2rc-96/19 — apărarea dreptului asupra mărcii comerciale, constatarea și repararea prejudiciului.

2rc-96/19 — apărarea dreptului asupra mărcii comerciale, constatarea și repararea prejudiciului. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rc-96/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: I. Potînga)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Panov, I. Cotruță, N. Simciuc)

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Sevex - PRIM”, reprezentat de avocatul Burlacu Marcel,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Sevex - PRIM” împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Buelo”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, cu privire la apărarea dreptului asupra mărcii comerciale,

constatarea și repararea prejudiciului, și compensarea cheltuielilor judiciare,

împotriva încheierilor din 27 martie 2019 și 2 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care s-a restituit cererea de apel formulată de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Sevex - PRIM”,

c o n s t a t ă :

La 31 octombrie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Sevex - PRIM” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Buelo”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, cu

privire la apărarea dreptului asupra mărcii comerciale, constatarea și repararea

prejudiciului, și compensarea cheltuielilor judiciare.

Prin acțiunea înaintată, societatea reclamantă a solicitat recunoașterea

faptului copierii și folosirii neautorizate de către „Buelo” S.R.L. a mărcii

comerciale cu denumirea „CRISTINUȚA” înregistrată în modul cuvenit la Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, care a determinat concurența neloială din

partea „Buelo” S.R.L., manifestate în producerea unui produs bastonașe dulci cu

denumirea Sănduța și Săndel, ambalajul căruia reprezintă o similitudine cu

produsul Cristinuța a „Sevex - PRIM” S.R.L. De asemenea, reclamantul a cerut

recunoașterea producerii prejudiciului de către „Buelo” S.R.L. în limita valorii

realizării bastonașelor Sănduța și Săndel prin rețeaua bazelor angro și magazine,

precum și încasarea prejudiciului cauzat imaginii în mărime de 1 000 000 de lei.

În cele de urmă, „Sevex - PRIM” S.R.L. a solicitat compensarea cheltuielilor

judiciare, care sunt cuprinse din: taxa de stat – 200 de lei; serviciile de evaluare a

Pagină 1 din 8

mărcii – 31 177 de lei, serviciile de cercetare științifică (sondaj) – 51 239,26 de lei;

serviciile avocatului – 20 000 de lei și serviciile executorului judecătoresc privind

constatarea faptelor – 700 de lei (vol. I, f. d. 171).

Prin hotărârea din 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, acțiunea înaintată de „Sevex - PRIM” S.R.L. a fost admisă parțial. În

acest sens, instanța de judecată a constatat încălcarea de către „Buelo” S.R.L. a

dreptului asupra mărcii comerciale Cristinuța. La fel, instanța de judecată a statuat

încasarea de la societatea pârâtă în beneficiul societății reclamante a prejudiciului

moral în sumă de 100 000 de lei și a compensat cheltuielile de judecată în valoare

de 93 316, 26 de lei (f. d. I, f. d. 217, 236 – 238).

Împotriva acestui act de dispoziție, „Sevex - PRIM” S.R.L. și „Buelo”

S.R.L. au declarat apel la 17 ianuarie 2019.

Prin încheierea din 27 martie 2019, Curtea de Apel Chișinău a dispus de a nu

da curs cererii de apel declarată de către „Sevex - PRIM” S.R.L. și de a acorda

termen apelantului până la 25 aprilie 2019, ora 16:00, pentru achitarea și

prezentarea bonului de plată a taxei de stat în cancelaria Curții de Apel Chișinău.

Totodată, instanța de apel a respins cererea de aplicare a măsurilor de asigurare a

acțiunii (vol. I; f. d. 243 – 245).

La aceeași dată, instanța de apel a emis o altă încheiere de a nu da curs

cererii de apel formulate de către „Buelo” S.R.L. Potrivit acesteia, instanța de

judecată a acordat apelantului termen până la 24 aprilie 2019, ora 16:00, pentru

depunerea apelului motivat în limba româna, cu înscrisurile prevăzute de lege, și

prezentarea bonului de plată a taxei de stat în sumă de 150 de lei în cancelaria

Curții de Apel Chișinău (vol. I, f. d. 246 – 248).

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 2 mai 2019, a restituit apelul

depus de către „Sevex - PRIM” S.R.L. din motiv că apelantul nu a îndeplinit

indicațiile instanței de apel din încheierea din 27 martie 2019. În același timp,

instanța de apel a acceptat spre examinare cererea de apel avansată de către

„Buelo” S.R.L. (vol. III, f. d. 16 – 18).

