3ra-776/19 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-776/19

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud: V.Hudoba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: Ș.Starciuc, L.Caraianu, A.Curdov)

Î N C H E I E R E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului depus de către Ivan Buzadji,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Ivan Buzadji împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

obligarea efectuării recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ivan Buzadji și a fost menținută hotărârea din

27 iulie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 20 octombrie 2017, Ivan Buzadji a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare CNAS) cu privire la

obligarea efectuării recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 27 decembrie 2008, în legătură cu ieșirea

la pensie din cadrul organelor afacerilor interne, i-a fost stabilită o pensie.

La 10 februarie 2012 a fost angajat în câmpul muncii, în cadrul organelor

afacerilor interne, în bază de contract, iar la 30 decembrie 2016 a demisionat,

deoarece a obținut dreptul la pensie conform art. 47 alin. (1) al Legii cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului și art. 14 al Legii asigurării cu pensii a

militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne.

A menționat că prin decizia Serviciului de Finanțe, Secția de pensie al

Ministerului Afacerilor Interne, ținând cont de faptul că a activat 4 ani suplimentar,

începând cu 30 decembrie 2016 i-a fost stabilită pensie în mărime de 4 656, 93 de

lei.

Ulterior, având în vedere că funcțiile de calculare, recalculare și achitare a

pensiei colaboratorilor afacerilor interne din 1 iulie 2017 au fost transmise în

competența CNAS, decizia MAI al RM cu privire la stabilirea pensiei, precum și

dosarul personal au fost expediate în adresa ultimei, care urma să efectueze plățile

respective, însă CNAS a purces la achitarea pensiei anterioare în mărime de

1

4 017,45 de lei, iar la 1 ianuarie 2017 a fost indexată, urmând ai fi achitată suma de

4 290,64 de lei.

Reclamantul a considerat că pârâta neachitând pensia stabilită prin decizia

Serviciului de Finanțe, Secția de pensie al Ministerului Afacerilor Interne, l-a

privat de dreptul de a primi pensia calculată, ținând cont de 4 ani lucrate

suplimentar în cadrul organelor afacerilor interne, începând cu 10 februarie 2012

până la 30 decembrie 2016. Astfel, CNAS urmează să-i recalculeze pensia și să-i

achite diferența între pensia achitată și pensia care urma a fi achitată.

Ivan Buzadji a solicitat obligarea CNAS de a efectua recalcularea pensiei care

a fost achitată la 1 ianuarie 2017, ținând cont de perioada de activitate în cadrul

organelor afacerilor interne, începând cu 10 februarie 2012 și până la 30 decembrie

2016, încasarea de la CNAS a diferenței dintre pensia achitată (4 017,45 de lei) și

pensia stabilită (4 656,93 de lei) pentru perioada de la 1 ianuarie 2017 până la 31

martie 2017 în sumă de 1 981,44 de lei, precum și diferența dintre pensia indexată

(4 290,64 de lei) și pensia care urmează să-i achite (4 973, 60 de lei) pentru

perioada de la 1 aprilie 2017 până la data stabilirii și achitării pensiei în sumă de

4 973,60 de lei.

Prin hotărârea din 27 iulie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

acțiunea depusă de către Ivan Buzadji a fost respinsă.

La 23 august 2018, Ivan Buzadji a declarat apel împotriva hotărârii din 27

iulie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, a fost respins

apelul declarat de către Ivan Buzadji și a fost menținută hotărârea din 27 iulie 2018

a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe prevederile art.

1 alin. (1), 2, 7, 48, 61 alin. (1) ale Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544-XII din 23 iunie 1993 (în redacția Legii nr. 282 din 16 decembrie 2016), art.

19 alin. (1) al Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, art. 118 și 130 alin.

(3) Cod de procedură civilă.

În contextul normelor enunțate, instanța de apel a apreciat că legislatorul a

stipulat concret momentul apariției dreptului pentru primirea pensiei militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Astfel, instanța de apel a reținut din documentele anexate la materialele cauzei

că Ivan Buzadji a obținut dreptul la pensie pentru vechime în muncă începând cu

27 decembrie 2008, fapt confirmat prin înscrierea în carnetul de muncă, însă

dânsul nu este beneficiar și al pensiei pentru limita de vârstă.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că recalcularea pensiilor stabilite

anterior, poate avea loc în cazul în care este prelungit peste limita de vârstă,

stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în

serviciu în organele afacerilor interne.

Pe cale de consecință, se atestă că prima instanță just a concluzionat

respingerea acțiunii, aceasta deoarece dreptul la pensie apare unică dată după

concedierea de la serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii, iar legea nu

prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie după restabilirea la serviciu în

organele afacerilor interne.

2

Or, reclamantul/apelant ar putea pretinde la recalcularea pensiei în privința lui

după restabilirea la serviciu în organele afacerilor interne doar în cazul în care în

privința lui a fost prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislație, însă la caz,

astfel de circumstanțe nu au fost stabilite.

La 6 martie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Ivan Buzadji a declarat

recurs împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material, reiterând motivele de fapt și de drept invocate în cererea

de chemare în judecată și cererea de apel.

În acest sens, a apreciat ca fiind greșită soluția instanței de apel, prin care a

fost menținută hotărârea primei instanțe, întrucât există temei legal pentru

admiterea pretențiilor.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ, reține că prezentul litigiu a fost soluționat

în baza Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ va examina

admisibilitatea cererii de recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură

civilă, având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost

inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 13 decembrie 2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la 16 ianuarie 2019. (f.d.

111)

Astfel, recursul declarat la 6 martie 2019, este în termen.

3

Examinând temeiurile recursului depus de către Ivan Buzadji, în raport cu

materialele cauzei civile, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de către Ivan Buzadji, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea

a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

4

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

către Ivan Buzadji.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Ivan Buzadji, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

5