2ra-1364/19 — Desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului

Dosarul nr.2ra-1364/19

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă, judecător: M. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihail Efremov,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cristinei Efremov către

Mihail Efremov, intervenient accesoriu Direcția Protecție Socială a Familiei și

Copilului Ștefan-Vodă, cu privire la desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului

copilului minor,

împotriva deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Mihail Efremov și menținută hotărârea din 11

octombrie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, prin care acțiunea a

fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 06 septembrie 2018, Cristina Efremov s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Mihail Efremov, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei și

stabilirea domiciliului copilului minor, XXX, născută la XXX, cu mama.

În motivarea acțiunii a indicat, că a încheiat căsătoria cu Efremov Mihail, la

21 noiembrie 2014, care a fost înregistrată și trecută în registrul actelor de stare

civilă sub nr.32, la Primăria s. Volintiri, r-nul Ștefan Vodă. În căsătorie, XXX, s-a

născut copilul minor, XXX.

Familia nu mai poate fi păstrată, deoarece pârâtul neglijează viața familiară,

nu acordă familiei niciun ajutor material, nu este încadrat în câmpul muncii, face

abuz de băuturi alcoolice, aplică violența în familie, duce un mod de viață

parazitar, din care cauză a fost nevoită singură să plece la lucru peste hotarele țării,

lăsând copilul în grija soțului și a socrilor pensionari.

Banii câștigați peste hotare îi transmitea soțului, astfel întreținând nu numai

copilul, dar toata familia, care face parte din categoria social-vulnerabilă. Revenind

acasă și văzând că copilul este stresat psihologic, vorbește cuvinte necenzurate,

vulgare, îndreptate împotriva sa, cuvinte învățate de la soț și socri, a părăsit pârâtul

și, la 17 octombrie 2017, a trecut cu traiul în casa părintească din sat. Slobozia, r-

nul Ștefan Vodă.

1

În opinia reclamantei, viața familială cu pârâtul a eșuat, deoarece

incompatibilitatea caracterelor și viziunile contrare asupra modului și principiilor

de conviețuire, în condițiile atmosferei create au dus-o la convingerea fermă

privind imposibilitatea păstrării familiei.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Stefan

Vodă, acțiunea formulată de Efremov Cristina a fost admisă integral, fiind dispusă

desfacerea căsătoriei încheiate între Efremov Cristina și Efremov Mihail, și s-a

stabilit locul de trai al copilului minor cu mama.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe cu privire la stabilirea locului de

trai al copilului minor cu mama, Mihail Efremov a contestat cu apel hotărârea

primei instanțe din 11 octombrie 2018, invocând că nu a fost citat legal.

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

În justificarea soluției, instanța de apel a indicat că nu poate admite motivul

încălcării procedurii de citare a pârâtului la examinarea cauzei, deoarece la dosar

există avizul de recepție a citației și a copiei de pe acțiunea civilă. Potrivit datelor

din avizul poștal, corespondenta poștală a fost înmânată destinatarului Efremov la

data de 13.09.2018, fapt confirmat prin semnătura persoanei din aviz și ștampila

respectiva a oficiului poștal care a executat corespondența. În acest sens, Colegiul

atestă, că citația și copia de pe cererea de chemare în judecată a fost remisă la

aceiași adresă, la care a fost expediat și dispozitivul hotărârii, cât și citațiile

împreună cu corespondența instanței de apel, toate fiind recepționate de către

destinatarul Efremov Mihail. Urmare a acestui fapt, Colegiul nu a atestat

deficiente, privind înmânarea corespondenței poștale paratului/apelant, urmare a

cărui fapt nu poate admite motivul acestuia, privind încălcarea procedurii de citare

a lui. Or, chiar și în situația în care citația și copia de pe cererea de chemare în

judecată a fost înmânată unui membru al familiei pârâtului, se constată că citarea

legală a fost executată, fiind de obligația persoanei ce a recepționat citația și actele

procedurale să le comunice rudei sale vizate, acest fapt fiind opozabil acestora, dar

nu altor părți ale procesului.

Astfel, Colegiul civil a conchis că instanța de fond a executat citarea legală a

pârâtului și a îndeplinit obligațiile procedurale impuse în acest sens, în strictă

conformitate cu prevederile legale.

La 20.05.2019, Mihail Efremov a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel.

În motivarea recursului a indicat că, prin hotărârea primei instanțe, i s-a

încălcat flagrant dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil ...și dreptului de

apărare prevăzut expres la art. 6 CEDO.

Instanța de apel nu s-a expus în genere asupra niciunui argument de casare din

cererea de apel și nici nu a reflectat aceste motive de casare în decizia sa, și anume

la faptul că, la momentul examinării cauzei, apelantul/pârât Mihail Efremov se afla

peste hotarele RM, la muncă în Federația Rusă și a revenit în țară 22.10.2018,

adică după examinarea cauzei în prima instanță, astfel, încălcându-i-se dreptul la

apărare.

2

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță în

alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 31

ianuarie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 13 martie

2019 (f. d. 68), date despre recepționarea acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Mihail Efremov, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Mihail Efremov, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

3

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Mihail Efremov.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mihail Efremov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolaie Craiu

Svetlana Filincova

4