La 21 mai 2019, „Sevex - PRIM” S.R.L., reprezentat de avocatul Burlacu

Marcel, a declarat recurs împotriva încheierii din 27 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând repunerea în termen, casarea încheierii menționate și

restituirea cauzei civile în instanța de apel la faza primirii sau soluționarea acestei

probleme prin decizia instanței de recurs.

În motivarea ilegalității încheierii contestate, societatea recurentă a afirmat

că instanța de apel trebuia să o scutească de la plata taxei de stat în baza art. 85,

alin. (1), lit. a), liniuța a 2-a din Codul de procedură civilă. Or, atât acțiunea civilă,

cât și cererea de apel, au fost axate pe art. 4 din Legea nr. 139 din 2 iulie 2011

privind dreptul de autor și drepturile conexe și art. 3, 4, 6, 9 din Legea protecției

mărcilor nr. 38 – XVI din 29 februarie 2008. Prin urmare, instanța de apel nu era în

drept să instituie o altă taxă de stat decât cea indicată în art. 84 al Codului de

procedură civilă.

Cu referire la repunerea în termen, reprezentantul „Sevex - PRIM” S.R.L.,

avocatul Burlacu Marcel, a susținut că a aflat despre încheierea din 27 martie 2019

abia la 14 mai 2019, atunci când a fost restituită cererea de apel. În esență, el a

sugerat că nu a primit încheierea contestată prin poșta electronică.

Pagină 2 din 8

La aceeași dată, „Sevex - PRIM” S.R.L., reprezentat de avocatul Burlacu

Marcel, a declarat recurs împotriva încheierii din 2 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău, casarea încheierii menționate și restituirea cauzei civile în instanța de

apel la faza primirii sau soluționarea acestei probleme prin decizia instanței de

recurs. Recurentul a reluat motivele de ilegalitate de mai sus.

În conformitate cu articolul 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicare

încheierii.

Articolul 116 alin. (1) al Codului de procedură civilă stabilește că persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Potrivit articolului 368 alin. (3) din Codul de procedură civilă, încheierea

instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 27 martie 2019.

Această a fost expediată avocatului „Sevex - PRIM” S.R.L. Burlacu Marcel la 28

martie 2019, ora 14:16, prin intermediul poștei electronice, la adresa electronică

marcelburlacu@yahoo.com (vol. I, f. d. 249). În acest sens, instanța de recurs

învederează că adresa respectivă a fost indicată personal, contra semnătură, de

către avocatul Burlacu Marcel în cererea de apel (vol. I, f. d. 227 – 235).

În ceea ce privește transmiterea actelor de procedură prin poșta electronică,

instanța de judecată precizează că art. 100 alin. (1) și art. 105 alin. (11) din Codul

de procedură civilă reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor

judecătorești. Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca

acest mijloc să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii

lui. Așadar, confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea

interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În

mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a

expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și

atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau

neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații

cu privire aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat

de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la

„Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au

stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că

transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu

poate primi e-mailuri.

Prin urmare, luând în considerare lipsa acestor mențiuni, extrasul atașat la

materialele cauzei de către reprezentantul instanței de apel demonstrează că

încheierea din 27 martie 2019 a fost transmisă spre cunoștință avocatului și se

încadrează în rigorile art. 100 alin. (1) și 105 alin. (11) din Codul de procedură

civilă (vol. I, f. d. 249). Din aceste raționamente, instanța de recurs notează că

argumentul avocatului recurentului referitor la necesitatea existenței mențiunii

„recepționat” nu are nicio acoperire legală. În plus, faptul că instanța de apel nu l-a

informat pe recurent prin aviz de recepție corespunde scopului unei bune –

administrări a justiției, și anume, prin transmiterea unui mesaj electronic a fost

urmărit interesul public al economiei de resurse financiare și eficienței (a se vedea

Pagină 3 din 8

Hotărârea Curții Constituționale nr. 8 din 26 aprilie 2018, parag. 63 sau nr. 7 din

19 martie 2019, parag. 39).

