2ra-1134/19 — constatarea incalcarii dreptului la examinare în termen rezonabil a urmării penale în proces penal, constatarea neexamninării cererilor și demersurilor adresate politiei neexecutarea în termen rezonabil a indicațiilor judecătorului de instrucție încasarea despăgubirilor echitabile din contul statului RM cu titlu de prejudiciul moral și prejudiciul material

dosar nr. 2ra-1134/2019 prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător: (I. Păduraru) instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol) Î N C H E I E R E 19 iunie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Maria Ghervas Nina Vascan examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Iachimov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului său la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale în proces penal, constatarea neexaminării cererilor și demersurilor adresate poliției, neexecutarea în termen rezonabil a indicațiilor judecătorului de instrucție, încasarea despăgubirii echitabile din contul statului Republica Moldova cu titlu de prejudiciu moral și despăgubirii echitabile cu titlu de prejudiciu material, împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Mihail Iachimov și s-a menținut hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, c o n s t a t ă : La 17 ianuarie 2018, Mihail Iachimov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM solicitând constatarea încălcării dreptului său la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale în procesul penal nr. 2000000000007,

constatarea neexaminării cererilor și demersurilor adresate poliției, precum și neexecutarea în termen rezonabil a indicațiilor judecătorului de instrucție, încasarea prejudiciului material în suma de 69687 lei și a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei. În motivarea acțiunii s-a indicat că la 20 ianuarie 2015, din ograda casei din str. xxxxx, mun. Chișinău, de către persoane neidentificate a fost săvârșit furtul autoturismului de marca Vaz 2161 și a lucrurilor de preț ce se aflau în salonul acestuia, în valoare totală de 69687 de lei, cauzându-i un prejudiciu material în proporții mari. La 22 ianuarie 2015, în temeiul art. 186 alin. (2) Cod penal a fost intentat dosarul penal Nr. 2000000037. Reclamantul a specificat că calificarea infracțiunii efectuată de OUP a fost eronată, infracțiunii fiindu-i aplicabile prevederile art. 186, alin.(4) Cod penal, prin ce i-au fost aduse atingeri drepturilor 1 sale constituționale.

La data de 27 ianuarie 2015 a fost recunoscut drept parte vătămată și reclamant civil în sumă de 41000 de lei, însă în urma numeroaselor plângeri cuantumul reclamației civile a fost majorat la suma de 69687 de lei. Reclamantul a afirmat că la 20 ianuarie 2015, în timpul desfășurării investigațiilor la locul infracțiunii de către grupa operativă al Comisariatului de Poliție sect. Buiucani, în săvârșirea furtului au fost bănuite două femei și un bărbat, care pe perioada a patru luni (octombrie, noiembrie, decembrie 2014 și ianuarie 2015), fumau în scara casei nr.171, acțiuni pe care încă atunci le-a considerat dubioase. Ulterior, a constatat că aceste persoane sunt Caic M.A. și Caic-Ciomaia O.I.

și a adresat o petiție ofițerului de urmărire penală a Comisariatului de Poliție sect. Buiucani, mun. Chișinău, cu recomandarea de a identifica persoanele indicate supra în vederea chestionării lor și efectuării confruntării pe faptul furtului autoturismului ce îi aparține, însă până la moment acțiunile sus menționate nu au fost efectuate, prin ce au fost vătămate drepturile constituționale prevăzute de art. 53, 19, 252, 254 Cod de procedură penală. În continuare, reclamantul Mihail Iachimov a indicat că la 20 ianuarie 2015 a solicitat ofițerului de urmărire penală a sect. Buiucani și ofițerului poliției criminale, ridicarea neîntârziată a înregistrărilor video de pe camera de securitate, instalată la colțul casei cu nr. 171, din str. Columna, mun.

Chișinău pentru perioada 16 – 20 ianuarie 2015, însă înregistrările au fost ridicate doar din data de 20 ianuarie 2015. În consecință, înregistrările video au fost examinate abia la data de 22 ianuarie 2015. Reclamantul Mihail Iachimov a subliniat că din materialele dosarului penal rezultă, că ofițerul de urmărire penală a desfășurat în mod defectuos procesul și a comis mai multe încălcări a legislației procesuale. În aceiași ordine de idei, reclamantul a evidențiat și momentul că la data de 20 mai 2015 a înaintat o petiție ofițerului de urmărire penală al Comisariatului de Poliție, sectorul Buiucani și procurorului, cu scopul de а-i determina să efectueze un șir de acțiuni de cercetare pentru elucidarea cazului.

