2ra-2045/18 — recunoașterea nulității înscrisului notarial

Dosarul nr. 2ra-2045/18 Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud: A.Bologan) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Sîrbu, V.Mihaila, A.Minciuna) Î N C H E I E R E 17 octombrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Nina Vascan Tamara Chișca-Doneva examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu Burduja, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ecaterina Potîrco împotriva notarului public Vladimir Bîstrițchi, intervenient accesoriu Lidia Blat cu privire la recunoașterea nulității înscrisului notarial, împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de către Ecaterina Potîrco și s-a menținut hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, prin care s-a respins acțiunea, c o n s t a t ă: La 14 noiembrie 2017, Ecaterina Potîrco a depus cerere de chemare în judecată împotriva notarului public Vladimir Bîstrițchi, intervenient accesoriu Lidia Blat cu privire la recunoașterea nulității înscrisului notarial.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că socrul ei, Pavel Potîrco, fiind în căsătorie cu prima soție, au primit locuință de stat, amplasată în or. Criuleni, bd. Biruința 25. Ecaterina Potîrco a menționat că după decesul soției, Pavel Potîrco a încheiat căsătoria cu Liuba Florova, ultima instalându-se cu traiul în locuința în or. Criuleni, bd. Biruința 25, pe când în anul 1993 spațiul locativ dat, a fost privatizat de ambii soți, 1/2 cotă-parte după Pavel Potîrco și 1/2 cotă-parte după Liuba Florova. Reclamanta a susținut că, la 23 ianuarie 2006, Liuba Florova a decedat, iar după decesul defunctei, s-a deschis succesiunea asupra mijloacelor bănești comune ale soților agonisite în timpul căsătoriei, inclusiv asupra ½ cotă-parte din imobilul locativ.

Prin înțelegere amiabilă între Pavel Potîrco și fiica defunctei Lidia Bulat, au convenit, că ultima moștenește mijloacele bănești și nu pretinde la ½ cotă-parte din imobilul locativ amplasat în or. Criuleni, bd. Biruința 25. La 28 iulie 2006, Pavel Potîrco, ca succesor, a depus la biroul notarial Vera Bîstrițcaia, o cerere privind acceptarea succesiunii asupra ½ cotă-parte din imobilul 1 locativ după decesul soției Liuba Florova, și deoarece cu fiica defunctei, Lidia Bulat a fost încheiat un acord, Pavel Potîrco în cererea depusă la biroul notarial a indicat, că alți moștenitori după decesul soției nu sunt. La 30 octombrie 2007 Pavel Potîrco a decedat, iar după decesul acestuia, cerere de acceptare a succesiunii au depus succesorii de clasa I, fiii decedatului, Valeri Potîrco și Victor Potîrco.

Astfel, la depunerea cererii privind acceptarea succesiunii după decesul lui Pavel Potîrco, Victor Potîrco a depus declarație de refuz în acceptarea succesiunii, în favoarea fratelui Valeri Potîrco. La 15 februarie 2014, Valeri Potîrco a decedat. A mai indicat reclamanta că, odată cu finalizarea formalităților privind acceptarea succesiunii după decesul soțului, Valeri Potîrco a depus cerere privind acceptarea succesiunii la biroul notarial Petru Chirtoacă. Ecaterina Potîrco a relatat că verificând baza de date, notarul i-a comunicat, că nu poate moșteni integral masa succesorală după decesul lui Pavel Potîrco, pe motiv că Lidia Bulat, la 4 august 2006 a declarat acceptarea succesiunii după decesul mamei sale, Liuba Florova la biroul notarial Vera Bîstrițcaia.

Reclamanta a considerat că notarul Vera Bîstrițcaia ilegal a înscris-o ca moștenitor pe Bulat Lidia și deoarece notarul Vera Bîstrițcaia a decedat, în calitate de pârât a fost indicat succesorul ei, notarul Vladimir Bîstrițchi, deținător al arhivei biroului notarial Vera Bîstrițchi. A mai susținut reclamanta, că notarul Vera Bîstrițcaia, contrar legislației civile și Legii cu privire la notariat, la 4 august 2006 a înscris-o pe Lidia Bulat, ca succesor de gradul I, după decesul mamei sale, Florova Liuba, decedată la 23 ianuarie 2006, iar din dosarul nr. 186/139088 se observă, că certificatul de moștenitor este contrafăcut.

