2ra-1276/19 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2ra-1276/19 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1276/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul central (jud. E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Malîi, V. Negru)

DECIZIE

22 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinteleședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată aÎntreprinderii Mixte „Incaso”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Marianei Sandu (Pînzari) cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărârea din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul central, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 26 ianuarie 2018, ÎM „Incaso” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Marianei Sandu (Pînzari) cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 10 martie 2015, între ÎCS „Iute Credit” SRL

în calitate de creditor și Mariana Sandu (Pînzari) în calitate de debitor, a fost încheiat

contractul de împrumut nr. 614339, potrivit căruia debitorul a împrumutat de la

creditor suma de 3500 de lei.

A menționat că conform clauzelor contractuale, pentru nerespectarea graficului

de rambursare a împrumutului, debitorul s-a angajat să plătească pe lângă valoarea

împrumutului principal, taxa aferentă contractului de împrumut, dobânda și o

penalitate contractuală de 0,5 % pe zi, care se raportează duratei de întârziere.

La 10 martie 2015, ÎCS „Iute Credit” SRL și-a onorat obligațiunea sa,

transferând debitorului împrumutul acordat, iar necătând la respectarea obligațiunilor

sale de către ÎCS „Iute Credit” SRL, Mariana Sandu (Pînzari) până în prezent nu și-a

onorat obligațiunile contractuale.

1

La 31 decembrie 2015, prin actul de transmitere a drepturilor asupra creanțelor,

ÎCS „Iute Credit” SRL a cesionat dreptul asupra creanței debitorului Marianei Sandu

(Pînzari) companiei de colectare a datoriilor ÎM „Incaso” SRL.

A relevat că ÎM „Incaso” SRL a expediat în adresa Marianei Sandu (Pînzari),

reclamația, prin care aceasta a fost informată despre nerespectarea clauzelor

contractuale, despre rezilierea anticipată a contractului de către creditor și obligațiunea

returnării împrumutului, dobânzii calculate, taxei aferente la contract și penalităților

calculate conform contractului, reclamația dată fiind ignorată de către Mariana Sandu

(Pînzari).

Astfel, datoria Marianei Sandu (Pînzari) față de ÎM „Incaso” SRL constituie

suma de 4914,01 de lei, fiind calculată conform prevederilor contractului.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 867 alin. (1), 872 alin. (2), 624

alin. (1) și (3), 525 alin. (1), 556 alin. (1) Cod civil, art. 96 alin. (1) și (11), 206 alin.

(1) și (5), 117 alin. (1) și (2) CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Mariana Sandu (Pînzari) în

beneficiul ÎM „Incaso” SRL a datoriei în sumă de 4914,01 de lei, a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 1200 de lei și a taxei de stat în sumă de 270 de lei.

Prin hotărârea din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central,

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către ÎM „Incaso” SRL și menținută hotărârea din 3 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul central.

La 7 mai 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată

de avocatul Natalia Covaliov a declarat recurs împotriva deciziei din 5 februarie 2019

a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii, sau remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.

A menționat că ÎS „Poșta Moldovei” eliberează mijloace bănești primite de la

ÎCS „Iute Credit” SRL în baza contractelor de împrumut încheiate între consumatori

și ÎCS „Iute Credit” SRL.

A evidențiat că în contractul de împrumut nr. 614339 dintre ÎCS „Iute Credit”

SRL și Mariana Sandu (Pînzari) încheiat la data de 10 martie 2015, a fost indicat că

împrumutul este eliberat prin intermediul oficiilor ÎS „Poșta Moldovei”.

Potrivit borderoului de evidență a eliberării împrumuturilor prin intermediul

ÎS „Poșta Moldovei” din 10 martie 2015, ÎCS „Iute Credit” SRL a transferat o sumă

de bani în contul ÎS „Poșta Moldovei”, în care este inclusă suma de 3500 de lei,

destinată pentru creditarea Marianei Sandu (Pînzari).

Astfel, la sediul ÎS „Poșta Moldovei”, la data de 10 martie 2015 între ÎCS „Iute

Credit” SRL și Mariana Sandu (Pînzari) a fost încheiat contractul de împrumut

nr. 614339, în temeiul căruia Mariana Sandu (Pînzari) a primit un împrumut în sumă

de 3500 de lei, urmând să restituie suma de 5168,34 de lei, conform graficului de plăți.

