3ra-871/19 — Contestarea actului admisnitrativ

3ra-871/19 — Contestarea actului admisnitrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-871/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud. V.Grosu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B.Bîrca, S.Iorgov, E.Clim)

Î N C H E I E R E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Ion Pojoga,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Ion Pojoga împotriva Consiliului local Ciuciuleni privind anularea actului

administrativ și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Consiliul local Ciuciuleni, casată hotărârea din 22 august

2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central și emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 8 iunie 2018, Ion Pojoga a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului local Ciuciuleni privind anularea actului administrativ și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin decizia nr. 01/13 din 23 februarie 2018 a

Consiliului local Ciuciuleni, în mod unilateral a fost dispusă trecerea în proprietatea

autorității publice locale construcția amplasată pe terenul public cu numărul cadastral

xxxxxxxxxx.

Construcția reprezintă baia care i-a revenit lui Ion Pojoga cu titlu de cotă

valorică, care a fost atribuită în natură unui grup de cetățeni în număr de 36 de

persoane. Acest fapt rezultă din lista patrimoniului destinat distribuirii în natură din

Societatea pe Acțiuni „Ciuciuleni”, satul Ciuciuleni, jud. Lăpușna, liderului nr. 15

Pojoga Ion și Actul de transmitere – primire a mijloacelor fixe și circulante ale

societății.

A considerat că, în virtutea faptelor expuse, decizia contestată contravine

prevederilor art. 14 alin. (2) lit. d) din Legea privind administrația publică locală iar

bunul imobil menționat nu se referă la bunurile domeniului public sau privat ale

statului. Legea nu abilitează autoritatea deliberativă locală cu dreptul de a adopta

decizii prin care să decidă trecerea în proprietatea autorității publice locale a bunurilor

1

imobile care constituie cota valorică a cetățenilor, astfel actul contestat fiind emis cu

depășirea competențelor consiliului.

Contrar prevederilor art. 14 alin (2) lit. z) din Legea privind administrația publică

locală, Consiliul local Ciuciuleni nu a dispus consultarea publică a proiectului deciziei

în cauză, în pofida faptului că prin această decizie a fost lezat în mod direct dreptul și

interesul persoanelor cărora le-a fost atribuită în natură construcția în cauză în calitate

de cotă valorică.

În așa fel au fost încălcate prevederile art. 3, 7, 8, 11 și 12 din Legea privind

transparența în procesul decizional și art. 22 din Legea privind administrația publică

locală, norme de drept care obligă autoritatea deliberativă locală la consultarea

cetățenilor în problemele de interes local care preocupă o parte din populația unității

administrative teritorială, cu respectarea etapelor consultării, metodelor consultării,

modului în care se organizează ședința consiliului și actele necesare în vederea

adoptării unei asemenea decizii.

A relatat că, în urma emiterii actului administrativ ilegal i-a fost cauzat un

prejudiciu moral manifestat prin stare de stres și neliniște, pe care îl estimează la suma

de 5 000 de lei.

A solicitat Ion Pojoga declararea nulă a deciziei nr. 01/13 din 23 februarie 2018

a Consiliului local Ciuciuleni, încasarea cheltuielilor de judecată și a prejudiciului

moral.

Prin hotărârea din 22 august 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central acțiunea

s-a admis parțial; s-a anulat decizia nr. 01/13 din 23 februarie 2018 a Consiliului local

Ciuciuleni și s-a încasat în beneficiul lui Ion Pojoga din contul Consiliului local

Ciuciuleni suma de 2 500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În partea

încasării despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat, acțiunea s-a respins ca

neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că, construcția amplasată pe terenul public cu

numărul cadastral xxxxxxxxxx reprezintă baia care a fost inclusă în patrimoniul

destinat distribuirii în natură al Societății pe Acțiuni „Ciuciuleni” la ședința Comisiei

de privatizare a bunurilor întreprinderii.

În urma desfășurării concursului de distribuire a patrimoniului rămas după

stingerea datoriilor, baia respectivă a fost distribuită liderului nr. 15 Ion Pojoga,

reprezentantul unui grup din 36 de persoane care primesc cote părți valorice în natură

de la Societatea pe Acțiuni „Ciuciuleni”, fiind transmis acestora în baza actului de

primire – transmitere a mijloacelor fixe și circulante.

Din informația eliberată de Agenția Servicii Publice, potrivit datelor din

Registrul de stat al persoanelor juridice și dosarului de arhivă, Societatea pe Acțiuni

„Ciuciuleni”, numărul de înregistrare 143006840 din 12 ianuarie 1995, radiată la 24

noiembrie 2000, a fost creată pe calea reorganizării firmei agricole Ciuciuleni, al cărei

succesor în drepturi și obligațiuni era.

Astfel prima instanță a conchis că, în urma calculării de către comisia de

privatizare a cotelor-părți valorice ce revine fiecărui participant la procedura de

privatizare a bunurilor întreprinderii din patrimoniul Societății pe Acțiuni

„Ciuciuleni”, rămase după stingerea tuturor datoriilor, lui Ion Pojoga în calitate de

reprezentant a unui grup din 36 de persoane i-a fost atribuită în natură inclusiv baia

2

transmisă în condițiile stabilite prin Legea nr. 392 din 13 mai 1999 privind

restructurarea întreprinderilor agricole în procesul de privatizare.

