3ra-896/19 — contestarea actului administrativ

3ra-896/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-896/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Întreprinderea cu Capital

Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică,

intervenient accesoriu Gheorghiev Serghei cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” Societate cu Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 06

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 19 iunie 2018, ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică,

intervenient accesoriu Gheorghiev Serghei cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la data de 21 aprilie 2018, ANRE a

adoptat decizia nr. 207 privind obligarea ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL să încheie

cu solicitantul Gheorghiev Serghei contract de furnizare a energiei electrice la locul de

consum NLC 4000071.

A indicat că la 14 mai 2018 a contestat decizia nr. 2017 din 21 aprilie 2018 cu

cerere prealabilă, iar la 14 iunie 2018 a primit răspunsul pârâtei, prin care a fost informată

despre respingerea cererii prealabile.

Consideră că nu poate fi obligată la încheierea contractului de furnizare cu

1

Gheorghiev Serghei, deoarece pentru acest loc de consum nu a fost parcursă procedura

legală de reziliere a contractului de furnizare a energiei electrice cu ÎM „Intertraide-

Group” SRL. Or, conform pct. 34 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrație a ANRE nr. 393

din 15 decembrie 2010, consumatorul final, parte a unui contract de furnizare a energiei

electrice, care a înstrăinat un imobil, este obligat să achite integral plata și datoriile

pentru energia electrică consumată, penalitățile, dacă sunt prevăzute în contract, și să

rezilieze contractul de furnizare a energiei electrice pentru locul de consum respectiv.

Însă, până în prezent, contractul de furnizare a energiei electrice existent la locul

de consum cu NLC 4000071, cu consumatorul actual, nu a fost reziliat. Mai mult ca atât,

înainte de rezilierea contractului, așa cum prevăd normele în vigoare, urmează a fi

achitate și datoriile pentru energia electrică consumată care, la moment, constituie suma

de 20 103,58 de lei.

ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL a menționat că de asemenea, potrivit pct. 147

din Regulament, fiecare loc de consum se dotează, în mod obligatoriu, cu echipament de

măsurare pentru evidența consumului de energie electrică, iar caracteristicile și locul de

amplasare ale acestuia sunt specificate în contractul de furnizare a energiei electrice.

Reieșind din aceste prevederi, rezultă că coexistența oficială concomitentă la același loc

de consum, a două instalații de utilizare, echipamente de măsurare, a două scheme

electrice și a două contracte, este inadmisibilă atât din punct de vedere juridic, cât și

tehnic.

Prin urmare, până la momentul parcurgerii procedurii legale de reziliere a

contractului încheiat cu ÎM „Intertraide-Group” SRL, în conformitate cu prevederile

contractuale și pct. 34 din Regulament, cu achitarea integrală a datoriei existente,

încheierea contractului de furnizare a energiei electrice cu Gheorghiev Serghei este

obiectiv imposibilă.

Totodată, furnizorul nu poate fi obligat să rezilieze contractul de furnizare a

energiei electrice cu ÎM „Intertraide-Group” SRL datorită simplului fapt al expirării

celor 30 de zile după deconectare, deoarece rezilierea contractului reprezintă o opțiune

și un drept exclusiv al furnizorului, precum rezultă din pct. 45 din Regulament, pe care

acesta îl exercită ori de câte ori are interesul să o facă și respectiv, nu poate fi

obligat/forțat să utilizeze acest instrument contrar intereselor sale.

Mai mult ca atât, în conformitate cu pct. 34 din Regulament, consumatorul și nu

furnizorul de energie electrică este cel obligat să rezilieze contractul de furnizare.

A afirmat că potrivit art. 23 alin. (6) și (7) din Legea cu privire la energetică nr.

174 din 21 septembrie 2017, în caz de întrerupere a furnizării energiei electrice la un loc

de consum pentru neplată, furnizorul este obligat să reînceapă livrarea de energie

electrică doar după efectuarea plății.

Astfel, legea prevede doar un singur temei pentru a obliga furnizorul să reînceapă

livrarea – plata energiei electrice, soluție, de altfel, corectă și echitabilă, pentru a nu pune

furnizorul în situația de a fi victimă a comportamentului neloial și de rea-credință al

consumatorilor ce nu-și onorează obligațiile de plată a energiei electrice sau a

solicitanților serviciului de furnizare a energiei electrice. De asemenea, atunci când

2

solicitantul dobândește un drept de proprietate asupra unui imobil care are datorii

formate la consumul de energie electrică, fără să se fi respectat prevederile legale

enunțate/parcurgerea procedurii de reziliere a contractului de furnizare, noul proprietar

își asumă riscul de a fi în imposibilitate de a încheia contractul de furnizare până la

parcurgerea procedurii legale.

ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL a susținut că la 16 februarie 2018, de la

persoana fizică Gheorghiev Serghei a fost primită solicitarea de eliberare a avizului de

racordare, cu ulterioara încheiere a contractului de furnizare a energiei electrice pentru

imobilul de pe adresa: mun. Comrat, str. Lenin, 7B, care reprezintă un depozit industrial.

Inițial, solicitantul a indicat ca scop al consumului de energie electrică – bloc locativ,

ulterior la 23 martie 2018 și-a rectificat solicitarea, indicând drept scop al furnizării –

alimentarea depozitului industrial. Totodată, la cererea de eliberare a avizului de

racordare a fost anexată copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 174 din 17 ianuarie

2018, în care, la pct. 6.4.3 era stipulat expres că cumpărătorul își asumă obligațiunea

privind achitarea restanțelor pe toate plățile obligatorii, în cazul depistării lor după

încheierea contractului.