Cu toate acestea, revendicarea sa a fost lăsată fară răspuns, fapt prin care a fost adusă atingere drepturilor sale constituționale, garantate prin art. 52 al Constituției RM și al art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. Reclamantul a relatat că din scrisoarea procurorului de la Procuratura Generală a RM, se conturează concluzia că pe acest dosar penal au fost admise numeroase încălcări procesuale. La data de 29 iunie 2015 a adresat o plângere față de Procuratura sect. Buiucani, dar n-a primit niciun răspuns, prin ce au fost neglijate drepturile sale constituționale, prevăzute de art.52 al Constituției RM și art. 6, 13 al Convenției Europene. La data de 23 octombrie 2015, în baza prevederilor art.298, 299, alin. (2) Cod de procedură penală, a înaintat o plângere la Procuratura Generală al Republicii Moldova.

Această plângere a fost redirecționată la Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, de la care în continuare nu a primit nici un răspuns, fapt ce a provocat încălcarea drepturilor sale fundamentale, conținute în art. 52 al Constituției RM și art. 6, 13 al Convenției Europene. La data de 05 ianuarie 2016, Departamentul de Urmărire Penală al Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova, în răspunsul său a constatat că, ofițerul de urmărire penală, în cadrul desfășurării investigației pe dosarul penal 2015030137, a admis un șir de încălcări procesuale. Pentru înlăturarea acestor neajunsuri au fost date anumite indicații, însă până la moment unele încălcări au rămas neschimbate, în acest mod atentându-se la drepturile sale constituționale, 2 prevăzute de art. 52 al Constituției Republicii Moldova și art. 6, 13 al Convenției Europene.

La data de 29 ianuarie 2016 a adresat o solicitare către Adjunctul Procurorului General al Republicii Moldova, prin care cerea audiență în vederea aducerii la cunoștință despre încălcările procesuale admise în cadrul urmăririi penale, însă această solicitare a fost respinsă, iar plângerea sa din data de 29 ianuarie 2016 a fost redirecționată la Procuratura sectorului Buiucani, din partea căreia în continuare n-a primit răspuns, în acest fel fiind încălcate drepturile sale garantate prin art. 52 al Constituției Republicii Moldova și art.6, 13 al Convenției Europene. Reclamantul a mai indicat că la data de 19 martie 2016, în baza prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, a adresat o plângere către Judecătoria sect.

Buiucani. La data 18 aprilie 2016 Judecătoria sect. Buiucani a admis parțial plângerea de la data de 19 martie 2016, încălcând în felul acesta drepturile sale fundamentale, prevăzute de art. 52 al Constituției Republicii Moldova și art.6, 13 al Convenției Europene. La data de 07 noiembrie 2016, din partea Procuraturii sect. Buiucani, a primit două ordonanțe, emise la data de 31 octombrie 2016, despre scoaterea cetățeanului Cauc I.N. de sub urmărirea penală în baza prevederilor art. 52, 255, 275, 284, Cod de procedură penală, și suspendarea dosarului penal în conformitate cu prevederile art. 52, 255, 287 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, prin aceasta încălcând art. 19, 252, 254 Cod de procedură penală.

În așa fel, faptul că dosarul penal nu a fost investigat în măsură deplină și n-au fost soluționate toate petițiile sale, a adus la încălcarea art. 52 al Constituției Republicii Moldova și art. 6, 13 al Convenției Europene. La fel, reclamantul a subliniat că Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în calitatea sa de reprezentanți ai puterii statale nu au luat măsurile necesare pentru restituirea proprietății reclamantului în posesiunea acestuia, prin ce au încălcat art. 46 al Constituției Republicii Moldova, deoarece dreptul la proprietatea privată este intangibil și este protejat de stat, iar obligațiunile de apărare ale acesteia sunt garantate de lege.

Din ziua furtului au trecut trei ani, însă acesta continuă să fie lipsit de dreptul de folosință asupra propriilor bunuri, deși nimeni nu poate fi privat de acest drept, decît în conformitate cu legea. Reclamantul Iachimov Mihail a învederat că își îndeplinește cu bună- credință datoria față de statul Republica Moldova, dar organele de ocrotire a normelor de drept nu-și exercită atribuțiile, încălcând astfel Constituția țării, apărând interesele reprezentanților puterii statale, care îi lezează demnitatea umană, subminând reputația și demnitatea în propriii ochi, cauzându-i astfel suferințe morale și psihice, însoțite de stări de neliniște și neplăcere, care i-au epuizat forțele spiritual, deoarece a fost nevoit să umble prin instanțe și să scrie plângeri pentru a-și dovedi dreptatea, lăsând propria mamă, ce se afla într-o vârstă înaintată și gradul 2 de invaliditate, fără grija și supravegherea necesară.

