2ra-1276/19 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- cesiunea de creanta, volumul drepturilor transmise cesionarului
2ra-1276/19 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1276/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul central (jud. E. Galușceac) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Malîi, V. Negru) DECIZIE 22 iulie 2019 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinteleședinței, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Svetlana Filincova Galina Stratulat Victor Burduh Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov în cauza civilă la cererea de chemare în judecată aÎntreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Marianei Sandu (Pînzari) cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, prin care acțiunea a fost respinsă constată: La 26 ianuarie 2018, ÎM „Incaso” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Marianei Sandu (Pînzari) cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că la 10 martie 2015, între ÎCS „Iute Credit” SRL în calitate de creditor și Mariana Sandu (Pînzari) în calitate de debitor, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 614339, potrivit căruia debitorul a împrumutat de la creditor suma de 3500 de lei. A menționat că conform clauzelor contractuale, pentru nerespectarea graficului de rambursare a împrumutului, debitorul s-a angajat să plătească pe lângă valoarea împrumutului principal, taxa aferentă contractului de împrumut, dobânda și o penalitate contractuală de 0,5 % pe zi, care se raportează duratei de întârziere. La 10 martie 2015, ÎCS „Iute Credit” SRL și-a onorat obligațiunea sa, transferând debitorului împrumutul acordat, iar necătând la respectarea obligațiunilor sale de către ÎCS „Iute Credit” SRL, Mariana Sandu (Pînzari) până în prezent nu și-a onorat obligațiunile contractuale.
1 La 31 decembrie 2015, prin actul de transmitere a drepturilor asupra creanțelor, ÎCS „Iute Credit” SRL a cesionat dreptul asupra creanței debitorului Marianei Sandu (Pînzari) companiei de colectare a datoriilor ÎM „Incaso” SRL. A relevat că ÎM „Incaso” SRL a expediat în adresa Marianei Sandu (Pînzari), reclamația, prin care aceasta a fost informată despre nerespectarea clauzelor contractuale, despre rezilierea anticipată a contractului de către creditor și obligațiunea returnării împrumutului, dobânzii calculate, taxei aferente la contract și penalităților calculate conform contractului, reclamația dată fiind ignorată de către Mariana Sandu (Pînzari). Astfel, datoria Marianei Sandu (Pînzari) față de ÎM „Incaso” SRL constituie suma de 4914,01 de lei, fiind calculată conform prevederilor contractului.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 867 alin. (1), 872 alin. (2), 624 alin. (1) și (3), 525 alin. (1), 556 alin. (1) Cod civil, art. 96 alin. (1) și (11), 206 alin. (1) și (5), 117 alin. (1) și (2) CPC. A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Mariana Sandu (Pînzari) în beneficiul ÎM „Incaso” SRL a datoriei în sumă de 4914,01 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1200 de lei și a taxei de stat în sumă de 270 de lei. Prin hotărârea din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de către ÎM „Incaso” SRL și menținută hotărârea din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central.
La 7 mai 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov a declarat recurs împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii, sau remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate. A menționat că ÎS „Poșta Moldovei” eliberează mijloace bănești primite de la ÎCS „Iute Credit” SRL în baza contractelor de împrumut încheiate între consumatori și ÎCS „Iute Credit” SRL.
A evidențiat că în contractul de împrumut nr. 614339 dintre ÎCS „Iute Credit” SRL și Mariana Sandu (Pînzari) încheiat la data de 10 martie 2015, a fost indicat că împrumutul este eliberat prin intermediul oficiilor ÎS „Poșta Moldovei”. Potrivit borderoului de evidență a eliberării împrumuturilor prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei” din 10 martie 2015, ÎCS „Iute Credit” SRL a transferat o sumă de bani în contul ÎS „Poșta Moldovei”, în care este inclusă suma de 3500 de lei, destinată pentru creditarea Marianei Sandu (Pînzari). Astfel, la sediul ÎS „Poșta Moldovei”, la data de 10 martie 2015 între ÎCS „Iute Credit” SRL și Mariana Sandu (Pînzari) a fost încheiat contractul de împrumut nr. 614339, în temeiul căruia Mariana Sandu (Pînzari) a primit un împrumut în sumă de 3500 de lei, urmând să restituie suma de 5168,34 de lei, conform graficului de plăți.
