2r-365/19 — constatarea încălcărilor, obligarea eliberării carnetului de muncă cu efectuarea înscrierilor și repararea prejudiciului material și moral

Dosar nr. 2r-365/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

D E C I Z I E

03 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Leutis” Societate cu

Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Bogaci

împotriva Întreprinderii Mixte „Leutis” Societate cu Răspundere Limitată cu privire

la stabilirea încălcărilor și repararea prejudiciului material și moral,

împotriva încheierii din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

restituit cererea de apel depusă de Întreprinderea Mixtă „Leutis” Societate cu

Răspundere Limitată ca fiind depusă în afara termenului legal,

c o n s t a t ă :

La 25 mai 2016, Victor Bogaci a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii Mixte „Leutis” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la stabilirea

încălcărilor și repararea prejudiciului material și moral.

Prin hotărârea din 13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), cererea

de chemare în judecată a fost admisă parțial. A fost obligată ÎM „Leutis” SRL să

elibereze lui Victor Bogaci, carnetul de muncă, prin intermediul poștei cu înscrisuri

corecte despre muncă și data eliberării. A fost încasat din contul ÎM „Leutis” SRL în

beneficiul lui Victor Bogaci, salariul mediu pentru tot timpul absenței forțate de la

lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu

din motivul lipsei carnetului de muncă, începând cu data de 15 mai 2015 și până la

eliberarea carnetului de muncă al lui Victor Bogaci. În rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 14 august 2018, ÎM „Leutis” SRL a declarat apel împotriva hotărârii din

13 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) solicitând repunerea în

termenul legal a cererii de apel, admiterea apelului, a suspenda executarea hotărârii

primei instanței până la pronunțarea deciziei de către instanța de apel, casarea

hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de

chemare în judecată.

1

Prin încheierea din 05 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) a

fost respinsă cererea depusă de Victor Bogaci privind emiterea unei hotărâri

suplimentare.

La 05 decembrie 2018, Victor Bogaci a depus cerere de apel și recurs împotriva

hotărârii din 13 iunie 2018 și încheierii din 05 noiembrie 2018 ale Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) prin care a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond și

casarea încheierii contestate, cu pronunțarea unei decizii de admitere integrală a

solicitărilor înaintate.

Prin încheierea din 07 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost restituite

cererile de apel și recurs declarate de Victor Bogaci.

Prin încheierea din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea depusă de ÎM „Leutis” SRL privind repunerea în termenul de declarare a

apelului și restituit apelul declarat de ÎM „Leutis” SRL ca fiind depus în afara

termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 27 martie 2019, Victor Bogaci a depus cerere de apel și recurs împotriva

hotărârii din 13 iunie 2018 și încheierii din 05 noiembrie 2018 ale Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) prin care a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond și

casarea încheierii contestate, respingerea apelului nemotivat declarat de ÎM „Leutis”

SRL, cu pronunțarea unei decizii de admitere integrală a solicitărilor înaintate.

Prin încheierea din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost restituite

cererile de apel și recurs declarate de Victor Bogaci ca fiind depuse în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen.

La 11 aprilie 2019, ÎM „Leutis” SRL a declarat recurs împotriva încheierii din 28

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea cererii de

recurs, casarea integrală a încheierii instanței de apel, cu pronunțarea unei decizii de

respingere a cererii de chemare în judecată.

ÎM „Leutis” SRL în motivarea recursului a indicat dezacordul cu încheierea

contestată, pe care o consideră neîntemeiată și nefondată.

Referitor la termenul de declarare a apelului, recurentul a menționat că nu a

participat la ședința de pronunțare a hotărârii judecătorești din 13 iunie 2018, iar cu

dispozitivul acesteia a luat cunoștință la sfârșitul lunii iulie.

Suplimentar a subliniat că la materialele cauzei nu sunt anexate careva înștiințări,

citații sau telefonograme, precum că ÎM „Leutis” SRL ar fi fost înștiințată despre data

ședinței de judecată din 13 iunie 2018, când a fost adoptată hotărârea, sau că ulterior

aceasta iar fi comunicată, din care motiv nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de

soluția emisă.

Astfel, recurentul a relevat că actul procedural a fost îndeplinit în interiorul

termenului de 30 de zile de la data când a cunoscut despre hotărârea pronunțată. Mai

mult, au fost prezentate probe care atestă temeinicia depășirii termenului de

procedură, iar instanța de apel urma să repună cererea în termen.