Starea proprie de sănătate s-a înrăutățit simțitor, deoarece în anul 2005 a suferit o intervenție chirurgicală de îndepărtare a glandei tiroide, iar în anul 2013 a fost bolnav de pneumonie bilaterală în formă gravă. La moment, în legătură cu grijile și neplăcerile suferite, s-a înrăutățit grav starea sănătății, ceea ce în conformitate cu dispozițiile art. 524-525 Cod de procedură penală a RM, îi acordă dreptul la o dreaptă și echitabilă despăgubire morală, pentru prejudiciile suferite în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, în sumă de 20 000 lei și 3 prejudiciul material în sumă de 69687 lei. Reclamantul Mihail Iachimov a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul statului în beneficiul său, a despăgubirii morale pentru prejudiciile suferite în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală în sumă de 20 000 lei și prejudiciul material în sumă de 69687 lei.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s- a admis parțial acțiunea înaintată de Mihail Iachimov; s-a constatat încălcarea dreptului reclamantului Mihail Iachimov la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale în procesul penal nr. 2000000007; s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției RM în beneficiul lui Mihail Iachimov suma de 10000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului reclamantului Mihail Iachimov la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al RM și Mihail Iachimov și a fost menținută hotărârea din 18 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Iachimov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului său la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale în proces penal, constatarea neexaminării cererilor și demersurilor adresate poliției, neexecutarea în termen rezonabil a indicațiilor judecătorului de instrucție, încasarea despăgubirii echitabile din contul statului Republica Moldova, cu titlu de prejudiciu moral și despăgubirii echitabile cu titlu de prejudiciu material.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că prin ordonanța din 22 ianuarie 2015 a fost pornită urmărirea penală conform semnelor componenței de infracțiune prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. b) și d) Cod Penal al RM, furt-adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane cu cauzarea daunelor în proporții considerabile. Prin ordonanța din 21 ianuarie 2015 Mihail Iachimov a fost recunoscut în calitate de parte vătămată, corespunzător prin ordonanța din 21 noiembrie 2015 Mihail Iachimov a fost recunoscut inclusiv în calitate de parte civilă. Prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău din 19 mai 2016 Viorel Beiu, a fost admisă cererea părții vătămate Iachimov Mihail privind recunoașterea sa în calitate de parte civilă în sumă de 69687 lei, cu expedierea ordonanței în adresa IP Buiucani, mun.

Chișinău, pentru executarea ei și efectuarea urmăririi penale în continuare. Prin ordonanța din 27 mai 2016 Mihail Iachimov a fost recunoscut în calitate de parte vătămată, corespunzător prin ordonanța din 21 noiembrie 2015 Mihail Iachimov a fost recunoscut inclusiv în calitate de parte civilă. La data de 24 septembrie 2016 ofițerul SUP IP Buiucani mun. Chișinău Vladimir Josan a întocmit raport prin care a propus de scos de sub urmărire penală pe Caic Ivan Nicolae a.n. 1983. Instanța de apel a concluzionat că ipoteza primei instanțe privind necesitatea admiterii parțiale a acțiunii referitor la constatarea încălcării dreptului la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale în procesul penal și repararea prejudiciului material și moral este justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de procedură civilă.

Or, reclamantul-apelant are statut de parte vătămată de 1 (unu) an și nouă luni și începând cu 27 mai 2016 și până în present, o decizie finală nu este emisă în cauza 4 penală. În asemenea circumstanțe, instanța de apel a remarcat că luând în considerare natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, prima instanță corect a dispus spre încasare în beneficiul lui Mihail Iachimov din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiție cu titlu de prejudiciu moral suma de 10000 de lei, ce constituie o sumă reală, rezonabilă în măsură de a atenua suferințele psihice cauzate reclamantului-apelant, care a avut de suportat în urma tergiversării urmăririi penale pe marginea cazului nominalizat.