Însă, reieșind din faptul că Mariana Sandu (Pînzari) a achitat doar primele patru rate conform contractului de împrumut, la data de 31 decembrie 2015 între ÎCS „Iute Credit” SRL șiÎM „Incaso” SRL a fost încheiat Actul de transmitere a drepturilor 2 asupra creanțelor nr. 012/31.12.2015 întocmit în baza contractului de cesiune a creanțelor nr. CES-1/01/06/2010 din 1 iunie 2010, potrivit căruia ÎCS „Iute Credit” SRL a transmis către ÎM „Incaso” SRL dreptul asupra creanței debitorului Mariana Sandu (Pînzari) care reiese din contractul de împrumut nr. 614339 din 10 martie 2015. Ca urmare, în temeiul Actului de transmitere a drepturilor asupra creanțelor nr. 012/31.12.2015 din 31 decembrie 2015, a fost eliberată factura fiscală nr. WA0386168, în care este indicată valoarea totală a creanțelor cesionate, inclusiv și a Marianei Sandu (Pînzari).
A subliniat că Actul de transmitere a drepturilor asupra creanțelor nr. 012/31.12.2015 din 31 decembrie 2015, este parte integrantă a contractului de cesiune a creanțelor nr. CES-1/06/2010 din 1 iunie 2010. A obiectat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că prin achitările efectuate de către Mariana Sandu (Pînzari), ultima a recunoscut că are o datorie și a confirmat faptul existenței raportului obligațional între ea și ÎCS „Iute Credit” SRL. La 19 iunie 2019, Mariana Sandu (Pînzari) a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 18 februarie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 129),însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentăla materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termenul legal. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs. După cum denotă actele cauzei, ÎM „Incaso” SRL înaintând acțiunea în judecată împotriva Marianei Sandu (Pînzari), a solicitat încasarea de la Mariana Sandu (Pînzari) în beneficiul ÎM „Incaso” SRL a datoriei în sumă de 4914,01 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1200 de lei și a taxei de stat în sumă de 270 de lei. Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță, cu aplicarea corectă a legii materiale și pronunțarea asupra tuturor aspectelor importante la caz, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o, soluție menținută și de către instanța de apel.
3 În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 514 Cod civil, în vigoare la acel moment, potrivit cărora obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii. În același timp, articolul 867 alin. (1) al Cod civil, în vigoare la acel moment, stipulează că prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.
Din esența normei de drept enunțate este de înțeles că contractul de împrumut reprezintă o înțelegere (acord) încheiată la momentul realizării acordului de voință asupra tuturor condițiilor esențiale, prin care împrumutătorul se obligă să dea în proprietate împrumutatului bani sau alte bunuri fungibile, iar ultimul se obligă să restituie aceiași sumă de bani sau bunuri de același gen, calitate sau cantitate. Cu referire la prevederile legale menționate, instanța de recurs reține că la 10 martie 2015, între ÎCS „Iute Credit” SRL în calitate de împrumutător și Mariana Sandu (Pînzari) în calitate de împrumutat, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 614339, potrivit căruia împrumutătorul ÎCS „Iute Credit” SRL urma să transmită în proprietatea împrumutatului Mariana Sandu (Pînzari) suma de 3500 de lei, pe un termen de 6 luni, cu stabilirea unei dobânzi aferente de 19 %, precum și a unei taxe eferente contractului de 1280 de lei.
Iar Mariana Sandu (Pînzari) s-a obligat să restituie împrumutul, dobânda și taxa aferentă contractului în 6 rate lunare, în cuantum de 861,39 de lei fiecare, în perioada 15 aprilie 2015- 15 septembrie 2015 (f. d. 9). Se mai constată că ÎM „Incaso” SRL a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea de la Mariana Sandu (Pînzari) în beneficiul ÎM „Incaso” SRL a datoriei în sumă de 4914,01 de lei, invocând contractul de cesiune a creanțelor nr. CES-1/01/06/2010, prin care ÎCS „Iute Credit” SRL a cesionat ÎM „Incaso” SRL dreptul asupra creanțelor ÎCS „Iute Credit” SRL față de persoanele terțe. Instanța de recurs relevă, la acest segment, prevederile art. 556 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment, potrivit cărora o creanță transmisibilă și sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui contract.
Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanță, dacă din contractul de cesiune nu rezultă un moment ulterior. Așadar, din analiza normei enunțate, este de înțeles că pentru a fi cesionată creanța, aceasta trebuie să fie sesizabilă, adică să existe la momentul cesiunii și să poată fi urmărită și executată silit. Totodată, art. 558 alin. (1) și (2) Cod civil, în vigoare la acel moment, stipulează că drepturile de creanță se transmit cesionarului așa cum există în momentul transmiterii. O dată cu cesiunea creanței, asupra cesionarului trec garanțiile și alte drepturi accesorii. Drept urmare, în interpretarea corectă a normei date, se va nota că cesionarul nu poate primi de la cedent mai multe drepturi sau alte drepturi decât le avea acesta din urmă.