Consiliul local Ciuciuleni la emiterea deciziei contestate eronat a reținut

prevederile art. 19 din Legea nr. 392 din 13 mai 1995 privind restructurarea

întreprinderilor agricole în procesul de privatizare, prevederile art. 2 și 4 alin. (3) lit.

b) din Legea nr. 387 din 25 noiembrie 2004 privind transmiterea valorilor mobiliare

și a cotelor de participare nesolicitate în condițiile Legii nr. 392 din 13 mai 1999.

Baia amplasată pe terenul public în urma procesului de privatizare în condițiile

Legii restructurării a fost transmisă unui grup de persoane fizice, iar Consiliul local

Ciuciuleni greșit și-a întemeiat decizia pe prevederile art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea

privind administrația publică locală, care stabilește domeniul de competențe ale

consiliilor locale, administrarea bunurilor domeniului public și ale celui privat ale

statului deoarece ultima nu a prezentat probe suficiente din care să rezulte că baia

amplasată pe terenul public face parte din domeniul public sau al celui privat al

statului.

Instanța de fond a concluzionat că decizia nr. 01/13 din 23 februarie 2018 a

Consiliului local Ciuciuleni, emisă în mod unilateral, prin care a fost luată la evidență

construcția amplasată pe terenul public cu numărul cadastral xxxxxxxxxx, a fost

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material, fiind ilegală în fond și

emisă contrar prevederilor legii.

Prin decizia din 12 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Consiliul local Ciuciuleni, casată hotărârea din 22 august 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

În favoarea acestei concluzii instanța de apel a indicat că, potrivit art. 30 din

Legea nr. 1217 din 25 iunie 1997 cu privire la programul de privatizare pentru anii

1997 – 1998, obiectul privatizării în agricultură îl constituie patrimoniul fostelor

colhozuri, sovhozuri și sovhozuri-fabrică al întreprinderilor și asociațiilor inter

gospodărești, societăților pe acțiuni, ai altor gospodării cu proprietate de stat sau

colectivă, indiferent de forma de organizare juridică.

Conform art. 31 alin. (l) din aceiași lege, bunurile aflate la balanța

întreprinderilor agricole conform situației de la data punerii în aplicare a Legii cu

privire la privatizare (7 august 1991), precum și bunurile create sau procurate ulterior

până la data schimbării statutului lor juridic, sunt proprietatea acestora și urmează să

fie trecute, în modul stabilit, în proprietate privată persoanelor care beneficiază de

acest drept conform legii.

Conform art. 35 alin. (3) din Legea cu privire la programul de privatizare pentru

anii 1997- 1998, prin hotărârea adunării generale a lucrătorilor și pensionarilor,

obiectele de menire social-culturală, precum și locuințele (casele), care se află la

balanța întreprinderii agricole, pot fi transferate integral sau parțial la balanța

autorității administrației publice locale.

Aceste bunuri, inclusiv cele care au fost transmise anterior, se trec în contul

stingerii datoriilor creditoare ale întreprinderii agricole pentru plățile în bugetele de

stat și local și în bugetul asigurărilor sociale de stat, iar conform art. 40 alin. (1) la

privatizarea patrimoniului întreprinderilor inter gospodărești, Comisia de privatizare

a bunurilor întreprinderilor agricole stabilește cota-parte (în bani și procente) a

fiecărui fondator la momentul constituirii acestora, efectuează inventarierea și

3

evaluarea patrimoniului, care este atribuit fiecărui fondatori proporțional cotei-părți

inițiale a acestuia. Certificatul de proprietate asupra cotelor-părți valorice ale

fondatorilor este eliberat de Departamentul Privatizării.

Art. 53 alin. (2) din aceeași Lege, obiectele de menire social-culturală care au

fost date anterior întreprinderilor privatizate cu drept de administrare economică nu

pot fi înstrăinate de aceste întreprinderi. Obiectele menționate se trec la balanța

autorității administrației publice locale sau a întreprinderilor de stat sau se vând în

modul stabilit de legislație.

Obiectul deciziei contestate este baia publică care se apreciază ca un imobil

socio-cultural și se înscrie în lista bunurilor imobile proprietate publică, domeniul

public, deoarece menirea acesteia este satisfacerea unui interes general al comunității

care nu putea fi înstrăinată și urma a fi trecută la balanța autorității administrației

publice locale sau a întreprinderilor de stat, sau vândută în modul stabilit de lege.

Instanța de apel a menționat că, deși Ion Pojoga pretinde a fi proprietarul băii

publice, nu și-a înregistrat dreptul de proprietate conform legislației în vigoare.

La data de 29 mai 2019, Ion Pojoga a depus recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 12 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 22 august 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central.

În susținerea recursului a indicat că, instanța de apel a încălcat și aplicat eronat

normele de drept material fapt care a dus la soluționarea greșită a cauzei și a aplicat

legea care nu trebuia să fie aplicată.

A indicat că, Consiliul local Ciuciuleni nu a prezentat probe și nu a demonstrat

faptul că baia nu constituie proprietate a Societății pe Acțiuni „Ciuciuleni”.

A menționat că, baia nu constituie proprietate publică a unității administrativ

teritoriale dar făcea parte din patrimoniul întreprinderii care a fost transmisă în calitate

de cotă-valorică unui grup de cetățeni.

A considerat că, la examinarea cauzei circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin.

Examinând admisibilitatea recursului, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

4

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art.

258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare

intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede astfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 12 februarie

2019.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa părților prin

intermediul oficiului poștal la data de 28 martie 2019, potrivit scrisorii de însoțire nr.

3705 (f.d.177).

Astfel, recursul depus de Ion Pojoga la 29 mai 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

5

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de Ion Pojoga, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să

fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra

Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Ion Pojoga, asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Ion

Pojoga, ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Ion Pojoga, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6