2ra-2045/18 — recunoașterea nulității înscrisului notarial

Dosarul nr. 2ra-2045/18

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud: A.Bologan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Sîrbu, V.Mihaila, A.Minciuna)

Î N C H E I E R E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ecaterina Potîrco,

reprezentată de avocatul Sergiu Burduja,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ecaterina

Potîrco împotriva notarului public Vladimir Bîstrițchi, intervenient accesoriu Lidia

Blat cu privire la recunoașterea nulității înscrisului notarial,

împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Ecaterina Potîrco și s-a menținut hotărârea din 29

martie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, prin care s-a respins acțiunea,

c o n s t a t ă:

La 14 noiembrie 2017, Ecaterina Potîrco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva notarului public Vladimir Bîstrițchi, intervenient accesoriu

Lidia Blat cu privire la recunoașterea nulității înscrisului notarial.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că socrul ei, Pavel Potîrco, fiind în

căsătorie cu prima soție, au primit locuință de stat, amplasată în or. Criuleni, bd.

Biruința 25.

Ecaterina Potîrco a menționat că după decesul soției, Pavel Potîrco a încheiat

căsătoria cu Liuba Florova, ultima instalându-se cu traiul în locuința în or.

Criuleni, bd. Biruința 25, pe când în anul 1993 spațiul locativ dat, a fost privatizat

de ambii soți, 1/2 cotă-parte după Pavel Potîrco și 1/2 cotă-parte după Liuba

Florova.

Reclamanta a susținut că, la 23 ianuarie 2006, Liuba Florova a decedat, iar

după decesul defunctei, s-a deschis succesiunea asupra mijloacelor bănești comune

ale soților agonisite în timpul căsătoriei, inclusiv asupra ½ cotă-parte din imobilul

locativ.

Prin înțelegere amiabilă între Pavel Potîrco și fiica defunctei Lidia Bulat, au

convenit, că ultima moștenește mijloacele bănești și nu pretinde la ½ cotă-parte din

imobilul locativ amplasat în or. Criuleni, bd. Biruința 25.

La 28 iulie 2006, Pavel Potîrco, ca succesor, a depus la biroul notarial Vera

Bîstrițcaia, o cerere privind acceptarea succesiunii asupra ½ cotă-parte din imobilul

1

locativ după decesul soției Liuba Florova, și deoarece cu fiica defunctei, Lidia

Bulat a fost încheiat un acord, Pavel Potîrco în cererea depusă la biroul notarial a

indicat, că alți moștenitori după decesul soției nu sunt.

La 30 octombrie 2007 Pavel Potîrco a decedat, iar după decesul acestuia,

cerere de acceptare a succesiunii au depus succesorii de clasa I, fiii decedatului,

Valeri Potîrco și Victor Potîrco.

Astfel, la depunerea cererii privind acceptarea succesiunii după decesul lui

Pavel Potîrco, Victor Potîrco a depus declarație de refuz în acceptarea succesiunii,

în favoarea fratelui Valeri Potîrco.

La 15 februarie 2014, Valeri Potîrco a decedat.

A mai indicat reclamanta că, odată cu finalizarea formalităților privind

acceptarea succesiunii după decesul soțului, Valeri Potîrco a depus cerere privind

acceptarea succesiunii la biroul notarial Petru Chirtoacă.

Ecaterina Potîrco a relatat că verificând baza de date, notarul i-a comunicat,

că nu poate moșteni integral masa succesorală după decesul lui Pavel Potîrco, pe

motiv că Lidia Bulat, la 4 august 2006 a declarat acceptarea succesiunii după

decesul mamei sale, Liuba Florova la biroul notarial Vera Bîstrițcaia.

Reclamanta a considerat că notarul Vera Bîstrițcaia ilegal a înscris-o ca

moștenitor pe Bulat Lidia și deoarece notarul Vera Bîstrițcaia a decedat, în calitate

de pârât a fost indicat succesorul ei, notarul Vladimir Bîstrițchi, deținător al arhivei

biroului notarial Vera Bîstrițchi.

A mai susținut reclamanta, că notarul Vera Bîstrițcaia, contrar legislației

civile și Legii cu privire la notariat, la 4 august 2006 a înscris-o pe Lidia Bulat, ca

succesor de gradul I, după decesul mamei sale, Florova Liuba, decedată la 23

ianuarie 2006, iar din dosarul nr. 186/139088 se observă, că certificatul de

moștenitor este contrafăcut.

