3ra-694/19 — contestarea actului administrativ.

3ra-694/19 — contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-694/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (E. Bancov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (R. Petrov, S. Pilipenco, N. Bondarenco)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului depus de către Sandu Leonid,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Sandu Leonid împotriva Biroului Vamal Sud cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

respins demersul Biroului Vamal Sud privind încetarea procesului civil, s-a respins apelul

depus de către Sandu Leonid și s-a menținut hotărârea din 27 septembrie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central

c o n s t a t ă:

La 10 februarie 2017, Sandu Leonid a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Sud cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 16 ianuarie 2017, Biroul Vamal

Cahul a emis decizia de regularizare nr. 01, prin care s-a dispus recalcularea drepturilor

de import pentru diminuarea valorii în vamă și introducerea ilegală de mărfuri, cu

încasarea din contul lui a obligației vamale în sumă de 67.807,46 de lei, inclusiv

penalitatea de întârziere în mărime de 24.117,25 de lei, în total 91.924,71 de lei.

Drept temei de emitere a actului administrativ contestat fiind reverificarea

chitanțierului PV-14 seria AB nr. 597414 din 23 decembrie 2014 de percepere a

obligațiunilor vamale de import a mărfii.

A susținut reclamantul că nu este de acord cu calculele efectuate de către organul

vamal și incluse în decizia de regularizare, deoarece nu reflectă date obiective, din

următoarele motive.

Astfel, prin sentința din 13 octombrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 249 alin. (1) din Codul

penal - eschivarea de la achitarea drepturilor de import, fiindu-i stabilită pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 200 u.c., ceea ce constituie 4.000 de lei, pentru faptul că

la 23 decembrie 2014, în jurul orei 1008, prezentându-se la postul vamal Portul

Internațional Liber Giurgiulești (port) situat în r-nul Cahul, acționând intenționat și

urmărind un scop de cupiditate manifestat prin neachitarea plăților vamale la importul

1

mărfurilor în Republica Moldova, transportând mărfuri de larg consum fără documente

justificative de proveniență, prin Portul Internațional Liber Giurgiulești, a indicat eronat

costul mărfii transportate colaboratorului vamal Novițchi Vasile, care la rândul său a

perfectat chitanțierul PV-14 seria AB nr. 597414 din 23 decembrie 2014, prin care au fost

percepute obligațiuni vamale de import a mărfii din Israel, cu achitarea sumei pentru

taxele vamale în mărime de 19.569 de lei.

A precizat reclamantul că achitarea taxei vamale a fost percepută de la el tot în

aceiași zi – 23 decembrie 2014, drept dovadă servind bonul de plată nr. 104601 din 23

decembrie 2014 și chitanțierul PV-14 seria AB nr. 597414 din 23 decembrie 2014 de

percepere a obligațiunilor vamale de import a mărfii, care potrivit sentinței enunțate

supra s-a dispus păstrarea la actele cauzei penale, însă pârâtul a ignorat faptul dat,

recalculând drepturile de import pentru diminuarea valorii în vamă și introducerea ilegală

de mărfuri, cu încasarea din contul lui a obligației vamale în sumă de 67.807,46 de lei,

inclusiv penalitatea de întârziere în mărime de 24.117,25 de lei, în total 91.924,71 de lei.

Consideră reclamantul că Biroul Vamal Cahul neîntemeiat i-a calculat și înaintat

spre plată penalitatea de întârziere în mărime de 24.117,25 de lei, deoarece încă la data de

23 decembrie 2014 a achitat suma de 19.569 de lei cu titlu de taxă vamală de import, iar

alte obligațiuni vamale nu le-a avut.

Mai mult ca atât, reverificarea chitanțierului PV-14 seria AB nr. 597414 din 23

decembrie 2014 de percepere a obligațiunilor vamale de import a mărfii a fost efectuată

în perioada 20 octombrie 2016 – 28 decembrie 2016, respectiv nu este clar din ce termen

au avut loc obligațiuni vamale, având în vedere faptul că a fost antrenat în procesul penal

intentat în privința sa, durata căruia a fost determinată de către organele de drept și nu de

către el, cu atât mai mult, că pe durata procesului penal i-a fost aplicată măsură

preventivă.

