2ra-1173/19 — repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1173/19 — repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1173/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Cucerescu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

ÎNCHEIERE

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Centru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Societății

Răspundere Limitată „Lanitron” și Alexandru Grițco împotriva Biroului Vamal

Centru cu privire la repararea prejudiciului material și moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 8 noiembrie 2017, SRL „Lanitron” și Alexandru Grițco au înaintat cerere

de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru, prin care au solicitat

încasarea în beneficiul SRL „Lanitron” a sumei de 21 000 de lei cu titlu de

prejudiciu material, în beneficiul lui Alexandru Grițco a sumei de 20 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral, în beneficiul SRL „Lanitron” a sumei de 4 000 de lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a indicat că SRL „Lanitron” este

persoană juridică înregistrată care activează în Republica Moldova. Alexandru

Grițco este administrator și proprietar al companiei cu cotă de 100 % din capitalul

social.

S-a invocat că Biroul Vamal Chișinău (succesor Biroul Vamal Centru) din

cadrul Serviciului Vamal, a întreprins mai multe acțiuni neîntemeiate în privința

companiei și a lui Alexandru Grițco personal ca administrator al companiei.

Astfel, de către Biroul Vamal Centru a fost întocmit procesul-verbal cu privire

la contravenție materială vamală nr. 738 din 17 iulie 2015, în temeiul căruia

companiei i-a fost aplicată amendă prevăzută de art. 232 lit. b1) din Codul vamal,

în mărime de 70 % din valoarea obiectului contravenției.

Procesul-verbal și decizia de sancționare au fost contestate la Serviciul

Vamal, însă actele contestate au fost menținute.

Ulterior acestea au fost contestate în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Cental a

fost admisă acțiunea companiei și a fost anulat procesul-verbal.

1

Prin decizia din 2 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea din 21 iunie 2017 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Biroul Vamal Centru a fost declarat inadmisibil.

Prin urmare, s-a menționat că prin decizia irevocabilă a instanțelor de judecată

s-a constatat netemeinicia și ilegalitatea acțiunilor organelor vamale.

S-a relatat că prin acțiunile ilegale ale organelor vamale, compania a suportat

prejudiciu material în sumă de 12 250 de lei cu titlu de cheltuieli în apărarea

intereselor companiei, și anume: a) analiza juridică a situației și materialelor

prezentate - 1 000 de lei; b) apărarea în cadrul examinării materialului la Biroul

Vamal, prezentarea înscrisurilor în apărare și obiecțiilor 1 500 de lei; c) întocmirea

contestației la Serviciul Vamal - 500 de lei, d) întocmirea și depunerea cererii de

chemare în judecată cu pachet de acte - 3 000 de lei; e) reprezentarea intereselor

companiei în prima instanță (5 ședințe - 16 octombrie 2015, 16 noiembrie 2015, 21

decembrie 2015, 29 decembrie 2015, 26 ianuarie 2016) - 2 500 de lei; f) întocmirea

referinței la cererea de apel - 500 de lei; g) reprezentarea intereselor în instanța de

apel (5 ședințe - 26 iulie 2016, 18 octombrie 2016 (amânat, s-a facturat 250 de lei),

22 noiembrie 2016, 20 decembrie 2016, 2 februarie 2017) - 2 250 de lei; h)

întocmirea referinței la cererea de recurs - 1 000 de lei.

La fel, s-a invocat că pe lângă procesul-verbal întocmit în privința companiei,

Biroul Vamal Centru simultan a întocmit și proces-verbal cu privire la contravenție

nr. 739/15 în privința lui Alexandru Grițco personal, ca persoană cu funcție de

răspundere a companiei, necătând la faptul că inspectorului care examina cauza la

Biroul Vamal i-a fost prezentat inclusiv certificat de la Poliția de Frontieră, care

probează că Alexandru Grițco nu se afla în Republica Moldova la data în care i se

invoca săvârșirea pretinsei contravenții.

Ulterior, prin hotărârea din 11 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

central, a fost admisă contestația, a fost anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție și decizia de sancționare.

Prin decizia din 25 august 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

recursul și menținută hotărârea primei instanțe.

Astfel, și la acest caz există decizia irevocabilă a instanțelor de judecată prin

care s-a constatat netemeinicia și ilegalitatea acțiunilor organelor vamale.

În acest context, s-a invocat că, prin acțiunile ilegale ale organelor vamale,

companiei i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 8 750 de lei, exprimat prin

cheltuieli suportate pentru menținerea procesului de apărare a administratorului

companiei căruia i s-a imputat răspundere contravențională ca persoană cu funcție

de răspundere, și anume: a) analiza juridică a situației și materialelor dosarului și

întocmirea contestației - 1 500 de lei; b) reprezentarea intereselor în prima instanță

la prima examinare (5 ședințe - 17 noiembrie 2015, 29 ianuarie 2016, 23 februarie

2016, 20 aprilie 2016, 26 aprilie 2016) - 2 500 de lei; c) reprezentarea intereselor în

Curtea de Apel Chișinău (1 ședință - 2 iunie 2016) - 500 de lei; d) reprezentarea

intereselor în prima instanță la prima rejudecare (3 ședințe -14 iulie 2016

(amânată), 13 septembrie 2016, 19 septembrie 2016 (pronunțarea fără participarea

avocatului)) - 750 de lei (250 +500 lei); e) reprezentarea intereselor în Curtea de

Apel Chișinău (1 ședință - 27 octombrie 2016) - 500 de lei; f) reprezentarea

intereselor în prima instanță la ultima rejudecare (3 ședințe - 8 februarie 2017, 26

aprilie 2017 (amânat), 11 mai 2017) - 1000 de lei (500+250+250 de lei); g)

2

reprezentarea intereselor în Curtea de Apel Chișinău (3 ședințe - 13 iunie 2017, 16

august 2017, 25 august 2017 două amânate) - 1 000 de lei (500+250+250 de lei);

h) întocmirea referinței la cererea de recurs - 1 000 de lei.