Însă, reieșind din faptul că Mariana Sandu (Pînzari) a achitat doar primele patru

rate conform contractului de împrumut, la data de 31 decembrie 2015 între ÎCS „Iute

Credit” SRL șiÎM „Incaso” SRL a fost încheiat Actul de transmitere a drepturilor

2

asupra creanțelor nr. 012/31.12.2015 întocmit în baza contractului de cesiune a

creanțelor nr. CES-1/01/06/2010 din 1 iunie 2010, potrivit căruia ÎCS „Iute

Credit” SRL a transmis către ÎM „Incaso” SRL dreptul asupra creanței debitorului

Mariana Sandu (Pînzari) care reiese din contractul de împrumut nr. 614339 din 10

martie 2015.

Ca urmare, în temeiul Actului de transmitere a drepturilor asupra creanțelor

nr. 012/31.12.2015 din 31 decembrie 2015, a fost eliberată factura fiscală

nr. WA0386168, în care este indicată valoarea totală a creanțelor cesionate, inclusiv și

a Marianei Sandu (Pînzari).

A subliniat că Actul de transmitere a drepturilor asupra creanțelor

nr. 012/31.12.2015 din 31 decembrie 2015, este parte integrantă a contractului de

cesiune a creanțelor nr. CES-1/06/2010 din 1 iunie 2010.

A obiectat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul

că prin achitările efectuate de către Mariana Sandu (Pînzari), ultima a recunoscut că

are o datorie și a confirmat faptul existenței raportului obligațional între ea și ÎCS „Iute

Credit” SRL.

La 19 iunie 2019, Mariana Sandu (Pînzari) a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul

Natalia Covaliov.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 18 februarie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d.

129),însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentăla

materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termenul

legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

necesar de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, ÎM „Incaso” SRL înaintând acțiunea în judecată

împotriva Marianei Sandu (Pînzari), a solicitat încasarea de la Mariana Sandu (Pînzari)

în beneficiul ÎM „Incaso” SRL a datoriei în sumă de 4914,01 de lei, a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 1200 de lei și a taxei de stat în sumă de 270 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță, cu aplicarea corectă a legii

materiale și pronunțarea asupra tuturor aspectelor importante la caz, corect a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o, soluție menținută și de către

instanța de apel.

3

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 514 Cod

civil, în vigoare la acel moment, potrivit cărora obligațiile se nasc din contract, fapt

ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

În același timp, articolul 867 alin. (1) al Cod civil, în vigoare la acel moment,

stipulează că prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în

proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se

obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate

la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Din esența normei de drept enunțate este de înțeles că contractul de împrumut

reprezintă o înțelegere (acord) încheiată la momentul realizării acordului de voință

asupra tuturor condițiilor esențiale, prin care împrumutătorul se obligă să dea în

proprietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să

restituie aceiași sumă de bani sau bunuri de același gen, calitate sau cantitate.

Cu referire la prevederile legale menționate, instanța de recurs reține că la

10 martie 2015, între ÎCS „Iute Credit” SRL în calitate de împrumutător și Mariana

Sandu (Pînzari) în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de împrumut

nr. 614339, potrivit căruia împrumutătorul ÎCS „Iute Credit” SRL urma să transmită

în proprietatea împrumutatului Mariana Sandu (Pînzari) suma de 3500 de lei, pe un

termen de 6 luni, cu stabilirea unei dobânzi aferente de 19 %, precum și a unei taxe

eferente contractului de 1280 de lei.

Iar Mariana Sandu (Pînzari) s-a obligat să restituie împrumutul, dobânda și taxa

aferentă contractului în 6 rate lunare, în cuantum de 861,39 de lei fiecare, în perioada

15 aprilie 2015- 15 septembrie 2015 (f. d. 9).

Se mai constată că ÎM „Incaso” SRL a înaintat prezenta cerere de chemare în

judecată cu privire la încasarea de la Mariana Sandu (Pînzari) în beneficiul ÎM

„Incaso” SRL a datoriei în sumă de 4914,01 de lei, invocând contractul de cesiune a

creanțelor nr. CES-1/01/06/2010, prin care ÎCS „Iute Credit” SRL a cesionat

ÎM „Incaso” SRL dreptul asupra creanțelor ÎCS „Iute Credit” SRL față de persoanele

terțe.

Instanța de recurs relevă, la acest segment, prevederile art. 556 alin. (1) Cod

civil, în vigoare la acel moment, potrivit cărora o creanță transmisibilă și sesizabilă

poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui contract. Din

momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în

drepturile ce decurg din creanță, dacă din contractul de cesiune nu rezultă un moment

ulterior.

Așadar, din analiza normei enunțate, este de înțeles că pentru a fi cesionată

creanța, aceasta trebuie să fie sesizabilă, adică să existe la momentul cesiunii și să

poată fi urmărită și executată silit.

