2r-366/19 — încasarea valorii bunurilor mobile si imobile confiscate în urma represiunilor politice si compensarea cheltuielilor de judecata

Dosar nr. 2r-366/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (T. Mereuță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Feodosia Bulățel

(Oboroceanu) împotriva Consiliului raional Cimișlia, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” cu privire la încasarea valorii bunurilor mobile și imobile confiscate în

urma represiunilor politice și compensarea cheltuielilor de judecată.

împotriva încheierii din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea depusă de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova privind

repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a restituit cererea de apel ca fiind

depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea

în termen, și cerere de apel depusă de Consiliul raional Cimișlia ca fiind depusă în

afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen,

c o n s t a t ă :

La 14 iunie 2013, Feodosia Bulățel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului raional Cimișlia cu privire la încasarea valorii bunurilor

mobile și imobile confiscate în urma represiunilor politice și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 01 iulie 2013 a Judecătoriei Cimișlia, a fost introdus în

proces ca intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

La 19 februarie 2016, Feodosia Bulățel (Oboroceanu) reprezentată de avocatul

Ion Moraru a depus cerere de concretizare a pretențiilor prin care a solicitat

atragerea în proces ca specialist a OCT Cimișlia și încasarea din contul pârâtului a

sumei de 289120 de lei ce constituie valoarea averii confiscate ilegal și naționalizate

în timpul represiunilor politice din anul 1949, care aparțineau familiei reclamantei,

precum și prețul evaluării bunurilor imobile. Totodată, solicitând și încasarea din

contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a mai înaintat câteva cereri de

concretizare a pretențiilor, ultimele solicitări fiind încasarea din contul Consiliului

1

raional Cimișlia prin intermediul bugetului de stat în beneficiul său a sumelor de

289120 de lei ce constituie costul bunurilor materiale confiscate de la familia lui

Bulățel Dumitru Emanuil și Bulățel Vasilisa, 259596 de lei ce constituie costul unor

bunuri imobile confiscate de la familia lui Bulățel Dumitru Emanuil și Bulățel

Vasilisa, evaluate conform raportului întocmit de IP „Agenția Servicii Publice ”,

Departamentul Cadastru nr. 3091 din 17 mai 2018 și 252 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru efectuarea evaluării costului bunurilor imobile de către IP „Agenția Servicii

Publice ”, Departamentul Cadastru, precum și cheltuielile pentru asistenta juridică

acordată de avocat.

Prin hotărârea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

cererea de chemare în judecată a fost admisă integral cu încasarea din contul

Consiliului raional Cimișlia, prin intermediul bugetului de stat, în beneficiul

reclamantei, a sumei totale de 548716 lei cu titlu de valoare a bunurilor confiscate și

naționalizate în timpul represiunilor politice din anul 1949, ce aparțineau socrilor-

Bulățel Dumitru Emanuil și Bulățel Vasilisa.

La 12 decembrie 2018, iar ulterior la 20 decembrie 2018, Consiliul raional

Cimișlia a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 31 octombrie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central prin care a solicitat casarea hotărârii instanței

de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La 17 decembrie 2018, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus

cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Central prin care a solicitat repunerea în termenul de apel și casarea

integrală a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului și restituit

apelul cu toate documentele anexate declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova ca fiind depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen. A fost restituit împreună cu toate documentele

anexate apelul declarat de Consiliul raional Cimișlia, ca fiind depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La 12 aprilie 2019, Consiliul raional Cimișlia a depus cerere de apel motivată

prin care a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea apelului

și casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

a cererii de chemare în judecată.

La 13 mai 2019, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus cerere de

recurs, împotriva încheierii din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a

solicitat casarea încheierii instanței de apel și emiterea unei noi încheieri de

admitere a solicitării privind repunerea în termen a apelului declarat de Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova împotriva hotărârii primei instanțe, cu remiterea

cauzei la rejudecare la Curtea de Apel.

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în motivarea recursului a indicat

dezacordul cu încheierea contestată, pe care o consideră neîntemeiată și nefondată.

În continuare, a afirmat că recursul este declarant în termen, or, de încheierea

din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a luat cunoștință la 26 aprilie 2019,

fapt confirmat prin ștampila ministerului aplicată pe scrisoarea de însoțire a instanței

de apel.

2

Referitor la termenul de declarare a apelului, recurentul a menționat că

reprezentantul său nu a participat la ședința de pronunțare a hotărârii judecătorești,

iar cu dispozitivul acesteia a luat cunoștință la 08 decembrie 2018, când a parvenit

scrisoarea în adresa ministerului.

Suplimentar a subliniat că la 12 decembrie 2018, accesând pagina web a

instanțelor de judecată, la compartimentul hotărâri nu au fost găsite rezultate, fapt ce

denotă că hotărârea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central nu

a fost publicată pe portalul intanțelor judecătorești, motiv din care Ministerul

Finanțelor nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de soluția emisă.

Astfel, recurentul a relevat că actul procedural a fost îndeplinit în interiorul

termenului de 30 de zile de la data când a cunoscut despre hotărârea pronunțată. Mai

mult, au fost prezentate probe care atestă temeinicia depășirii termenului de

procedură, iar instanța de apel urma să repună cererea în termen.

