2ra-1423/19 — Determinarea domiciliului copilului, încasarea pensiei alimentare

Dosarul nr. 2ra–1423/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul Sîngerei), (jud. Iu. Malcoci)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. D. Corolevschi, A. Corcenco, D. Stănilă)

Î N C H E I E R E

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cîșlaru Sergiu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Pitre Snejana

împotriva lui Cîșlaru Sergiu cu privire la încasarea pensiei de întreținere copiilor

minori

și acțiunea reconvențională înaintată de Cîșlaru Sergiu împotriva Snejanei

Pitre cu privire la schimbarea domiciliului copiilor minori,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de către Cîșlaru Sergiu și menținută hotărârea din 07

noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei),

con st ată:

La 27 martie 2018, Pitre Snejana s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune

împotriva lui Cîșlaru Sergiu cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copiilor

minori.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în rezultatul relațiilor de

căsătorie cu Cîșlaru Sergiu s-au născut copii minori: XXXX născut la XX XX

XXXX și XXXX născută la XX XX XXXX. În temeiul hotărârii Judecătoriei Bălți

(sediul Sîngerei) din 27 octombrie 2016, domiciliul copiilor minori a fost stabilit

cu mama.

A indicat că pârâtul nu contribuie benevol la întreținerea copiilor săi,

chestiune care în temeiul art. 58 și 74 ale Codului familiei, a determinat-o să se

adreseze instanței de judecată cu o acțiune.

În instanța de judecată Pitre Snejana a solicitat încasarea de la Cîșlaru Sergiu

a pensiei de întreținere copiilor minori în mărime de 2000 lei lunar, pentru fiecare.

La 15 iunie 2018, Cîșlaru Sergiu a înaintat în instanța de judecată acțiune

reconvențională împotriva Snejanei Pitre, solicitând schimbarea domiciliului

copiilor minori.

A menționat că deși domiciliul copiilor minori a fost stabilit cu mama Pitre

Snejana, fiul categoric a refuzat să locuiască cu mama sa, iar din discuțiile avute cu

fiica, ultima l-a rugat să o ia să locuiască cu el.

1

Reclamantul acțiunii reconvenționale a pretins că Pitre Snejana nu are dorința

să-și crească și să-și îngrijească copii, din care considerente a solicitat instanței de

judecată schimbarea domiciliului copiilor minori cu tată.

Prin hotărârea din 07 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei)

cererea de chemare în judecată înaintată de Pitre Snejana împotriva lui Cîșlaru

Sergiu cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor a fost

respinsă.

A fost admisă parțial cererea reconvențională înaintată de Cîșlaru Sergiu

împotriva Snejanei Pitre cu privire la schimbarea domiciliului copilului minor.

A fost stabilit domiciliul copilului minor XXXX cu tata Cîșlaru Sergiu. În

rest, cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Cîșlaru Sergiu și menținută hotărârea din 07 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei).

Pentru a emite soluția în cauză, instanțele au reținut că, potrivit probatoriului

administrat în cadrul examinării cauzei, minora XXXX și-a exteriorizat doleanța de

a locui cu mama ei, Pitre Snejana, prin faptul că a plecat benevol cu ultima atunci

când Pitre Snejana s-a prezentat la domiciliul lui Cîșlaru Sergiu să ia copiii.

Mai mult, doleanța sa de a locui cu mama, minora XXXX i-a comunicat-o

fratelui său, XXXX, care fiind audiat în cadrul dezbaterilor judiciare a confirmat

acest fapt.

Totodată, minorul XXXX categoric a refuzat executarea hotărârii

judecătorești de stabilire a domiciliului său cu mama, Pitre Snejana, și a rămas să

locuiască cu tatăl său. Pe de altă parte, înscrisurile prezentate de părți în calitate de

probe, la fel, demonstrează că de la naștere, minorul XXXX locuiește cu tatăl său,

Cîșlaru Sergiu.

Cu referire la acțiunea inițială, instanțele au decis inoportună încasarea

pensiei alimentare de întreținere a copiilor minori, or fiecare dintre părinți, având

obligația de a contribui la creșterea copiilor, au de fapt la întreținere câte un copil.

La 17 mai 2019, Cîșlaru Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei din 07

februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe în partea respingerii pretențiilor din acțiunea reconvențională cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cerințelor.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea precum

și a apreciat în mod arbitrar probele.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Cîșlaru Sergiu, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

2

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Cîșlaru Sergiu, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Cîșlaru Sergiu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

3

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Cîșlaru Sergiu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Svetlana Filincova

4