2ra-859/19 — cu privire la constatarea și declararea nulității contractului de credit, a contractului privind investirea mijloacelor proprii în construcția casei de locuit, a contractului individual de muncă și a acordului adițional la contractul individual de muncă

2ra-859/19 — cu privire la constatarea și declararea nulității contractului de credit, a contractului privind investirea mijloacelor proprii în construcția casei de locuit, a contractului individual de muncă și a acordului adițional la contractul individual de muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-859/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, S. Iorgov, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

3 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Banca Comercială Română Chișinău”, reprezentată de

avocatul Eduard Iftodii

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Liudmilei Buzu împotriva

Societății pe Acțiuni „Banca Comercială Română Chișinău”, Societății cu

Răspundere Limitată „Nourco” în proces de insolvabilitate și Societății pe Acțiuni

„Proiectindmontaj” cu privire la constatarea și declararea nulității absolute a

contractului de credit, a contractului privind investirea mijloacelor proprii în

construcția casei de locuit, a contractului individual de muncă și a acordului

adițional la contractul individual de muncă

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca Comercială

Română Chișinău”, reprezentată de avocatul Eduard Iftodii și menținută hotărârea

din 26 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care acțiunea a

fost admisă

constată:

La 14 decembrie 2015, Liudmila Buzu, reprezentată de avocatul Vladislav

C. Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Banca Comercială

Română Chișinău” și SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate cu privire la

declararea nulității contractului de credit.

În motivarea acțiunii a invocat că în anul 2008, dânsa a fost angajată la

SRL „Inrecons” în funcția de asistent al directorului general Tudor Butuc.

A relatat că în toamna anului 2008, administrația angajatorului

SRL „Inrecons”, în persoana administratorului Tudor Butuc i-a solicitat semnarea

unor acte necesare pentru activitatea companiei, fără a concretiza ce fel de acte,

1

menționând că de formalitățile respective se va ocupa Valeriu Bădărău, director

executiv și jurist la aceeași companie.

La 1 octombrie 2008, fără a da explicații și doar asigurându-i că nu vor avea

careva obligații și consecințe, Valeriu Bădărău a condus-o pe ea și încă alte șase

persoane la SA „Banca Comercială Română Chișinău”, unde au semnat și

completat un set de acte în modul indicat de colaboratorul băncii.

Ulterior, când a făcut cunoștință cu actele respective, după ce SA „Banca

Comercială Română Chișinău” i-a înaintat pretenții cu privire la plata restanțelor la

credit, a înțeles că la 1 octombrie 2008 a semnat cu SA „Banca Comercială

Română Chișinău” contractul de credit nr. 2160 din 3 octombrie 2008, prin care a

contractat un credit în mărime de 420000 de lei în scopul procurării unui

apartament de la SRL „Nourco”.

A menționat că la contractul de credit au fost anexate spre semnare

contractul privind investirea mijloacelor nr. 20 din 7 februarie 2007, contractul

individual de muncă fals nr. 54 din 6 noiembrie 2006 prin care dânsa ar fi fost

angajată la SRL „Proiectindmontaj”, unde Tudor Butuc de asemenea era

administrator, certificatul de salariu fals eliberat de SRL „Proiectindmontaj” și

semnat de Tudor Butuc.

Potrivit prevederilor pct. 2.3 din contractul de credit menționat, suma

creditului urma a fi transferată automat, de pe contul ei de credit prin virament,

direct pe contul SRL „Nourco”.

Totodată, creditul a fost garantat prin angajamentul SRL „Nourco” de a

transmite imediat SA „Banca Comercială Română Chișinău” actele de proprietate

ale apartamentului după darea în exploatare, constituirea ulterioară a ipotecii

asupra bunului imobil procurat din sursa de credit după darea în exploatare și

perfectarea actelor de proprietate.

A subliniat că prin ordonanța din 12 martie 2015 dânsa a fost scoasă de sub

urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 238 Cod penal de

prezentare cu bună-știință a unor informații false în scopul obținerii unui credit,

organul de urmărire penală constatând un șir de temeiuri rezonabile de a presupune

că acțiunile infracționale din speță au fost organizate de Tudor Butuc.