Totodată, art. 558 alin. (1) și (2) Cod civil, în vigoare la acel moment, stipulează

că drepturile de creanță se transmit cesionarului așa cum există în momentul

transmiterii. O dată cu cesiunea creanței, asupra cesionarului trec garanțiile și alte

drepturi accesorii.

Drept urmare, în interpretarea corectă a normei date, se va nota că cesionarul nu

poate primi de la cedent mai multe drepturi sau alte drepturi decât le avea acesta din

urmă. De asemenea el va dobândi drepturile de creanță în starea în care se găseau ele

în patrimoniul cedentului la momentul cesiunii.

4

În acest context, raportând dispozițiile normelor citate supra la circumstanțele

speței, instanța de recurs conchide că instanța de apel corect a constatat că contractul

de împrumut nr. 614339 a fost încheiat între ÎCS „Iute Credit” SRL și Mariana Sandu

(Pînzari) la data de 10 martie 2015, pe când contractul de cesiune a creanțelor între

ÎCS „Iute Credit” SRL și ÎM „Incaso” SRL a fost încheiat anterior datei acordării

împrumutului, la 1 iunie 2010, astfel încât la data încheierii contractului de cesiune a

creanței, ÎCS „Iute Credit” SRL nu avea instituit raportul de împrumut cu Mariana

Sandu (Pînzari).

Prin urmare, la data de 1 iunie 2010, ÎCS „Iute Credit” SRL nu avea născută o

creanță valabilă și exigibilă față de Mariana Sandu (Pînzari).

Mai cu seamă aici, instanța de recurs va remarca ca lipsită de suport susținerea

ÎM „Incaso” SRL cu privire la faptul că dreptul la prezenta acțiune rezultă din

contractul de cesiune a creanțelor nr. CES-1/01/06/2010 din 1 iunie 2010, or, cum deja

a fos tmenționat contractul dat nu include în sine și ulterioarele contracte de împrumut

încheiate de către ÎCS „Iute Credit” cu alte persoane, atât timp cât creanța, la momentul

încheierii contractului de cesiune, trebuie să fie certă și exigibilă.

În acest aspect, este de notat că Acordul adițional nr. 01/06/2016 din

1 iunie 2013, la contractul de cesiune nr. CES-1/01/06/2010 din 1 iunie 2010, prin care

ÎCS „Iute Credit” SRL și ÎM „Incaso” SRL au prelungit contractul de cesiune a

creanțelor nr. CES-1/01/06/2010 din 1 iunie 2010 până la data de 1 iunie 2018, nu

poate constitui temei de admitere a acțiunii, în situația în care, potrivit legislației în

vigoare, o creanță transmisibilă și sesizabilă poate fi cesionată de titular unui terț în

baza unui contract, prin urmare contractul de cesiune a creanțelor din 1 iunie 2010 nu

acoperă creanța ÎCS „Iute Credit” SRL față de Mariana Sandu (Pînzari), apărută în

temeiul contractului de împrumut din 10 martie 2015.

Astfel fiind, rațiunile mai sus înfățișate conturează faptul că contractul de

cesiune a creanțelor din 1 iunie 2010 nu are incidență și nu produce niciun efect de

drept asupra raporturilor de împrumut apărute la data de 10 martie 2015 între ÎCS „Iute

Credit” SRL și Mariana Sandu (Pînzari).

Sub aspectul celor relatate, instanța de apel justificat a concluzionat că Actul de

transmitere a documentelor (dosarelor debitorilor) încheiat între ÎCS „Iute Credit”

SRL și ÎM „Incaso” SRL la data de 31 decembrie 2015, printre care la nr. 25 se

regăsește Mariana Sandu (Pînzari), nu reprezintă un contract de cesiune a creanței în

sensul art. 556 Cod civil, deoarece nu conține cauza transmiterii și obiectul

contractului.

Drept consecință, constatările date resping argumentul recurentei

ÎM „Incaso” SRL din recurs precum că Actul de transmitere a drepturilor asupra

creanțelor nr. 012/31.12.2015 din 31 decembrie 2015, este parte integrantă a

contractului de cesiune a creanțelor nr. CES-1/06/2010 din 1 iunie 2010.

Sintetizând cele reliefate supra instanța de recurs atestă corectitudinea

concluziei instanțelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la respingerea acțiunii

ÎM „Incaso” SRL, or, ultima nu a demonstrat temeiul de a pretinde încasarea datoriei

de la Mariana Sandu (Pînzari).

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că atât decizia instanței de apel,

cât și hotărârea primei instanțe sânt întemeiate, iar temeiurile invocate de către

recurentă sunt lipsite de suport legal, Colegiul civil, comercial și de contencios

5

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate

cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov.

Se menține decizia din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva Marianei Sandu (Pînzari) cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

Ala Cobăneanu

6