Față de poziția reprezentantului recurentului că poșta electronica

marcelburlacu@yahoo.com nu mai funcționează, instanța de recurs observă

următoarele. În primul rând, acesta nu a furnizat probe, care să demonstreze că ea a

fost oprită de operator din motive tehnice din luna februarie 2019. Mai mult,

extrasul livrat de expeditorul Curtea de Apel Chișinău nu confirmă alegațiile

avocatului. În al doilea rând, mandatul seria MA nr. 0929607 din 25 octombrie

2016 și cererea de apel cuprind doar poșta electronică de mai sus. În orice caz,

indicarea unei noi poște electronice după transmiterea actului de procedură arată că

avocatul Burlacu Marcel nu și-a îndeplinit obligația impusă de articolul 107 din

Codul de procedură civilă. Prin analogie, reprezentantul recurentului era obligat să

comunice instanței, prin cerere, noua adresa electronică, iar, în lipsa unei astfel de

comunicări, citația sau înștiințarea se trimite la ultima adresă cunoscută instanței și

se consideră înmânată chiar dacă destinatarul nu o mai gestionează. Astfel, el ar fi

trebuit să manifeste un minimum de diligență în timpul procedurilor în discuție și

să respecte condiția prevăzută la articolul citat mai sus (a se vedea mutatis

mutandis Ioannis Papageorgiou vs Grecia, 24 octombrie 2013, parag. 44 – 47).

În mod corespunzător, instanța de recurs consideră că argumentele

reprezentantului recurentului de a repune în termen cererea de recurs sunt

neîntemeiate și nu pot fi subsumate art. 116 din Codul de procedură civilă.

Totuși, instanța de judecată notează termenul de contestare a unei încheieri

de nu da curs trebuie calculat de la momentul comunicării încheierii de restituire,

care, în esență, afectează în mod direct accesul recurentului la un tribunal.

În cazul de față, instanța de recurs reține că avocatul Burlacu Marcel a

anexat copia plicului, în care a fost expediată încheierea din 2 mai 2019 potrivit

căreia amprenta de obliterare conține data de 8 mai 2019, ora 13:57 (vol. III, f. d.

37). Așadar, această confirmă că în această zi a fost depusă trimiterea poștală la

oficiul poștal pentru a fi expediată părților. În același context, punctul 75 din

Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016 pentru aprobarea Regulilor

privind prestarea serviciilor poștale prevede că trimiterile poștale sosite în oficiile

poștale de destinație se distribuie destinatarului la domiciliu (la parterul sediului

persoanei juridice) conform adresei sau se înmânează la ghișeul oficiului poștal în

aceeași zi, dar nu mai târziu de a doua zi de la sosire.

Drept consecință, instanța de recurs constată că cererile de recurs deduse

judecății au fost declarate în termenul prevăzut mai sus.

Verificând legalitatea încheierilor din 27 martie 2019 și 2 mai 2019 a Curții

de Apel Chișinău, în raport de criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererile de

recurs sunt întemeiate și urmează a fi admise, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 427 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită

recursul și să caseze parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema

soluționată prin încheierea casată să caseze parțial încheierea, soluționând prin

decizie problema respectivă.

Pagină 4 din 8

Cererea de recurs ridică problema unei pretinse încălcări a dreptului de acces

la o instanță, din cauza obligării „Sevex - PRIM” S.R.L. de a plăti taxa de timbru

de către Curtea de Apel Chișinău. Chestiunea pusă în discuție a fost examinată în

numeroase cauze de către Ct.E.D.O., spre exemplu, Malahov vs Moldova din 7

iunie 2007, Ciorap vs Moldova din 19 iunie 2007, Clionov vs Moldova din 9

octombrie 2007, Istrate (nr. 2) vs Moldova din 10 iunie 2008, Tudor – Comerț vs

Moldova din 4 noiembrie 2008.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Instanța de recurs notează că restituirea unei cereri de apel, din motivul

neîndeplinirii indicațiilor date de instanța de apel, constituie o limitare a dreptului

persoanelor la un proces echitabil, sub aspectul dreptului de acces la un tribunal.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut și poate fi limitat de către

autoritățile statului, în special, în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei

căi de atac. Cu toate acestea, restricțiile legale pot fi aplicate dacă nu reduc

substanța dreptului dat. În plus, astfel de limitări sunt conforme articolului 6 parag.

1 din Convenție numai în cazul în care urmăresc un scop legitim și în cazul în care

există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

urmărit (a se vedea Malahov, ibidem, parag. 28; Sultan vs Republica Moldova, 5

iunie 2018, parag. 24; Graciova vs Republica Moldova, parag. 23 – 24).