Având în vedere că nu a beneficiat de creditul acordat prin contractul de

credit menționat, nu a achitat ratele de credit (cu excepția primei rate, ordinul de

plată pentru care a fost anexat la setul de acte date spre semnare la 3 octombrie

2008), nu a obținut apartamentul obiect al contractului de investiții, la 20 ianuarie

2014, a depus o plângere la Procuratura mun. Chișinău, în urma căreia a fost

intentată cauza penală nr. 2010036534 privind dobândirea ilicită a bunurilor altor

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, în cauza penală respectivă fiind

pus sub învinuire Tudor Butuc, administratorul SRL „Nourco”, prin ordonanța din

15 septembrie 2015.

În legătură cu faptul aflării lui Tudor Butuc în România și refuzul

autorităților române de extrădare a acestuia, cauza penală nr. 2010036534 a fost

suspendată prin ordonanța din 16 septembrie 2015.

Astfel, contractul de credit încheiat între SA „Banca Comercială Română

Chișinău” și ea a fost încheiat de fapt în scopul contractării unui credit în

2

beneficiul SRL „Nourco”, prin interpunerea/înlocuirea părții contractante

solicitante de credit.

A evidențiat că anume SRL „Nourco” a beneficiat de credit, în contul

acesteia fiind transferată direct suma creditului prin intermediul contului de credit

al ei, în baza prevederilor pct. 2.3 din contractul de credit.

Faptul că dânsa nu a fost beneficiarul și persoana interesată în semnarea și

executarea contractului de credit se confirmă prin aceea că ratele de credit nu au

fost achitate de ea, ci de persoanele din administrația SRL „Nourco”, Tudor Butuc

și Valeriu Bădărău.

La fel, faptul interpunerii ei în locul SRL „Nourco” pentru contractarea

creditului în folosul acestei companii se confirmă și prin falsificarea de către

administratorul acesteia Tudor Butuc, în calitatea sa de administrator al

SRL „Proiectindmontaj” a actelor referitor la ea.

În acest context, a subliniat că dânsa nu a beneficiat nici de credit, nici nu a

obținut dreptul de proprietate asupra imobilului obiect al contractului de investiții

care a constituit pretextul încheierii contractului de credit în beneficiul de facto al

SRL „Nourco”.

Prin urmare, având în vedere că contractul de credit este simulat, acesta este

lovit de nulitate absolută.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 217, 220, 221 Cod civil,

art. 94, 96, 166, 167 CPC, art. 1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

A solicitat admiterea acțiunii și declararea nulității absolute a contractului de

credit nr. 2160 din 3 octombrie 2008 încheiat între ea și SA „Banca Comercială

Română Chișinău”.

La 5 decembrie 2016, Liudmila Buzu, reprezentată de avocatul Vladislav C.

Roșca a depus cerere de chemare în judecată concretizată împotriva SA „Banca

Comercială Română Chișinău”, SRL „Nourco” în proces de insolvabilitate și

SA „Proietindmontaj”, solicitând constatarea și declararea nulității absolute a

contractului de credit nr. 2160 din 3 octombrie 2008 încheiat între ea și SA „Banca

Comercială Română Chișinău”, a contractului de investire a mijloacelor nr. 20 din

7 februarie 2007 încheiat între ea și SRL „Nourco”, a contractului individual de

muncă nr. 54 din 6 noiembrie 2006 încheiat între ea și SA „Proiectindmontaj” și a

acordului adițional nr. 9 din 21 februarie 2008 la contractul individual de muncă

nr. 54 din 6 noiembrie 2006 încheiat între ea și SA „Proietindmontaj”.

Prin hotărârea din 26 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost admisă acțiunea.

A fost constatată nulitatea absolută a contractului de credit nr. 2160 din

3 octombrie 2008 încheiat între SA „Banca Comercială Română Chișinău” și

Liudmila Buzu.

A fost constatată nulitatea absolută a contractului nr. 20 privind investirea

mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. X din str. XXXXX din

7 februarie 2007 încheiat între SRL „Nourco” și Liudmila Buzu.

A fost constatată nulitatea absolută a contractului individual de muncă nr. 54

din 6 noiembrie 2006 încheiat între SA „Proiectindmontaj” și Liudmila Buzu.

3

A fost constatată nulitatea absolută a acordului adițional la contractul

individual de muncă nr. 9 din 21 februarie 2008 încheiat între

SA „Proietindmontaj” și Liudmila Buzu.