La 23 ianuarie 2017, s-a adresat cu cerere prealabilă către Biroul Vamal Sud,

solicitând anularea deciziei de regularizare nr. 01 din 16 ianuarie 2017, însă nu a primit

răspuns.

Din motivele expuse, a cerut Sandu Leonid admiterea acțiunii și anularea deciziei de

regularizare nr. 01 din 16 ianuarie 2017 emisă de către Biroul Vamal Sud, cu excluderea

penalității de întârziere în sumă de 24.117,25 de lei (obligație vamală apărută la 28

decembrie 2016) și reverificarea taxei vamale în sumă de 67.807,46 de lei (bunurile

supuse devamării erau uzate).

Prin hotărârea din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul, s-a respins demersul

Biroului Vamal Sud privind încetarea procesului civil, s-a respins apelul depus de către

Sandu Leonid și s-a menținut hotărârea din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile de respingere

a acțiunii prin faptul că prin sentința din 13 octombrie 2016 a Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău, Sandu Leonid a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 249 alin. (1) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub forma de amendă în

mărime de 200 u.c, ceea constituie suma de 4.000 de lei, pentru faptul că la data de 23

decembrie 2014, acesta a prezentat la postul vamal Portul Internațional Liber

Giurgiulești, situat în raionul Cahul, mărfuri de larg consum, fără documente justificative

de proveniență a acestora, și a indicat eronat costul mărfii transportate colaboratorului

vamal Novițchi Vasile, care a perfectat chitanțierul PV-14 seria AB nr. 597414 din 23

2

decembrie 2014, prin care au fost percepute obligațiuni vamale de import a mărfii din

Israel, cu achitarea sumei pentru taxele vamale în mărime de 19.569,56 de lei.

Însă, ulterior s-a stabilit că de fapt valoarea totală a mărfurilor era de 320.912 lei, iar

valoarea în vamă al acestor mărfuri era de 207.557,11 lei, constatându-se astfel că taxele

vamale, care trebuiau să fie achitate de către Sandu Leonid, au fost în suma de 67.633.14

lei. (f. d. 8-14).

Au notat instanțele de judecată că potrivit informației eliberate de către Direcția

valorii în vamă și clasificarea mărfurilor a Serviciului Vamal, în total au fost stabilite

mărfuri în mărime de 3432 de articole.

Ca rezultat al constatării încălcării a legislației vamale, la 16 ianuarie 2017 de către

Biroul vamal Sud a fost emisă decizia de regularizare nr. 01, prin care din suma valorii în

vamă reevaluată de către organul vamal în cuantum de 207.557,11 lei, au fost stabilite

obligații vamale calculate suplimentar la mărfurile importate și declarate conform

chitanțierului PV-14 seria AB nr. 597414 din 23 decembrie 2014, în valoare totală de

91.924.71 de lei, dintre care: plăți de bază în mărime de 67.807,46 de lei (proceduri

vamale – 2.313,93 de lei, taxa vamală – 18.986,50 de lei, accize - 275,84 de lei, taxa pe

valoarea adăugată - 46. 231,19 lei), inclusiv majorarea de întârziere (penalitate) în sumă

de 24.117,25 de lei. (f.d. 4).

Au reținut instanțele de judecată că la 06 februarie 2017, plătitorul vamal Sandu

Leonid a achitat parțial suma obligației vamale în mărimea plăților de bază prin sumarea

sumei de 19.570,01 lei calculate și depuse la contul personal a plătitorului la data de 23

decembrie 2014 și respectiv a sumei de 48.237,45 de lei, potrivit ordinului de încasare a

numerarului cu nr. EAR2-NOOO din 06 februarie 2017, care în total constituie cele

67.807,46 de lei, cu excepția penalității de întârziere în mărime de 24.111,25 de lei (f.d.

37).