În acest sens, a accentuat că Potîrco Pavel nu cunoștea grafia latină și niciodată nu a semnat în grafia latină, iar semnătura Lidiei Bulat a fost radiată, circumstanță ce atestă, că notarul Vera Bîstrițcaia urma să explice Lidiei Bulat dreptul de a depune cerere de chemare în judecată privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, însă notarul contrar prevederilor art. 1519 Cod civil, ilegal a înscris-o ca moștenitor pe Lidia Bulat. Reclamanta a solicitat, recunoașterea nulității absolute a înscrisului notarial nr. 139088 referitor la primirea cererii de acceptare a succesiunii de către Lidia Bulat, la 4 august 2006, după decesul mamei sale, Liuba Florova la 23 ianuarie 2006 asupra bunului imobil amplasat în or.

Criuleni, bd. Birunța 15. Prin hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Ecaterina Potîrco împotriva notarului public Vladimir Bîstrițchi, intervenient accesoriu Lidia Bulat privind recunoașterea nulității înscrisului notarial. La 28 martie 2018, Ecaterina Potîrco a declarat apel împotriva hotărârii din 29 martie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central. Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de către Ecaterina Potîrco și a fost menținută hotărârea din 29 martie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central. 2 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 117 alin. (1), 118 alin. (1), 131 alin. (1) Cod de procedură civilă, care reglementează probele și probațiunea.

Curtea de Apel Chișinău a evidențiat că deși, Ecaterina Potîrco pretinde că este succesoarea defunctului Pavel Potîrco, soțul defunctei, Liuba Frolova, în vederea probării faptului că este succesoarea defunctului Potîrco Valeri și că beneficiază de drepturile ce rezultă din succesiune, probe în acest sens nu au fost prezentate. Astfel, Colegiul a conchis că alegațiile Ecaterinei Potîrco precum că este moștenitoare de gradul I a lui Valeri Potîrco, nu pot fi reținute, fiind lipsite de probe pertinente și admisibile, informația conținută la dosar (f.d.14-15), fiind insuficientă pentru a stabili calitatea Ecaterinei Potîrcă de succesor, în condițiile în care pentru dobândirea calității de moștenitor este necesară acceptarea succesiunii în unul din mijloacele stabilite de lege.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a reținut că faptul deschiderii procedurii succesorale după decesul Liubei Florova nu a fost contestat de către Ecaterina Potîrco. Mai mult ca atât, Colegiul a menționat că, procedura de succesiune după decesul Liubei Florova a fost deschisă în baza cererii depuse la aceeași dată de către soțul defunctei, Pavel Potîrco, astfel că argumentele apelantei referitor la semnătura aplicată, nu constituie obiect de studiu judecătoresc în temeiul prevederilor art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă. Instanța de apel a notat că, prin prisma prevederilor art. 29 al Legii cu privire la notariat, pot fi contestate actele notariale, însă, cererea persoanei - nu constituie un astfel de act.

Ca urmare din cumulul celor expuse, Colegiul a conchis că prima instanță întemeiat a respins cerințele Ecaterinei Potîrco, or, temeiuri pentru anularea actului nu au fost stabilite. La 27 iulie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu Burduja, a declarat recurs împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a invocat că concluziile instanței de judecată sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu Burduja a susținut că certificatul de moștenitor legal anexat la cererea de chemare în judecată, prin care se confirmă că moștenitoare a averii lui Valeri Potîrco, decedat la 15 februarie 2014, este soția defunctului, Ecaterina Potîrco.

A subliniat recurenta că la cererea de apel a anexat repetat certificatul de moștenitor legal, eliberat de notarul public, Petru Chirtoacă, pe numele Ecaterinei Potîrco, ce denotă că ultima a acceptat succesiunea deschisă după decesul lui Valeri Potîrco. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea 3 nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 30 mai 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 27 iulie 2018, este în termen. Examinând temeiurile recursului declarat de către Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu Burduja, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu Burduja, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre 4 probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de către Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu Burduja.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de către Ecaterina Potîrco, reprezentată de avocatul Sergiu Burduja, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Nina Vascan Tamara Chișca-Doneva 5