2ra-1124/19 — anularea ordinului de sanctionare, repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1124/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) I. Barbacaru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, M. Guzun, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vintaniuc Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vintaniuc Gheorghe

împotriva Societății pe Acțiuni ”Apă-Canal Chișinău”, intervenient accesoriu

Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la anularea ordinului de sancționare

disciplinară, repararea prejudiciului material și moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Vintaniuc Gheorghe și s-a menținut hotărârea din 19

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 14 februarie 2018, Vintaniuc Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății pe Acțiuni ”Apă-Canal Chișinău”, intervenient

accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la anularea ordinului de

sancționare disciplinară, repararea prejudiciului material și moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul Vintaniuc Gheorghe a menționat că a activat

la Societatea pe Acțiuni ”Apă-Canal Chișinău” în calitate de montator, iar prin

ordinul nr. 2-s din 07 februarie 2018 a Societății pe Acțiuni ”Apă-Canal Chișinău”, i-

a fost aplicată sancțiunea disciplinară ”mustrare”.

A invocat reclamantul ilegalitatea ordinului în cauză, deoarece la data de

01 februarie 2018 a fost nevoit să apeleze la serviciul urgență, fapt despre care a

raportat șefului subdiviziunii.

A specificat că nu a comis abaterile disciplinare invocate în ordinul de

concediere, din care considerente ordinul contestat a fost emis cu încălcări ale

legislației muncii.

1

Mai mult ca atât, reclamantul a invocat că lipsește acordul organului sindical la

concedierea sa, iar ordinul de concediere i-a fost adus la cunoștință la data de 08

februarie 2018, dată la care se afla în concediu medical.

A relatat că în rezultatul acțiunilor pârâtului, i-a fost cauzat prejudiciu moral și

material.

A solicitat reclamantul Vintaniuc Gheorghe anularea ordinului Societății pe

Acțiuni ”Apă-Canal Chișinău” nr. 2-s din 07 februarie 2018 ”Cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare”, încasarea de la pârât a sumei de 2 000 lei cu titlu de

prejudiciu material și încasarea sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Vintaniuc Gheorghe.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că abaterea disciplinară comisă de reclamant manifestată prin refuzul

îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a fost confirmată prin explicațiile angajaților

Moscalenco V. și Rozovel V., iar reclamantul nu a prezentat careva probe ce ar

infirma împrejurările cazului.

Astfel, prima instanță a ajuns la concluzia de a respinge acțiunea înaintată de

Vintaniuc Gheorghe, or, din actele cauzei cert rezultă că ultimul a încălcat

obligațiunile sale de funcție stabilite în fișa postului și contrasemnată.

La 23 noiembrie 2018, Vintaniuc Gheorghe a declarat apel împotriva hotărârii

din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. Totodată, a solicitat

încasarea sumei de 12 000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat în rezultatul neexaminării

în termen legal al cererii.

Prin încheierea din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit lui

Vintaniuc Gheorghe cererea de apel cu pretenția suplimentară declarată împotriva

hotărârii din 19 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și anume

încasarea sumei de 12 000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat în rezultatul neexaminării

în termen legal al cererii.

Prin decizia din 21 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Vintaniuc Gheorghe și s-a menținut hotărârea din 19 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 12 aprilie 2019, Vintaniuc Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurentul Vintaniuc Gheorghe, în motivarea recursului a invocat încălcarea de

către instanța de apel a normelor de drept procedural și anume faptul că cauza a fost

examinată în absența unui participant la proces, căruia nu i s-a comunicat locul, data

și ora ședinței de judecată.

Astfel recurentul a menționat că nu a fost citat pentru ședința instanței de apel

din 21 februarie 2019.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 21 februarie

2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

2

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 12 aprilie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

3

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Vintaniuc Gheorghe,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Vintaniuc Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

4