Au stabilit instanțele de judecată că metodele de determinare a valorii în vamă și

modul de aplicare a lor sunt prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal nr. 1308 din

20 noiembrie 1997, și reieșind din cadrul juridic enunțat valoarea în vamă a mărfurilor

trecute la data de 23 decembrie 2014 au fost determinate prin aplicarea prevederilor art.

17 din Legea cu privire la tariful vamal, având ca bază Raportul de expertize judiciare

efectuate la demersul Centrului Național Anticorupție privind calcularea valorii în vamă

a mărfurilor, pe care Sandu Leonid în cadrul procesului penal intentat în privința

acestuia, și urmat ulterior de adoptarea sentinței din 13 octombrie 2016, le-a recunoscut

ca fiind introduse și declarate eronat organului vamal.

Astfel, calculele efectuate de către organul vamal, conform deciziei de regularizare

nr. 01 din 16 ianuarie 2017, au fost efectuate reieșind din baza de calcul impozabilă

pentru fiecare din cele 93 poziții tarifare de marfa clasificate conform prevederilor legale

enunțate supra.

Au conchis instanțele de judecată că taxa vamală a fost calculată conform anexei nr.

1 la Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 (în vigoare la

momentul vămuirii), respectiv este neîntemeiată cerința lui Sandu Leonid privind

reverificarea taxei vamale în mărime de 67.807,46 de lei, or, suma respectivă include în

sine calcularea tuturor drepturilor de import aferente importului pentru mărfurile reținute

la data de 23 decembrie 2014 în baza Raportului de expertiză judiciară nr. 1821-1830 din

14 decembrie 2015, în care au fost indicate tipurile mărfurilor uzate/noi și a valorii în

vamă a mărfii stabilite de către Serviciul Vamal, în dependență de prețurile libere pe

piață pentru mărfurile uzate, și nu doar a taxei vamale calculate.

3

Referitor la pretenția reclamantului privind anularea deciziei de regularizare nr. 01

din 16 ianuarie 2017 emisă de către Biroul Vamal Sud, cu excluderea penalității de

întârziere în sumă de 24.117,25 de lei, instanțele de judecată au considerat-o

neîntemeiata, or, conform art. 124 alin. (3) din Codul vamal, persoanele fizice care nu

sunt subiecți ai activității de întreprinzător plătesc drepturile de import sau de export în

momentul trecerii frontierei vamale, cu excepția drepturilor de import sau de export, care

urmează a fi achitate la vămuirea bagajului neînsoțit și a mijloacelor de transport.

Afară de aceasta, potrivit art. 127 alin. (1) și (6) din Codul vamal, cuantumul

drepturilor de import sau de export se stabilește pe baza cotelor stabilite la data apariției

obligației vamale. Amenzile și penalitățile sunt aferente drepturilor de import sau de

export și pot apărea ulterior procedurii de vămuire. În cazul unor diferențe ulterioare sau

în situația încheierii din oficiu, fără declarație vamală, a unui regim vamal suspensiv,

plătitorul vamal ia cunoștință de noua obligație vamală pe baza deciziei de regularizare

întocmite de organul vamal.

Totodată, reieșind din prevederile art. 1273 alin. (1), (2) lit. a) și (3) din Codul

vamal, la introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligația

vamală apare la data când mărfurile sunt introduse, iar plătitori vamali sunt persoanele

care introduc mărfuri ilegal. Prin introducere ilegală de mărfuri, în sensul prezentului

articol, se înțelege situația când mărfurile pasibile de drepturi de import nu au fost supuse

total sau parțial procedurilor de vămuire.

Iar, conform art. 228 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, majorarea de întârziere

(penalitatea) este o sumă calculată in funcție de cuantumul impozitului, taxei și de timpul

scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu

calculate la timp. Aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat

majorării de întârziere este obligație independent de forma de constrângere. Majorarea de

întârziere reprezintă o parte din obligația fiscală și se percepe în modul stabilit pentru

impunerea fiscală. Pentru neplata impozitului, taxei în termenul și în bugetul stabilite

conform legislației fiscale se plătește o majorare de întârziere, determinata în

conformitate cu alin. (3) pentru fiecare zi de întârziere a plății lor pentru perioada care

începe după scadența impozitului, taxei și care se încheie în ziua plății lor efective

inclusiv.