Colegiul judiciar învederează că va examina simultan legalitatea încheierii

de a nu da curs din 27 martie 2019 și încheierii de restituire din 2 mai 2019,

întrucât aceste acte judecătorești sunt interdependente, iar argumentele recurentului

se referă, în ansamblu, la ambele documente judiciare.

În conformitate cu art. 364 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de apel

se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei

de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

Articolul 84 din Codul de procedură civilă stipulează că se impune cu taxă

de stat fiecare cererea de apel.

Cu titlu de derogare de la regula principală, articolul 85 alin. (1) lit. a) din

același Cod denotă că de la taxa de stat pentru judecarea cauzelor civile se scutesc:

reclamanții în acțiunile: ce decurg din dreptul de autor și din drepturile conexe, din

dreptul asupra invențiilor, desenelor și modelelor industriale, soiurilor de plante,

topografilor circuitelor integrate, precum și din alte drepturi asupra proprietății

intelectuale.

Astfel, deși legea procedurală nu exemplifică exhaustiv care sunt „alte

drepturi asupra proprietății intelectuale”, totuși, tradițional, proprietatea industrială

formează două instituții distincte: a) dreptul de autor – „copyright” © și 2)

proprietatea industrială – „industrial property” (IP).

Primul domeniu a fost ilustrat pe larg în Convenția pentru instruirea

Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, încheiată la Stockholm la 14 iulie

1967 și adoptată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 1328-XII

din 11 martie 1993. Ulterior, reglementarea și protecția drepturilor de autor și

Pagină 5 din 8

drepturilor conexe înrudite cu cele de autor a fost consacrată în Legea nr. 139 din 2

iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Al doilea domeniu se referă la obiectele proprietății industriale, care pot fi

clasificate în trei grupe în acord cu Convenția de la Paris pentru Protecția

Proprietății Industriale din 20 martie 1883, în forma revizuită la Stockholm la 14

iulie 1967 și modificată la 2 octombrie 1979, fiind adoptată prin Hotărârea

Parlamentului sus – citată. Mai exact, conform art. 1 alin. (2) al Convenției

menționate, protecția proprietății industriale are ca obiect brevetele de invenție,

modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrică sau

de comerț, mărcile de serviciu, numele comercial și indicațiile de proveniență sau

denumirile de origine, precum și reprimarea concurenței neloiale. În acest sens,

legislatorul a adoptat Legea nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecția

mărcilor.

Prin prisma acestor raționamente și naturii pretențiilor formulate de către

„Sevex - PRIM” S.R.L., instanța de recurs învederează că drepturile asupra mărcii

se includ în alte drepturi ale proprietății intelectuale. Așadar, reclamanții (titularii

de drepturi sau reprezentanții acestora), în litigiile ce decurg din apărarea

drepturilor asupra mărcii, sunt scutiți de plata taxei de stat în instanța de judecată.

În plus, o asemenea abordare a fost dezvoltată în Hotărârea explicativă a Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 1 din 6 februarie 2017.

În speță, Colegiul de control judiciar observă că „Sevex - PRIM” S.R.L. a

solicitat, în linii generale, de la instanța de judecată apărarea dreptului ei asupra

mărcii comerciale. Mai mult, societatea reclamantă-recurentă a cerut recunoașterea

producerii prejudiciului de către „Buelo” S.R.L. în limita valorii realizării

bastonașelor Sănduța și Săndel prin rețeaua bazelor angro și magazine, precum și

încasarea prejudiciului cauzat imaginii în mărime de 1 000 000 de lei.

Reieșind din limita acestor capete de cerere, prima instanță a constatat

încălcarea de către „Buelo” S.R.L. a dreptului asupra mărcii comerciale Cristinuța.

La fel, instanța de judecată a statuat încasarea de la societatea pârâtă în beneficiul

societății reclamante a prejudiciului moral în sumă de 100 000 de lei și a

compensat cheltuielile de judecată în valoare de 93 316, 26 de lei (f. d. I, f. d. 217,

236 – 238). În dezacord cu hotărârea instanței de judecată, „Sevex - PRIM” S.R.L.

a depus o cerere de apel, în scopul admiterii integrale a acțiunii.

La acest capitol, Colegiul de control judiciar reține că instanța de apel a

susținut că apelantul „Sevex - PRIM” S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația

procedurală de a achita taxa de stat în conformitate cu art. 3 al Legii taxei de stat.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău l-a impus pe apelant să achite o sumă, pe care nu a

specificat-o în mod concret (vol. I, f. d. 245). Ulterior, din cauza neîndeplinirii

indicației, instanța de apel a restituit apelul la 2 mai 2019 (vol. III, f. d. 16 – 18).