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SA „Banca Comercială Română Chișinău”, reprezentată de

avocatul Eduard Iftodii și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat

că Liudmila Buzu a dovedit temeiurile constatării și declarării nulității absolute a

contractului de credit nr. 2160 din 3 octombrie 2008, a contractului nr. 20 privind

investirea mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. X din str. XXXXX

din 7 februarie 2007, a contractului individual de muncă nr. 54 din 6 noiembrie

2006 și a acordului adițional la contractul individual de muncă nr. 9 din 21

februarie 2008.

Astfel, contractul individual de muncă nr. 54 din 6 noiembrie 2006, acordul

adițional la contractul individual de muncă nr. 9 din 21 februarie 2008 și contractul

nr. 20 privind investirea mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. X din

str. XXXXX din 7 februarie 2007 au fost încheiate cu încălcarea legislației în

vigoare, fără intenția de a produce efecte juridice conform naturii și regimului

juridic aplicabil, în scopul contractării unui credit de la SA „Banca Comercială

Română Chișinău”.

La fel, instanțele de judecată au reținut că contractul de credit nr. 2160 din

3 octombrie 2008 a fost încheiat în baza unei erori considerabile, conform art. 227

Cod civil, deoarece la încheierea acestuia a existat o falsă reprezentare referitor la

părțile actului juridic (partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea

acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic.

La 7 martie 2019, SA „Banca Comercială Română Chișinău”, reprezentată

de avocatul Eduard Iftodii a declarat recurs împotriva deciziei din 22 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a cererii de chemare în judecată a Liudmilei Buzu împotriva

SA „Banca Comercială Română Chișinău” în partea constatării și declarării

nulității contractului de credit nr. 2160 din 3 octombrie 2008 încheiat între

SA „Banca Comercială Română Chișinău” și Liudmila Buzu, precum și încasarea

de la Liudmila Buzu în beneficiul SA „Banca Comercială Română Chișinău” a

cheltuielilor de judecată suportate în mărime de 31250 de lei, care constau din

cheltuieli de asistență juridică pentru prima instanță în mărime de 7000 de lei, în

instanța de apel – 4500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și 9450 de

lei cu titlu de taxă de stat la depunerea cererii de apel, în instanța de recurs - 4000

de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și 6300 de lei cu titlu de taxă de stat

la depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate, ilegale și pasibile de a fi

casate integral, deoarece instanța de judecată nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a săvârșit încălcări care au dus la

soluționarea greșită a pricinii, precum și aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară.

4

Astfel, instanța de apel, contrar prevederilor art. 239, 240 alin. (1) și 241

alin. (5) CPC a emis o hotărâre neîntemeiată și nemotivată, a evitat în mod evident

și direct să se expună asupra circumstanțelor de fapt și de drept, care au fost expuse

de SA „Banca Comercială Română Chișinău” în cererea de apel și în cadrul

ședințelor de judecată, s-a expus și s-a referit doar asupra argumentelor aduse de

intimată, fiind utilizate expresii șablon în privința argumentelor Băncii.

A remarcat că instanța de apel absolut neîntemeiat și ilegal a pus într-o

legătură direct proporțională și interdependentă valabilitatea contractului de credit

nr. 2160 din 3 octombrie 2008 încheiat între SA „Banca Comercială Română

Chișinău” și Liudmila Buzu și cu valabilitatea contractului nr. 20 privind investirea

mijloacelor proprii în construcția casei de locuit nr. X din str. XXXXX din

7 februarie 2007 încheiat între SRL „Nourco” și Liudmila Buzu, a contractului

individual de muncă nr. 54 din 6 noiembrie 2006 încheiat între

SA „Proiectindmontaj” și Liudmila Buzu și a acordului adițional la contractul

individual de muncă nr. 9 din 21 februarie 2008 încheiat între

SA „Proiectindmontaj”, reprezentată de directorul general Tudor Butuc și Liudmila

Buzu.

În esență, Curtea de Apel Chișinău a motivat nulitatea contractului de credit

cu nulitatea contractului privind investirea mijloacelor proprii în construcția casei

de locuit, a contractului individual de muncă și a acordului adițional la contractul

individual de muncă, fără a face referiri la anumite norme legale, care ar sta la baza

acestei constatări.

A evidențiat că între aceste patru contracte, care sunt distincte după natura

raporturilor juridice la care se referă, sunt distincte după cadrul legal, care le

reglementează, care sunt încheiate între persoane diferite, nu există nicio legătură

directă, care le-ar putea afecta valabilitatea.