Cât privește argumentul reclamantului precum că a fost antrenat într-un proces

penal, durata căruia a fost determinată de către organele de drept, precum și că nu se face

vinovat de faptul că organele de drept au examinat o perioada îndelungată cazul dat, au

reținut instanțele de judecată că Sandu Leonid, fiind recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 249 alin. (1) din Codul penal, și-a asumat toate consecințele

posibile, cu atât mai mult, că decizia de regularizare nr. 01 din 16 ianuarie 2017 a fost

emisa de către Biroul Vamal Sud după ce sentința din 13 octombrie 2016 a Judecătoriei

Râșcani, mun Chișinău, a devenit definitivă și irevocabilă.

Ce ține de demersul reprezentantului Biroului Vamal Sud – Inga Hariton privind

încetarea procesului, au precizat instanțele de judecată că motivul de încetarea precum că

în temeiul art. 15 lit. b) din Legea privind declararea voluntară și stimularea fiscala nr.

180 din 26 iulie 2018, a fost anulată majorarea de întârziere, rezultată din decizia de

regularizare nr. 01 din 16 ianuarie 2017, nu poate servi drept temei pentru încetarea

procesului civil, or, acesta nu se încadrează în cerințele prevăzute la art. 265 din Codul de

procedură civilă. Această circumstanță putea fi relevantă la etapa executării deciziei de

regularizare contestate.

4

La 01 aprilie 2019, Sandu Leonid a depus cerere de apel împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de

Apel Cahul și a hotărârii din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu

emiterea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Sandu Leonid a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Cahul a examinat superficial prezenta

speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 03 mai 2019, în adresa Biroului Vamal Sud a fost expediată copia recursului

depus de către Sandu Leonid, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 07 iunie 2019, Biroul Vamal Sud a depus referință, solicitând să fie declarat

inadmisibil recursul depus de către Sandu Leonid, cu menținerea deciziei din 06 februarie

2019 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele de

judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță

pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă suportului probatoriu

al cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat în cauze de contencios administrativ în cadrul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de

către Sandu Leonid este inadmisibil, din motivele ce succed.

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare

Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018,

fapt ce rezultă din art. 257 alin. (1) al acesteia.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se

va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului aliniat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, condițiile de admisibilitate a recursurilor depuse împotriva deciziilor

pronunțate de curțile de apel, în calitate de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de

curțile de apel, în cauzele de contencios administrativ, vor fi verificate prin prisma

normelor în vigoare până la intrarea in vigoare a Codului administrativ, și respectiv încă

valabile la momentul emiterii deciziei instanței de apel.

Astfel, conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de

Apel Cahul a fost expediată în adresa lui Sandu Leonid la 20 februarie 2019, însă nu se

atestă date când a fost recepționată de către recurent (f.d. 138).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 01 aprilie 2019.

Totodată, în conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

5

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Sandu Leonid, Completul

specializat în cauze de contencios administrativ în cadrul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție evocă faptul că argumentele

invocate în recurs, în esență, sunt similare alegațiilor inserate în cererea de apel, asupra

cărora Curtea de Apel Cahul s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d 100-101).

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către Completul specializat în cauze de

contencios administrativ în cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, deoarece recursul împotriva deciziei instanței

de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de

dispoziție contestat.

6

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea sa

de recurs, formulată în memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-

se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

depus, deoarece Sandu Leonid nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de către

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de depunere a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul

rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul depus de către Sandu Leonid nu

s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să

ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Sandu Leonid a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de

o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

7

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect

probele prezentate, au aplicat și au interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze

de contencios administrativ în cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție în unanimitate ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Sandu Leonid împotriva deciziei din 06 februarie

2019 a Curții de Apel Cahul în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 433 lit. a)

și art. 440 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de contencios

administrativ în cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul depus de către Sandu Leonid împotriva deciziei din

06 februarie 2019 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

8