Ținând cont de cele enunțate, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a

concluzionat că cererea de repunere în termen este temeinică și fondată, iar

încheierea contestată a instanței de apel neîntemeiată și nefondată, care urmează a fi

casată cu pronunțarea unei noi încheieri de admitere a solicitărilor indicate și remisă

cauza pentru rejudecarea fondului la Curtea de Apel.

La 25 iunie 2019, Feodosia Bulățel reprezentată de avocatul Sergiu Coptu a

depus referință asupra cererii de recurs prin care a solicitat respingerea recursului și

menținerea încheierii instanței de apel.

În conformitate cu prevederile art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Materialele cauzei atestă că încheierea Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 26 martie 2019, și a fost expediată părților prin intermediul oficiului

poștal la 24 aprilie 2019, confirmarea despre recepționarea acesteia la data de

26 aprilie 2019 de către recurent, fiind anexată la materialele dosarului

(f.d.61, Vol.III).

Astfel, recursul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova la

13 mai 2019, este în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, urmează a fi respins cu menținerea

încheierii contestate.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art.427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Așadar, din conținutul recursului declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, rezultă că, recurentul nu este de acord cu încheierea din 26 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea cu privire la repunerea în

termen a cererii de apel și restituit apelul, ca fiind depus tardiv.

La fel, s-a constatat că, pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că,

apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu a prezentat motive care

ar justifica depășirea termenului de declarare a apelului.

3

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră concluzia instanței de apel despre necesitatea restituirii cererii de

apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal de declarare, justă.

În acest context, Colegiul reiterează prevederile art. 362 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care statuează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de

zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs relevă că, dispozitivul hotărârii

instanței de fond a fost pronunțat la 31 octombrie 2018 (f.d.227, Vol. II).

Concomitent, din materialele dosarului Colegiul reține că, cererea de apel

depusă de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova împotriva hotărârii, a

fost înregistrată la 17 decembrie 2018 (f.d.238, Vol. II).

Aici, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră oportun de a menționa și prevederile art. 110 Cod de procedură

civilă, care indică că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces

și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte

de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, conform art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a apelului și-a început curgerea la

01 noiembrie 2018, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii

contestate și a expirat la 30 noiembrie 2018, aceasta fiind ultima zi de declarare a

apelului, cu toate acestea, apelul a fost declarat abia la 17 decembrie 2018, fapt ce

denotă încălcarea termenului legal în interiorul căruia apelantul putea să-și exercite

dreptul de a contesta hotărârea instanței de fond.

Cât privesc argumentele recurentului Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova precum că, a omis întemeiat termenul de declarare a apelului pe motiv că

nu a participat la ședința de judecată când a fost pronunțat dispozitivul hotărârii și a

luat cunoștință de hotărârea instanței de fond abia la 08 decembrie 2018, când a

recepționat-o de oficiul poștal, instanța de recurs le consideră neîntemeiate și care

urmează a fi respinse. Or, potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din

05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, termenul de declarare a apelului

este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii și nu din momentul

primirii copiei hotărârii sau a dispozitivului acesteia, cum prevedea anterior norma

procesuală.

Aici se menționează că, recurentul Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova

prin lege era obligat să respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la

data pronunțării dispozitivului hotărârii, condiție ce nu se atestă în prezenta speță.

La fel, neîntemeiate sunt și argumentele cu privire la faptul nepublicării în

termen de către instanța de fond a hotărârii pe portalul instanțelor judecătorești,

motiv din care recurentul nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de soluția emisă.

Or, ultimul în cazul în care nu a fost prezent la pronunțarea dispozitivului hotărârii,

iar aceasta nu a fost publicată pe pagina web a instanței de judecată, urma în

interiorul termenului procedural să se adreseze instanței cu o cerere de eliberare a

copiei actului judecătoresc, ca ulterior să depună cererea de apel.

4

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție remarcă că, apelantul urma să întreprindă toate măsurile necesare, de a-și

asigura drepturile sale de acces la instanță, fapt însă, ignorat cu desăvârșire de către

ultimul.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a apelului nu au fost

invocate.

În conformitate cu art. 116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

În conformitate cu art. 369 alin.(1) lit.b), instanța de apel restituie, printr-o

încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu

solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în

termen.

În astfel de circumstanțe, Colegiul conchide că, instanța de apel întemeiat a

respins cererea de repunere în termen a apelului și corect a restituit cererea de apel

ca fiind depusă cu omiterea termenului de declarare, având în vedere că argumentele

invocate în susținerea cererii de repunere în termen a apelului sunt neîntemeiate.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Cod de procedură civilă expres prevede că participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

În circumstanțele descrise instanța de recurs reține că soluția adoptată de

instanța de apel prin încheierea recurată privind restituirea cererii de apel este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor

art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în

vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință

și în termen.

Or, în cazul admiterii cererii și repunerii apelului declarat de Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova pe rol, se va încălca principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este

inadmisibil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor

sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din

11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

5

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă, sancțiunile

procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Luând în considerație cele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că argumentele invocate

în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova.

Se menține încheierea din 26 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Feodosia Bulățel (Oboroceanu)

împotriva Consiliului raional Cimișlia, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova și Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la

încasarea valorii bunurilor mobile și imobile confiscate în urma represiunilor

politice și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

6