La fel, instanța de apel a apreciat ca irelevant argumentul Ministerului Justiției, referitor la faptul că prima instanță greșit a determinat cuantumul prejudiciului moral și nu a argumentat și a justificat suma încasată, întrucât instanța de fond, prim prisma prevederilor art. 1423 Cod de procedură civilă, just a apreciat că luând în considerare criteriul echității, care presupune că, despăgubirile pentru prejudiciului moral trebuie să fie juste, raționale, echitabile, adică în așa fel trebuie stabilite încât să sigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a cuantumului prejudiciului moral. Prin urmare, suma dispusă spre încasare constituie o satisfacție comensurabilă și nu este excesivă pentru intimat, ținând să o plătească și nici venit nejustificat pentru reclamantul-apelant.

Subsecvent, instanța de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe, cu privire la respingerea cerinței reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului material în sumă de 69687 de lei, or în conformitate cu art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Respectiv, Mihail Iachimov a omis să dovedească revendicările sale. În acest sens, instanța de apel a menționat că prejudiciul material trebuia să fie în legătură cauzală directă cu dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului de executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești constatat, fapt ce lipsește în speță, or, reclamantul pretinde la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, care se repară în urma înaintării acțiunii civile împotriva persoanei - autorul infracțiunii, temei pentru care cerința dată a fost respinsă. La 08 aprilie 2019 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii prin care să fie respinsă integral cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Iachimov.

În motivarea cererii de recurs recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, le consideră vădit ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea, a apreciat în mod arbitrar probele, a aplicat în mod eronat normele de drept material și procedural. Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a invocat că instanța de apel verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe, eronat a interpretat dreptul material care reglementează încasarea prejudiciului, prin prisma 5 Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a indicat că în hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 3 din 09 iunie 2014 cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este indicat că necesitatea respectării termenelor rezonabile a procesului de judecată nu poate justifica limitarea altor drepturi, prevăzute în art. 6 din Convenția Europeană (de exemplu, dreptul la egalitatea procedurală ale părților din proces, dreptul inculpatului de a pune o întrebare martorului acuzării). Astfel, instanța nu ar trebui sub pretextul respectării termenelor rezonabile în cadrul procesului de judecată, să refuze în cercetarea probelor necesare pentru o completă și corectă soluționare a cazului, care pe cale de consecință ar încălca principiul egalității armelor.

Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a menționat că termenul rezonabil urmează a fi distins de termenul legal. Legislația internă nu oferă o descifrare a noțiunii de termen rezonabil, însă prin obligarea respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea actului justiției atît normele naționale, cît și cele internaționale invocă admnistrarea justiției fără întîrzieri neconforme de natură ce ar compromite eficacitatea și responsabilitatea, la caz, însă întîrzieri neconforme nu au fost contatate. Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat că din conținutul raportului motivat nr. 25-2813 din 13 aprilie 2018, prezentat de către Procuratura mun.

Chișinău, reiese că examinarea cauzei penale în acest interval de timp, s-a datorat complexității cauzei penale, de numărul mare al acțiunilor de urmărire penală efectuate, de cererile părții vătămate Mihail Iachimov, care a solicitat efectuarea anumitor acțiuni și anume efectuarea expertizei în vederea stabilirii dacă în imaginele video, ridicate în cadrul urmăririi penale, apare invinuitul Ivan Caiac, audierea martorilor, acumularea probelor, exercitarea căilor de atac de către Mihail Iachimov. Mai mult, recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a notat că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Reieșind din materialele cauzei se constată, că intimatul Mihail Iachimov nu a înaintat cereri, pentru a pretinde constatarea încălcării dreptului său la un proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces la data de 10 ianuarie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 187 (f.d. 72, vol.II), iar recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova a luat cunoștință cu decizia instanței de apel la data de 12 februarie 2019, fapt indicat expres în cererea de recurs (f.d.

115, vol. II). În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, la data de 08 aprilie 2019, cu 6 respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă. La 17 mai 2019, în adresa intimatului Mihail Iachimov a fost expediată copia recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Intimatul Mihail Iachimov nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit. Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

7 Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă. Din recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Iachimov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului său la exercitarea în termen rezonabil a urmăririi penale în proces penal, constatarea neexaminării cererilor și demersurilor adresate poliției, neexecutarea în termen rezonabil a indicațiilor judecătorului de instrucție, încasarea despăgubirii echitabile din contul statului Republica Moldova cu titlu de prejudiciu moral și despăgubirii echitabile cu titlu de prejudiciu material.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Maria Ghervas Nina Vascan 8