A obiectat că nu există niciun act normativ care ar stipula nulitatea

contractului de credit bancar în temeiul sau în rezultatul constatării nulității unui

contract de investiție în construcție și a unui contract individual de muncă.

A mai menționat că instanța de apel a aplicat în mod eronat normele de drept

material, constatând că contractului de credit nr. 2160 din 3 octombrie 2008 a fost

încheiat în baza unei erori considerabile, conform art. 227 Cod civil, deoarece la

încheierea acestuia a existat o falsă reprezentare referitor la părțile actului juridic

(partenerul sau beneficiarul), în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic.

Cu referire la prevederile art. 227 alin. (2) lit. c) Cod civil, a remarcat că

instanța de apel nu a ținut cont de faptul că eroarea considerabilă trebuie să se

referă la părțile actului juridic civil, adică contractului de credit, care sunt

SA „Banca Comercială Română Chișinău” și Liudmila Buzu.

Prin urmare, prevederile art. 227 alin. (2) lit. c) Cod civil, la care face

referire instanța de apel, nu sunt aplicabile circumstanțelor din speța dată, deoarece

în cazul băncii nu există o eroare considerabilă.

În acest context, a subliniat că instanța de apel trebuia să aplice prevederile

art. 233 alin. (1) Cod civil.

Termenul de prescripție extinctivă pentru acțiunile intentate în baza art. 227

Cod civil pe care își bazează cererea de chemare în judecată Liudmila Buzu și pe

5

care instanța de apel își întemeiază decizia, este de 6 luni de la data când a aflat sau

trebuia să afle despre temeiul anulării, care a expirat cu mult timp în urmă.

Liudmila Buzu trebuia să cunoască despre temeiul anulării contractului de

credit, în baza art. 227 Cod civil, încă în luna decembrie 2013, termenul de

prescripție extinctivă de 6 luni expirând în luna mai 2014, pe când cererea de

chemare în judecată în cauza dată a fost depusă la 14 decembrie 2015.

Curtea de Apel Chișinău a aplicat în mod eronat normele de drept material și

a apreciat în mod arbitrar circumstanțele cauzei, constatând că contractul de credit

este un act juridic simulat.

Având în vedere prevederile art. 221 alin. (2) și 1236 alin. (1) Cod civil, a

accentuat că instanța de apel a interpretat eronat noțiunea de „act juridic simulat”,

în special când a făcut referire la „simulație subiectivă”, conform art. 221 Cod

civil, considerând că beneficiarul real al creditului nu a fost intimata, ci

SRL „Nourco”.

Astfel, simulația subiectivă presupune existența unor impedimente legate de

subiectul tranzacției, care ar putea crea inconveniente reciproce la încheierea

acesteia, pentru evitarea cărora apare o a treia persoană interpusă, care se dă drept

independentă, dar care acționează în comun cu prima.

În acest context, a menționat că instanța de apel nu a invocat niciun

impediment sau inconvenient de ordin subiectiv, care ar face imposibilă încheierea

unui contract de împrumut cu SRL „Nourco”, precum și în dosar nu se regăsește

nicio probă întru susținerea acestei teorii.

Totodată, a obiectat că instanța de apel nu a aplicat un șir de prevederi din

Codul civil care demonstrează legalitatea raporturilor juridice instituite între

SA „Banca Comercială Română Chișinău” și Liudmila Buzu în baza contractului

de credit.

Cu referire la prevederile art. 512 alin. (1), 513 alin. (1), 514 alin. (1), 603

alin. (1) și 666 alin. (1) Cod civil, a precizat că SA „Banca Comercială Română

Chișinău” s-a angajat în raporturi juridice de credit bancar cu Liudmila Buzu, iar

Liudmila Buzu s-a angajat în raporturi juridice de creditare cu Banca, care au

generat drepturi și obligații contractuale sinalagmatice, pentru care fiecare parte

poartă răspunderea civilă corespunzătoare, prin urmare, contractului de credit nu

este viciat și produce efecte juridice pentru ambele părți contractante.

Intimata nu a invocat nicio acțiune ilegală din partea Băncii care ar putea

constitui temei de recunoaștere a nulității relative sau absolute a contractului de

credit conform prevederilor Codului civil, iar raporturile juridice de creditare

existente între Liudmila Buzu și SA „Banca Comercială Română Chișinău” nu pot

fi afectate sau influențate nici într-un mod de raporturile juridice existente între

Liudmila Buzu și terțe persoane.