În asemenea circumstanțe, reclamanta a luat act de acest punct din contract și l-a

acceptat pe solicitantul Gheorghiev Serghei ca debitor pentru plata sumei de 20 103,58

de lei, care reprezenta o restanță pentru plata energiei electrice la respectivul loc de

consum. Ulterior, solicitantul a încercat să eludeze acest punct al contractului de

vânzare-cumpărare încheind, după data depunerii solicitării de racordare, la 22 februarie

2018 un acord adițional prin care a exclus aplicabilitatea pct. 6.4.3 din contractul de

vânzare-cumpărare nr. 174 din 17 ianuarie 2018.

A invocat că excluderea acestei clauze nu afectează raportul obligațional stabilit

între furnizor și Gheorghiev Serghei, din momentul acceptării lui ca debitor al obligației

de plată a sumei datoriei pentru energia electrică de la locul de consum de pe adresa:

mun. Comrat, str. Lenin, 7B, ca urmare a asumării de către acesta a obligației prevăzute

de pct. 6.4.3 din contractul de vânzare-cumpărare. Or, acordul adițional autentificat

notarial de modificare a contractului poate produce efecte doar pentru viitor.

Prin urmare, Gheorghiev Serghei este ținut să-și onoreze obligațiile asumate prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 174 din 17 ianuarie 2018, până la această dată fiind

imposibilă încheierea contractului de furnizare a energiei electrice.

A solicitat anularea deciziei nr. 207 din 21 aprilie 2018 a Agenției Naționale

pentru Reglementare în Energetică.

Prin hotărârea din 06 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL și a fost menținută hotărârea din 06

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că este eronată

afirmația ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL precum că, contractul de furnizare a

energiei electrice nu poate fi încheiat cu Gheorghiev Serghei, din motivul că debitorul

ipotecar nu a parcurs procedura legală de reziliere a contractului și nu a respectat pct. 34

3

din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice. Or, înseși prevederile

pct. 34 stipulează expres că obligația de a achita integral plata și datoriile pentru energia

electrică consumată, aparține consumatorului final care a înstrăinat imobilul, dar nu celui

care l-a cumpărat. Astfel, prevederile date nu obligă cumpărătorul să achite datoriile

fostului proprietar și obligația de plată a datoriei formate urmare a consumului de energie

admis de către proprietarul anterior nu poate fi imputată la caz proprietarului nou.

Mai mult ca atât, deși ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL face trimitere la

prevederile pct. 6.4.3 din contractul de vânzare-cumpărare a imobilului prin care părțile

au stipulat că, cumpărătorul își asumă obligația privind achitarea restanțelor pe toate

plățile obligatorii, în cazul depistării lor după încheierea contractului, prin acordul

adiționale la contractul de vânzare-cumpărare a imobilului la licitație cu strigare din 22

februarie 2018, încheiat între BC „Unibank” SA și Gheorghiev Serghei, clauza 6.4.3 a

fost exclusă.

Drept urmare, întru înlăturarea încălcării dreptului la încheierea contractului de

furnizare a energiei electrice, ANRE întemeiat a emis decizia de obligare a ÎCS „GNF

Furnizare Energie” SRL de a încheia contractul de furnizare a energiei electrice cu

Gheorghiev Serghei, bazându-se pe prevederile legislației în vigoare și cele contractuale

și anume, pe pct. 6.1.5 din contractul de vânzare-cumpărare, potrivit căruia,

cumpărătorul nu poartă răspundere pentru datoriile precedente acumulate la imobilul din

mun. Comrat, str. Lenin, 7B.

La data de 10 iunie 2019, ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL a depus cerere de

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 06 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate și ilegale, fiind emise cu încălcarea normelor de drept

materiale și procedural.

A invocat că este eronată concluzia instanțelor ierarhic inferioare precum că

existența datoriei la un loc de consum nu afectează relațiile furnizorului și a noului

proprietar, or, prevederile legale impun stingerea datoriilor înaintea reînceperii furnizării

la un loc de consum.

A reiterat că Legea cu privire la energetică prevede doar un singur temei pentru a

obliga furnizorul să reînceapă livrarea – plata energiei electrice. Prin urmare,

interpretarea corectă a prevederilor legii poate fi doar în sensul că atât timp cât la un

punct de consum există o datorie, pentru care livrarea la respectivul loc de consum a fost

întreruptă, furnizorul nu este obligat să reînceapă livrarea de energie electrică decât după

stingerea datoriei.

Recurenta a precizat că procedura de reziliere și de încheiere a unui nou contract

de furnizare implică în sine parcurgerea unor etape legale obligatorii prevăzute de

legislația specială în domeniu, atât pentru furnizor, cât și pentru consumator. Aceste

etape nu pot fi aplicate doar parțial și selectiv, în detrimentul furnizorului, prejudiciindu-

l, cu au o consecutivitate legală de reglementare foarte clară a fi respectată, ceea ce nu a

4

fost realizat în cazul solicitantului Gheorghiev Serghei (care a trecut direct la etapa

finală, peste etapele inițiale premergătoare obligatorii).

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 14 mai 2019, respectiv, recursul

depus de ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL la data de 10 iunie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

5

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de ÎCS „GNF

Furnizare Energie” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

6

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Întreprinderea cu Capital Străin „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” Societate cu Răspundere Limitată, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

7