De asemenea el va dobândi drepturile de creanță în starea în care se găseau ele în patrimoniul cedentului la momentul cesiunii. 4 În acest context, raportând dispozițiile normelor citate supra la circumstanțele speței, instanța de recurs conchide că instanța de apel corect a constatat că contractul de împrumut nr. 614339 a fost încheiat între ÎCS „Iute Credit” SRL și Mariana Sandu (Pînzari) la data de 10 martie 2015, pe când contractul de cesiune a creanțelor între ÎCS „Iute Credit” SRL și ÎM „Incaso” SRL a fost încheiat anterior datei acordării împrumutului, la 1 iunie 2010, astfel încât la data încheierii contractului de cesiune a creanței, ÎCS „Iute Credit” SRL nu avea instituit raportul de împrumut cu Mariana Sandu (Pînzari).
Prin urmare, la data de 1 iunie 2010, ÎCS „Iute Credit” SRL nu avea născută o creanță valabilă și exigibilă față de Mariana Sandu (Pînzari). Mai cu seamă aici, instanța de recurs va remarca ca lipsită de suport susținerea ÎM „Incaso” SRL cu privire la faptul că dreptul la prezenta acțiune rezultă din contractul de cesiune a creanțelor nr. CES-1/01/06/2010 din 1 iunie 2010, or, cum deja a fos tmenționat contractul dat nu include în sine și ulterioarele contracte de împrumut încheiate de către ÎCS „Iute Credit” cu alte persoane, atât timp cât creanța, la momentul încheierii contractului de cesiune, trebuie să fie certă și exigibilă.
În acest aspect, este de notat că Acordul adițional nr. 01/06/2016 din 1 iunie 2013, la contractul de cesiune nr. CES-1/01/06/2010 din 1 iunie 2010, prin care ÎCS „Iute Credit” SRL și ÎM „Incaso” SRL au prelungit contractul de cesiune a creanțelor nr. CES-1/01/06/2010 din 1 iunie 2010 până la data de 1 iunie 2018, nu poate constitui temei de admitere a acțiunii, în situația în care, potrivit legislației în vigoare, o creanță transmisibilă și sesizabilă poate fi cesionată de titular unui terț în baza unui contract, prin urmare contractul de cesiune a creanțelor din 1 iunie 2010 nu acoperă creanța ÎCS „Iute Credit” SRL față de Mariana Sandu (Pînzari), apărută în temeiul contractului de împrumut din 10 martie 2015. Astfel fiind, rațiunile mai sus înfățișate conturează faptul că contractul de cesiune a creanțelor din 1 iunie 2010 nu are incidență și nu produce niciun efect de drept asupra raporturilor de împrumut apărute la data de 10 martie 2015 între ÎCS „Iute Credit” SRL și Mariana Sandu (Pînzari).
Sub aspectul celor relatate, instanța de apel justificat a concluzionat că Actul de transmitere a documentelor (dosarelor debitorilor) încheiat între ÎCS „Iute Credit” SRL și ÎM „Incaso” SRL la data de 31 decembrie 2015, printre care la nr. 25 se regăsește Mariana Sandu (Pînzari), nu reprezintă un contract de cesiune a creanței în sensul art. 556 Cod civil, deoarece nu conține cauza transmiterii și obiectul contractului.
Drept consecință, constatările date resping argumentul recurentei ÎM „Incaso” SRL din recurs precum că Actul de transmitere a drepturilor asupra creanțelor nr. 012/31.12.2015 din 31 decembrie 2015, este parte integrantă a contractului de cesiune a creanțelor nr. CES-1/06/2010 din 1 iunie 2010. Sintetizând cele reliefate supra instanța de recurs atestă corectitudinea concluziei instanțelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la respingerea acțiunii ÎM „Incaso” SRL, or, ultima nu a demonstrat temeiul de a pretinde încasarea datoriei de la Mariana Sandu (Pînzari).
Față de cele ce preced și având în vedere faptul că atât decizia instanței de apel, cât și hotărârea primei instanțe sânt întemeiate, iar temeiurile invocate de către recurentă sunt lipsite de suport legal, Colegiul civil, comercial și de contencios 5 administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Natalia Covaliov.
Se menține decizia din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 3 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Marianei Sandu (Pînzari) cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, Oleg Sternioală judecătorul Judecătorii Svetlana Filincova Galina Stratulat Victor Burduh Ala Cobăneanu 6
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.