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs amintește că, de regulă, stabilirea

unei restricții la dreptul de acces la un tribunal ar trebui să fie reglementată de lege.

În plus, statul de drept, unul dintre principiile fundamentale ale unei societăți

democratice, este inerent în toate articolele Convenției. Principiul legalității

presupune, de asemenea, că dispozițiile aplicabile ale dreptului intern sunt suficient

de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (a se vedea Zubac vs Croația

Pagină 6 din 8

(Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 78; Lekic vs Slovenia (Marea Cameră), 11

decembrie 2018, parag. 94).

Prin urmare, obiectul și natura litigiului dedus judecății constă în apărarea pe

cale judiciară de către „Sevex - PRIM” S.R.L. a dreptului său asupra unei mărcii

comerciale. Instanța de recurs învederează că, în acest tip de acțiuni, reclamantul

este scutit de către legislator de la plata taxei de timbru în temeiul articolului 85

alin. (1) lit. a) liniuța 2 al Codului de procedură civilă.

Din această perspectivă, Colegiul de control judiciar constată că impunerea

de a achita taxa de stat și, după caz, restituirea cererii de apel a constituit o

ingerință nejustificată în dreptul de acces la o instanță al „Sevex - PRIM” S.R.L.,

de vreme ce această limitare nu a fost prevăzută de lege. Pe cale de consecință,

instanța de recurs subscrie criticii recurentului potrivit căreia instanța de apel nu a

aplicat art. 85 alin. (1) lit. a) liniuța 2 al Codului de procedură civilă.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirmă incidența

temeiului indicat la articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură civilă și a

stabili că eroarea judiciară analizată în speță este esențială.

În baza argumentelor livrate de către recurent, coroborate cu înscrisurile

anexate la dosar, Colegiul judiciar notează că greșelile de aplicare a legii pot fi

corectate prin casarea parțială a încheierilor atacate și restituirea spre rejudecare a

problemei soluționate în acord cu articolul 427 lit. b) și c) din Codul de procedură

civilă. Or, în privința încheierii din 27 martie 2019, instanța de recurs observă că

„Sevex - PRIM” S.R.L. a contestat acest act judecătoresc doar în partea fixării de

către instanța de apel a obligației de a plăti taxa de timbru. Pe segmentul

respingerii asigurării acțiunii, recurentul nu a înaintat obiecții. Drept urmare,

instanța de recurs nu se poate expune din oficiu asupra aspectului menționat.

În același context, Colegiul de control judiciar notează că, prin încheierea

din 2 mai 2019, Curtea de Apel Chișinău a restituit apelul formulat de către

recurent, însă a primit spre examinarea apelul avansat de către „Buelo” S.R.L.,

fiind fixată ședința judiciară. Așadar, restituirea incorectă a cererii de apel impune

necesitatea de a aplica articolul 3651 alin. (2) din Codul de procedură civilă în

vederea acceptării cererii de apel spre examinare și dispunerii intentării procedurii

de apel. De altfel, recurentul și intimatul trebuie să aibă posibilitatea reală să-și

prezinte apărarea și să fie audiat de o instanță de apel, care la rândul ei trebuie să

pregătească cauza pentru dezbateri judiciare în acord cu principiile

contradictorialității și egalității în arme.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia că recursurile declarate de către „Sevex - PRIM” S.R.L. sunt întemeiate

și urmează a fi admise, fiind casate parțial încheierile atacate cu restituirea spre

rejudecare problema soluționată prin aceste acte judecătorești.

În conformitate cu art. 427 lit. b), c), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

Pagină 7 din 8

d e c i d e:

Se admit cererile de recurs declarate de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Sevex - PRIM”, reprezentat de avocatul Burlacu Marcel.

Se casează încheierea din 27 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

partea prin care nu s-a dat curs cererii de apel declarate de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Sevex - PRIM” și s-a acordat termen apelantului pentru

achitarea și prezentarea bonului de plată a taxei de stat.

Se casează încheierea din 2 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

restituit apelul formulat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sevex -

PRIM” cu restituirea spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în același

complet de judecată, la etapa soluționării chestiunii de acceptare spre examinare a

cererii de apel declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Sevex -

PRIM”.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

Pagină 8 din 8