S-a remarcat că toate instanțele de judecată au constatat că actele de

sancționare a companiei reclamante și a lui Alexandru Grițco, emise de pârât, sunt

ilegale, și au cauzat prejudiciu material și moral companiei și lui Alexandru Grițco

personal, exprimate prin cheltuielile suportate pentru menținerea proceselor de

apărare contra actelor și acțiunilor ilegale comise de Biroul Vamal față de aceștia

cît și daunele imaginii/reputației comerciale și profesionale.

Prejudiciile suportate de companie și de Alexandru Grițco ca cheltuieli de

asistență juridică sunt rezonabile și corespund tarifelor din Decizia Consiliului

Uniunii Avocaților a Republicii Moldova privind cuantumul onorariilor încă din

anul 2005.

Totodată, consideră că odată ce achitările pentru asistența juridică au avut loc

de pe conturile companiei reclamante, instanța urmează să încaseze de la pârât în

contul acesteia despăgubirea pentru prejudiciul material suportat în sumă de 21 000

de lei.

Administratorul companiei la fel a suportat prejudiciu moral în rezultatul

acțiunilor și actelor ilegale ale organului vamal, exprimate prin suferințe psihice

datorate imputării lui a răspunderii contravenționale vădit nefondat, cauza în

instanță fiind examinată timp de 2 ani.

Iar, suma de 20 000 de lei ar compensa cel puțin parțial efectele acțiunilor

ilegale indicate.

Reieșind din cele relatate, având la bază hotărârile irevocabile ale instanțelor

de judecată pria care s-a stabilit ilegalitatea acțiunilor/actelor pârâtului, consideră

că lui Alexandru Grițco i-a fost cauzat prejudiciu moral, pe care instanța urmează

să-1 încaseze de la pârât în sumă de 20 000 de lei.

S-a menționat că întru soluționarea amiabilă a situației create, reclamanții au

înaintat pretenții în adresa pârâtului cât și Serviciului Vamal, la care au primit un

răspuns formal de la Serviciul Vamal în care se indică că birourile vamale sunt

persoane juridice și subiecte de drept independent, respectiv pretențiile urmează să

fie adresate Biroului Vamal, iar Biroul Vamal Centru nu a răspuns la cererea

prealabilă.

Prin hotărârea din 8 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Lanitron” și

Alexandru Grițco împotriva Biroului Vamal Centru.

S-a încasat de la Biroul Vamal Centru în beneficiul SRL „Lanitron”, cu titlu

de prejudiciu material suma de 15 000 de lei.

S-a încasată de la Biroul Vamal Centru în beneficiul SRL „Lanitron” cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică suma de 3 000 de lei.

În rest, pretențiile s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Prima instanță și-a întemeiat soluția adoptată în baza dispozițiilor art. 1398,

1416 alin. (1), 1422 alin. (1) și (2), 1423 din Codul civil (în redacția Legii nr.

1107-XV din 6 iunie 2002) și art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă.

La 17 septembrie 2018 Biroul Vamal Centru a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii în partea pretențiilor admise și

emiterea în această parte a unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

3

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Biroul Vamal Centru și s-a menținut hotărârea din 8 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 11 aprilie 2019, Biroul Vamal Centru a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 22

ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei hotărâri noi prin care

cererea de chemare în judecată să fie respinsă în partea acțiunilor admise.

În motivarea recursului a invocat că hotărârile instanțelor de fond, în partea

prin care acțiunea a fost admisă, sunt unilaterale, neîntemeiate și emise cu

încălcarea normelor de drept material, prin neaplicarea legii care trebuia să fie

aplicată și prin interpretarea eronată a legii.

Astfel, a relatat că instanțele au pus la baza soluției doar opinia intimaților

expusă în cererea de chemare în judecată.

Deși în cadrul examinării cauzei Biroul Vamal Centru a adus argumente cu

referire la netemeinicia acțiunii, instanțele de fond nu le-a dat apreciere, au ignorat

probele prezentate în acest sens și au apreciat unilateral circumstanțele cauzei.

A menționat că la examinarea cauzei atât în fond cît și în apel, instanțele nu

au ținut cont de dovezile și probele prezentate de către biroul vamal, fapt ce a

determinat examinarea superficială a materialelor dosarului și emiterea unor

hotărâri unilaterale și neîntemeiate, contrare prevederilor art. 239 din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, consideră că concluzia instanței de fond și de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns.

Prin referința din 30 mai 2019, reprezentantul intimaților, avocatul Gheorghe

Botezatu, a solicitat respingerea recursului declarat de Biroul Vamal Centru și

menținerea deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a

fost recepționată de Biroul Vamal Centru la 15 februarie 2019 (f.d. 153), respectiv,

recursul înregistrat 11 aprilie 2019, este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

5

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Biroul Vamal Centru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Biroul Vamal Centru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

6