2rac-287/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac–287/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți (sediul Sîngerei), (jud. Iu. Malcoci)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de SRL „Ivexus Agro” și de

SRL „Vitculens” reprezentată de avocatul Crețu Doina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL

„Vitculens” împotriva SRL „Ivexus Agro” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de către SRL „Ivexus Agro” și modificată hotărârea din

07 iunie 2018 a Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei) prin micșorarea sumei încasate,

con st ată:

La 16 ianuarie 2018, SRL „Vitculens” a înaintat o acțiune împotriva SRL

„Ivexus-Agro” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, în conformitate cu prevederile

contractului de depozit din 10 iunie 2017 încheiat cu pârâta, ultima i-a încredințat

spre păstrare cu titlu de depozit fructe cu pre-răcirea acestora în depozitul frigorific

situat în satul Negureni, r-nul Telenești.

În perioada 10 iunie 2017 - 26 iulie 2017, adică pe parcursul la 46 de zile,

SRL „Ivexus-Agro” a depozitat și a pre-răcit în depozitul frigorific al reclamantei

56 159 kg de fructe, fapt confirmat prin procese-verbale de predare-primire din 10

iunie 2017, 11 iunie 2017, 13 iunie 2017, 20 iunie 2017 și 21 iunie 2017.

Potrivit actului de verificare a decontărilor pentru serviciile acordate,

reclamanta i-a eliberat pârâtei factura fiscală nr. JJ2112915 în sumă de 114 133,10

lei.

Prin răspunsul din 09 august 2017, pârâta SRL „Ivexus-Agro” a refuzat

achitarea serviciilor și a returnat factura fiscală, nefiind deacord cu suma serviciilor

și solicitând o reducere esențială a sumei acordate.

În opinia reclamantei SRL „Vitculens” refuzul SRL „Ivexus-Agro” de

achitare a serviciilor prestate este neîntemeiat, considerând că datoria a devenit

scadentă la 31 august 2017, dat fiind faptul că potrivit clauzelor contractuale,

achitarea serviciilor se efectuează lunar, factura fiscală fiind eliberată și expediată

la 09 august 2017.

1

Astfel, în instanța de judecată reclamanta SRL „Vitculens” încasarea din

contul pârâtei SRL „Ivexus-Agro” a datoriei formate în urma neonorării

obligațiilor de achitare a serviciilor de depozitare și pre-răcire a fructelor în

mărime de 69 133,10 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 8 361,32 lei, a

penalității în mărime de 12 443,96 lei, a cheltuielilor pentru asistență juridică în

mărime de 6 000 lei și suma taxei de stat achitată la depunerea cererii în mărime de

2 700 lei.

Prin hotărârea din 07 iunie 2018 a Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei), cererea

de chemare în judecată a fost admisă.

A fost încasat din contul SRL „Ivexus-Agro” în beneficiul SRL „Vitculens”,

suma de 89 938, 38 de lei, cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 6 000

lei și suma taxei de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în

mărime de 2700 lei.

Pentru a admite integral acțiunea, prima instanță a reținut că, societatea

reclamantă și-a executat cu bună-credință obligațiile contractuale, iar

întreprinderea pârâtă nu a avut obiecții la calitatea fructelor ridicate de la depozit.

Mai mult, reținând libertatea contractuală și voința părților, prima instanță a indicat

că pârâta a acceptat valoarea contractului.

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de către SRL „Ivexus Agro” și modificată hotărârea din 07 iunie 2018 a

Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei) prin micșorarea sumei încasate la 62 678,40 lei

cu titlu de datorie, 7 525,71 lei cu titlu de dobândă de întârziere, 62,68 cu titlu de

penalitate, 3 000 cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și 2 108 cu titlu de

taxă de stat.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a menționat în decizie că, prima

instanță a examinat pricina sub toate aspectele, reieșind din probele administrate,

însă neîntemeiat a încasat datoria și celelalte pretenții accesorii.

Astfel, procesul verbal de predare primire din 21 iunie 2017, prin care au fost

transmise spre păstrare 14 481 kg de cireșe, nu a fost semnat de ambele părți

contractante, în el lipsind semnătura și ștampila deponentului, iar ca urmare acest

proces verbal nu confirmă transmiterea spre păstrare și pre-răcire a cantității de

cireșe menționate, urmând a fi exclusă datoria pentru această cantitate de fructe.

Respectiv a fost calculată suma dobânzii de întârziere reieșind din datoria real

existentă precum și dobânda de întârziere calculată pentru perioada examinării

cauzei în ordine de apel.

În ce privește cerința cu privire la penalitate, instanța a reținut că, potrivit

clauzei pct. 5.1 al contractului de depozit din 10 iunie 2017, neplata prețului la

termenul stabilit îl îndreptățește pe depozitar să perceapă o penalitate de întârziere

de 0,1% calculate asupra sumei neachitate, iar ținând cont de faptul că datoria de

bază constituie 62 678,40 lei, penalitatea reprezintă suma de 62,68 lei.

Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a redus proporțional

părții admise suma achitată cu titlu de taxă de stat, iar în partea cheltuielilor pentru

asistență juridică a constatat că aceasta a fost necesară și reală, însă nu este

rezonabilă, reținându-se complexitatea și natura cauzei, micșorând-o până la 3 000

lei.

La 16 mai 2019, SRL „Ivexus Agro” a declarat recurs împotriva deciziei din

07 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și trimiterea

2

cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a

apreciat motivele invocate în apelul declarat de SRL „Ivexus Agro”.

La 17 mai 2019, SRL „Vitculens” reprezentată de avocatul Crețu Doina a

declarat recurs împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

apreciat în mod arbitrar probele.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de SRL

„Ivexus Agro” și de SRL „Vitculens” reprezentată de avocatul Crețu Doina,

neîntemeiate și care urmează a fi considerate inadmisibile, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL „Ivexus Agro” și de SRL „Vitculens”

reprezentată de avocatul Crețu Doina, nu pot duce la admisibilitatea recursurilor,

ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor

cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

3

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererile de recurs declarate de SRL „Ivexus Agro” și de SRL

„Vitculens” reprezentată de avocatul Crețu Doina.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de SRL „Ivexus Agro” și de

SRL „Vitculens” reprezentată de avocatul Crețu Doina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

4