind din circumstanțele de fapt ale speței, la caz se vor reține prevederile

art. 20 alin. (3) Codul familiei, potrivit cărora, sunt proprietate în devălmășie a

soților bunurile mobile și imobile, valorile mobiliare, depunerile și cotele de

participație în capitalul social din instituțiile financiare sau societățile comerciale,

care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor

comune, precum și alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt

procurate sau depuse pe numele unuia dintre soți.

10

În același timp, conform art. 21 alin. (2) și (4) Codul familiei, fiecare dintre

soți este în drept să încheie convenții prin care să dispună de bunurile comune, cu

excepția bunurilor imobile, acordul celuilalt soț fiind prezumat. Convenția

încheiată de unul dintre soți poate fi declarată nulă de către instanța judecătorească,

la cererea celuilalt soț, dacă se va stabili că cealaltă parte a convenției a știut sau

trebuia să fi știut că al doilea soț este împotriva încheierii convenției respective.

Cererea privind declararea nulității convenției poate fi depusă în termen de 3 ani

din momentul când celălalt soț a aflat sau trebuia să fi aflat despre încheierea

acesteia.

Din analiza prevederilor legale raportate la speța în cauză, instanța de recurs

constată ca întemeiată concluzia primei instanțe cu referire la faptul că pentru a

putea fi solicitată declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare 1711 și

nr. 1707, ambele semnate la 25 septembrie 2013, Violeta Țîbulschi urma să

probeze că părțile contractante au cunoscut sau trebuiau să cunoască despre

dezacordul său la încheierea convențiilor respective, însă, contrar prevederilor

art. 118 CPC, anumite probe concludente și pertinente în acest sens la examinarea

cauzei nu au fost prezentate.

Mai cu seamă că, la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare

contestate, Chirill Țîbulski a declarat în formă scrisă, în fața notarului, că nu există

impedimente pentru înstrăinarea cotei sale părți din capitalul social al SRL

„Stroius” (f. d. 86-87 vol. II).

În acest sens, instanța de recurs relevă ca lipsită de suport reținerea instanței

de apel precum că dobânditorii Andrei Țîbulschii și Pavel Boiarchin au cunoscut

despre dreptul fostei soții Violeta Țîbulschi asupra cotei-părți deținute de Chirill

Țîbulski, fiind conștienți de eventualele pretenții ale acesteia.

Or, pe lângă faptul că la momentul înstrăinării părții sociale în SRL

„Stroius” de către Chirill Țîbulski, căsătoria dintre ultimul și Violeta Țîbulschi era

desfăcută, nefiind partajate bunurile proprietate comună în devălmășie, recipisa

semnată de către Chirill Țîbulski la data de 9 aprilie 1998 precum că dânsul se

obligă să transmită Violetei Țîbulschi 50% din cota deținută de el în SA „Stroius”

la prima ei cerință, nu produce efecte juridice față de terți - cumpărătorii Andrei

Țîbulschii și Pavel Boiarchin, astfel că obligația asumată prin recipisa dată, nu

poate afecta valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare contestate în prezentul

litigiu.

Pe de altă parte instanța de recurs va reține prevederile art. 150 Cod civil, în

vigoare până la 1 martie 2019, potrivit cărora asupra părții sociale a soților în

societatea cu răspundere limitată dobândite în timpul căsătoriei se aplică regimul

juridic al proprietății comune în devălmășie. Soțul asociatului nu poate cere

divizarea părții sociale și nici primirea sa în societate dacă actul de constituire nu

prevede altfel.

Astfel, din esența normei de drept menționate rezultă că, dacă are loc

partajarea bunurilor între soți sau între foștii soți, valoarea părții sociale va fi

calculată ca un bun comun, însă nu va putea fi divizată între soți dacă aceasta nu

este expres stabilit în actul de constituire.

La caz, potrivit pct. 4.4 din statutul SA „Stroius”, acțiunea nu este

partajabilă, iar în cazul în care aceasta aparține mai multor persoane, aceștia își pot

11

realiza drepturile sale față de societate prin intermediul unuia dintre ei sau prin

reprezentant.

Distinct de aceste constatări, instanța de recurs relevă că intimatei îi revine

doar dreptul de creanță, care poate fi valorificat la partaj, or, prin prisma

prevederilor art. 150 Cod civil, soțului asociat îi revine partea socială ca valoare,

iar celuilalt i se compensează din contul altor bunuri divizibile.

În acest context, nu are relevanță nici faptul recunoașterii de către Chirill

Țîbulski a acțiunii cu privire la declararea nulității actelor juridice contestate de

către Violeta Țîbulschi nu constituie temei de admitere a acțiunii.

În raport cu cele mai sus reținute, instanța de recurs constată temeinicia

hotărârii primei instanțe, prin urmare netemeinicia deciziei instanței de apel.

Pentru motivele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În același timp, prin prisma prevederilor art. 94 alin. (1), (3) CPC, care

indică că instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească

părții care a avut câștig de cauză toate cheltuielile de judecată, iar prevederile

alin. (1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în

instanța de apel, în instanța de recurs și în cadrul revizuirii, precum și prevederilor

art. 96 alin. (1) și (11) CPC, potrivit cărora instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile

ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a încasa de la Violeta Țîbulschi în

beneficiul SRL „Stroius” cheltuielile de judecată legate de asistența juridică în

mărime de 7000 de lei, precum și în beneficiul lui Andrei Țîbulschii și Galinei

Boiarchina, succesor în drepturi a lui Pavel Boiarchin, cheltuielile de judecată de

asistență juridică în mărime de 1500 de lei fiecăruia și cheltuielile de judecată

legate de achitarea taxei de stat la declararea recursului în mărime de 75 de lei

fiecăruia (f. d. 116, 117, 131, 132, 133 vol. III).

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Stroius”,

Andrei Țîbulschii și Galina Boiarchina, reprezentați de avocatul Corneliu Pleșca.

Se casează integral decizia din 30 ianuarie 2019 și decizia suplimentară din

10 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și se menține hotărârea din 26 iulie 2018

a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată a Violetei Țîbulschi împotriva lui Chirill Țîbulski, Andrei Țîbulschii și

Galinei Boiarchina succesor în drepturi a lui Pavel Boiarchin, cu privire la

declararea nulității actelor juridice.

12

Se încasează de la Violeta Țîbulschi în beneficiul Societății cu Răspundere

Limitată „Stroius” cheltuielile de asistență juridică în mărime de 7000 (șapte mii)

de lei.

Se încasează de la Violeta Țîbulschi în beneficiul lui Andrei Țîbulschii

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1500 (una mie cinci sute) de lei și

cheltuielile pentru achitarea taxei de stat la declararea recursului în mărime de 75

(șaptezeci și cinci) de lei.

Se încasează de la Violeta Țîbulschi în beneficiul Galinei Boiarchina,

succesor în drepturi a lui Pavel Boiarchin cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 1500 (una mie cinci sute) de lei și cheltuielile pentru achitarea taxei de

stat la declararea recursului în mărime de 75 (șaptezeci și cinci) de lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ion Druță

judecătorul

Judecătorii Tatiana Vieru

Oleg Sternioală

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

13