În acest sens, a accentuat că Potîrco Pavel nu cunoștea grafia latină și

niciodată nu a semnat în grafia latină, iar semnătura Lidiei Bulat a fost radiată,

circumstanță ce atestă, că notarul Vera Bîstrițcaia urma să explice Lidiei Bulat

dreptul de a depune cerere de chemare în judecată privind prelungirea termenului

de acceptare a succesiunii, însă notarul contrar prevederilor art. 1519 Cod civil,

ilegal a înscris-o ca moștenitor pe Lidia Bulat.

Reclamanta a solicitat, recunoașterea nulității absolute a înscrisului notarial

nr. 139088 referitor la primirea cererii de acceptare a succesiunii de către Lidia

Bulat, la 4 august 2006, după decesul mamei sale, Liuba Florova la 23 ianuarie

2006 asupra bunului imobil amplasat în or. Criuleni, bd. Birunța 15.

Prin hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de către Ecaterina Potîrco împotriva

notarului public Vladimir Bîstrițchi, intervenient accesoriu Lidia Bulat privind

recunoașterea nulității înscrisului notarial.

La 28 martie 2018, Ecaterina Potîrco a declarat apel împotriva hotărârii din 29

martie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Ecaterina Potîrco și a fost menținută hotărârea din 29 martie 2018

a Judecătoriei Criuleni, sediul Central.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 117 alin. (1),

118 alin. (1), 131 alin. (1) Cod de procedură civilă, care reglementează probele și

probațiunea.

Curtea de Apel Chișinău a evidențiat că deși, Ecaterina Potîrco pretinde că

este succesoarea defunctului Pavel Potîrco, soțul defunctei, Liuba Frolova, în

vederea probării faptului că este succesoarea defunctului Potîrco Valeri și că

beneficiază de drepturile ce rezultă din succesiune, probe în acest sens nu au fost

prezentate.

Astfel, Colegiul a conchis că alegațiile Ecaterinei Potîrco precum că este

moștenitoare de gradul I a lui Valeri Potîrco, nu pot fi reținute, fiind lipsite de

probe pertinente și admisibile, informația conținută la dosar (f.d.14-15), fiind

insuficientă pentru a stabili calitatea Ecaterinei Potîrcă de succesor, în condițiile în

care pentru dobândirea calității de moștenitor este necesară acceptarea succesiunii

în unul din mijloacele stabilite de lege.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a reținut că

faptul deschiderii procedurii succesorale după decesul Liubei Florova nu a fost

contestat de către Ecaterina Potîrco.

Mai mult ca atât, Colegiul a menționat că, procedura de succesiune după

decesul Liubei Florova a fost deschisă în baza cererii depuse la aceeași dată de

către soțul defunctei, Pavel Potîrco, astfel că argumentele apelantei referitor la

semnătura aplicată, nu constituie obiect de studiu judecătoresc în temeiul

prevederilor art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă.

Instanța de apel a notat că, prin prisma prevederilor art. 29 al Legii cu privire

la notariat, pot fi contestate actele notariale, însă, cererea persoanei - nu constituie

un astfel de act.

Ca urmare din cumulul celor expuse, Colegiul a conchis că prima instanță

întemeiat a respins cerințele Ecaterinei Potîrco, or, temeiuri pentru anularea actului

nu au fost stabilite.

La 27 iulie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Ecaterina Potîrco,

reprezentată de avocatul Sergiu Burduja, a declarat recurs împotriva deciziei din 30

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat că concluziile instanței de judecată sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu Burduja a susținut că

certificatul de moștenitor legal anexat la cererea de chemare în judecată, prin care

se confirmă că moștenitoare a averii lui Valeri Potîrco, decedat la 15 februarie

2014, este soția defunctului, Ecaterina Potîrco.

A subliniat recurenta că la cererea de apel a anexat repetat certificatul de

moștenitor legal, eliberat de notarul public, Petru Chirtoacă, pe numele Ecaterinei

Potîrco, ce denotă că ultima a acceptat succesiunea deschisă după decesul lui

Valeri Potîrco.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

3

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 30 mai 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 27 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ecaterina Potîrco,

reprezentată de avocatul Sergiu Burduja, în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ecaterina Potîrco,

reprezentată de avocatul Sergiu Burduja, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

4

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Ecaterina Potîrco, reprezentată de

avocatul Sergiu Burduja.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu

Burduja, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

5