Ținând cont de cele enunțate, ÎM „Leutis” SRL a concluzionat că cererea de

repunere în termen este temeinică și fondată, iar încheierea contestată a instanței de

apel neîntemeiată și nefondată, care urmează a fi casată cu pronunțarea unei noi

încheieri de admitere a solicitărilor indicate și cu pronunțarea unei decizii de

respingere a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2

În conformitate cu prevederile art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Materialele cauzei atestă că încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 28 martie 2019, astfel, recursul declarat de ÎM „Leutis” SRL la 11 aprilie 2019,

este în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM

„Leutis” SRL, urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art.427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Așadar, din conținutul recursului declarat de ÎM „Leutis” SRL, rezultă că,

recurentul nu este de acord cu încheierea din 28 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea în termen a cererii

de apel și restituit apelul, ca fiind depus tardiv.

La fel, s-a constatat că, pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că,

apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a prezentat motive care

ar justifica depășirea termenului de declarare a apelului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră concluzia instanței de apel despre necesitatea restituirii cererii de

apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare, justă.

În acest context, Colegiul reiterează prevederile art. 362 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care statuează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile

de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs relevă că, dispozitivul hotărârii

instanței de fond a fost pronunțat la 13 iunie 2018 (f.d.231, Vol. I).

Concomitent, din materialele dosarului Colegiul reține că, cererea de apel depusă

de către ÎM „Leutis” SRL împotriva hotărârii, a fost înregistrată la 14 august 2018

(f.d. 240, Vol. I).

Aici, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră oportun de a menționa și prevederile art. 110 Cod de procedură

civilă, care indică că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces

și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de

procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, conform art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a apelului și-a început curgerea la

14 iunie 2018, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate

și a expirat la 13 iulie 2018, aceasta fiind ultima zi de declarare a apelului, cu toate

acestea, apelul a fost declarat abia la 14 august 2018, fapt ce denotă încălcarea

termenului legal în interiorul căruia apelantul putea să-și exercite dreptul de a

contesta hotărârea instanței de fond.

3

Cât privesc argumentele recurentului ÎM „Leutis” SRL precum că, a omis

întemeiat termenul de declarare a apelului pe motiv că nu a participat la ședința de

judecată când a fost pronunțat dispozitivul hotărârii și a luat cunoștință de hotărârea

instanței de fond abia la sfârșitul lunii iulie, instanța de recurs le consideră

neîntemeiate și care urmează a fi respinse. Or, potrivit modificărilor operate prin

Legea nr.155 din 05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii și

nu din momentul primirii copiei hotărârii sau a dispozitivului acesteia, cum prevedea

anterior norma procesuală.

Aici se menționează că, recurentul ÎM „Leutis” SRL prin lege era obligat să

respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, condiție ce nu se atestă în prezenta speță.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție remarcă că, apelantul urma să întreprindă toate măsurile necesare, de a-și

asigura drepturile sale de acces la instanță, fapt însă, ignorat cu desăvârșire de către

ultimul.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a apelului nu au fost invocate.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

În conformitate cu art. 369 alin.(1) lit.b), instanța de apel restituie, printr-o

încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu

solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în

termen.

În astfel de circumstanțe, Colegiul conchide că, instanța de apel întemeiat a

respins cererea de repunere în termen a apelului și corect a restituit cererea de apel ca

fiind depusă cu omiterea termenului de declarare, având în vedere că argumentele

invocate în susținerea cererii de repunere în termen a apelului sunt neîntemeiate.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, participanții la proces

sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Cod de procedură civilă expres prevede că participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

În circumstanțele descrise instanța de recurs reține că soluția adoptată de instanța

de apel prin încheierea recurată privind restituirea cererii de apel este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația

părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Or, în cazul admiterii cererii și repunerii apelului declarat de Întreprinderea Mixtă

„Leutis” Societate cu Răspundere Limitată pe rol, se va încălca principiul securității

4

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că

ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale

de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă, sancțiunile

procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate în

recurs sânt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menținerea

încheierii instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Leutis” Societate cu

Răspundere Limitată.

Se menține încheierea din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Bogaci împotriva

Întreprinderii Mixte „Leutis” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la stabilirea

încălcărilor și repararea prejudiciului material și moral,

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Victor Burduh

Galina Stratulat

5