Prin urmare, cele relatate denotă lipsa temeiurilor legale de declarare a

nulității contractul de credit, intimata urmând să-și execute toate obligațiile

asumate și să suporte consecințele neexecutării lor.

A mai notat că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele existente în

pricina dată, punând la baza deciziei contestate ordonanța din 30 ianuarie 2017

emisă de Procurorul în Procuratura mun. Chișinău privind scoaterea de sub

urmărirea penală a Liudmilei Buzu, care deja nu mai are nicio valoare juridică și

6

nu prezintă nicio relevanță pentru cauza dată, deoarece circumstanțele constatate

într-o ordonanță a procurorului nu au puterea lucrului judecat, iar la 24 august

2018, Judecătoria Chișinău sediul Râșcani a anulat ordonanța menționată.

Au fost apreciate în mod arbitrar probele existente în pricina dată când a fost

imputată SA „Banca Comercială Română Chișinău” lipsa de diligență

profesională, or, după cum confirmă multiple probe anexate la dosar, împrumutul a

fost acordat intimatei doar după ce au fost prezentate toate actele și au fost

îndeplinite toate condițiile necesare pentru a permite acest lucru.

Astfel, toată diligența și responsabilitatea pentru prezentarea unor acte false

pentru a contracta împrumutul de la SA „Banca Comercială Română Chișinău” îi

aparține întru totul intimatei, căci afirmațiile acesteia și înscrisurile prezentate,

precum că nu a fost angajată la SA „Proiectindmontaj”, nu a achitat contribuții în

fondul social, nu a înregistrat careva venituri de la această societate comercială, nu

există niciun contract privind investirea mijloacelor pentru construcția casei de

locuit confirmă implicarea acesteia într-o înțelegere criminală cu administrația

SRL „Nourco” în vederea delapidării mijloacelor bănești de la SA „Banca

Comercială Română Chișinău”.

A reiterat că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar și a ignorat faptele,

care au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun, care sunt obligatorii pentru instanța

care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane, conform

art. 123 alin. (2) CPC.

În acest sens, a accentuat că legalitatea contractului de credit deja a fost

obiectul examinării judiciare, fiind invocate aceleași argumente și temeiuri de

nulitate în cadrul procesului de judecată intentat în baza cererii de chemare în

judecată depusă de SA „Banca Comercială Română Chișinău” împotriva Liudmilei

Buzu privind încasarea datoriei în baza contractului de credit.

A mai evidențiat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus și

aplicat cadrul legal referitor la efectele nulității contractului de credit.

Reieșind din prevederile art. 219 alin. (1), (2), (5) Cod civil și pct. 19 din

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 1 din 7 iulie 2008 cu privire la

aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează nulitatea

actului juridic civil, a învederat că atât prima instanță, cât și instanța de apel

trebuiau, concomitent cu declararea nulității contractului de credit, să dispună

repunerea părților în situația anterioară, care constă în aceea că Liudmila Buzu

urmează să restituie SA „Banca Comercială Română Chișinău” suma restantă a

împrumutului bancar luat în baza contractului de credit, însă efectele nulității

contractului de credit au fost evitate de instanțele de judecată ierarhic inferioare.

La 2 mai 2019, Liudmila Buzu, reprezentată de avocatul Vladislav C. Roșca

a depus referință la recursul declarant de SA „Banca Comercială Română

Chișinău”, solicitând considerarea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

7

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 11 ianuarie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 118 vol. II), fiind recepționată de reprezentantul recurentei, avocatul Eduard

Iftodii la 24 ianuarie 2019, ceea ce se atestă prin mențiunea aplicată pe plicul de

recepție a deciziei contestate, copia căruia este anexată la cererea de recurs

(f. d. 146 vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 7 martie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Banca Comercială Română

Chișinău”, reprezentată de avocatul Eduard Iftodii, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Banca Comercială

Română Chișinău”, reprezentată de avocatul Eduard Iftodii, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

8

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SA „Banca Comercială Română Chișinău”, reprezentată de avocatul Eduard

Iftodii urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca

Comercială Română Chișinău”, reprezentată de avocatul Eduard Iftodii împotriva

deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Victor Burduh

9