2ra-1030/19 — declararea nulitatii contractului de donatie

2ra-1030/19 — declararea nulitatii contractului de donatie (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1030/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. E. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan)

DECIZIE

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ,

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Nelea Gheorghișenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nelea Gheorghișenco

împotriva Tatianei Dercari, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Maia

Surchicin, notarul public Tatiana Pîslari cu privire la declararea nulității contractului

de donație și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 decembrie 2017 Nelea Gheorghișenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Tatianei Dercaci, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Maia Surchicin solicitând declararea nulității contractului de donație nr. 2677 din 13

mai 2014, încheiat între Stanislava Gherțescu și Tatiana Dercaci, privind donarea

bunului imobil cu nr. cadastral xxxxx – apartamentul xxxxxx și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 27 martie 2007, Judecătoria Orhei

a emis hotărârea nr. 2-20/2007 prin care Stanislava Gherțescu a fost obligată să achite

în beneficiul Nelei Gheorghișenco paguba materială în sumă de 1592 de lei și

prejudiciul moral în sumă 10000 de lei și în beneficiul Tatianei Gheorghișenco a

pagubei materiale în sumă de 708,50 de lei și a pagubei morale în sumă de 15000 de

lei. Prezenta hotărâre a instanței de judecată nu a fost executată.

Reclamanta a indicat că în baza încheierii Judecătoriei Orhei din 14 septembrie

2006, în scopul asigurării acțiunii, a fost aplicat sechestru pe bunul imobil amplasat în

mun. xxxxx, care la momentul aplicării măsurii de asigurare, aparținea cu drept de

proprietate Stanislavei Gherțescu. După ce hotărârea Judecătoriei Orhei din 27 martie

2007 a devenit definitivă și irevocabilă și a fost expediată spre executare Oficiului de

Executare Orhei, executorul judecătoresc Maia Surchicin, la 28 aprilie 2009, a aplicat

sechestru în scopul executării hotărârii, pe bunul imobil amplasat în mun. xxxxx.

Nelea Gheorghișenco a menționat că în perioada anilor 2007-2009, de către

Judecătoria Orhei, a fost examinată cererea depusă de Tatiana Dercaci împotriva

1

Tatianei Gheorghișenco și Stanislavei Gherțescu privind anularea contractelor de

privatizare și de schimb și recunoașterea nulității dispoziției Primăriei or. Orhei. Prin

hotărârea Judecătoriei Orhei din 30 martie 2009 a fost constatată nulitatea dispoziției

Primăriei or. Orhei din 05 octombrie 1999 privind refacerea conturilor personale în

privința Stanislavei Gherțescu asupra apartamentului nr. 1, cu suprafața locativă de

55,7 m2, componența familiei o persoană și asupra apartamentului nr. 2 situat pe

aceeași adresă cu suprafața locativă de 30,6 m2, componența familiei 4 persoane; s-a

recunoscut nul contractul de privatizare din 27 octombrie 1999 a apartamentului nr. 1

din str. xxxx încheiat cu Stanislava Gherțescu; s-a recunoscut nul contractul de schimb

din 04 noiembrie 1999 încheiat între Stanislava Gherțescu și Tatiana Gheorghișenco

asupra apartamentului nr. xxxxx, cu aducerea părților la poziția inițială.

Reclamanta a relatat că în rezultatul adoptării acestei hotărâri, apartamentul xxxx

amplasat pe str. xxxxx a trecut în proprietatea statului, iar hotărârea Judecătoriei Orhei

din 30 martie 2009 nu era posibil de executat din motivul sechestrului aplicat anterior

de către Judecătoria Orhei și executorul judecătoresc Maia Surchicin. La 28 iunie 2013,

prin încheierea nr. 2-2378/2011 emisă de Judecătoria Orhei au fost anulate sechestrele

aplicate, fără a lua în considerare că debitorul Stanislava Gherțescu avea datorii

scadente față de Nelea Gheorghișenco și fiica sa - Tatiana Gheorghișenco.

Reclamanta a precizat că Stanislava Gherțescu, cu rea-credință, cunoscând cu

certitudine despre datoriile neachitate, la 12 mai 2014, a privatizat apartamentul

amplasat xxxxx și a înregistrat dreptul de proprietate la Oficiul Cadastral Teritorial

Orhei, după care ”în termeni restrânși” a donat apartamentul în baza contractului de

donație nr. 2677 din 13 mai 2014, fiicei sale Tatiana Dercaci, astfel debitorul s-a

eschivat de la executarea hotărârii judecătorești. Stanislava Gherțescu, prin acțiunile

sale, a dus în eroare notarul public Tatiana Pîslari, declarând că apartamentul este liber

de orice datorii și nu formează obiectul unui litigiu.

Reclamanta a considerat că actul juridic încheiat între Gherțescu Stanislava și

Dercaci Tatiana este unul fictiv, din motiv că donatoarea a urmărit scopul de a se

eschiva de la achitarea datoriilor în favoarea reclamantelor, actul juridic încheiat fiind

întocmit în lipsa voinței reale a părților, contractul de donație nr. 2677 din 13 mai 2014

având scopul de înșelăciune a persoanelor interesate - Nelea Gherghișenco și Tatiana

Gheorghișenco.

Prin încheierea protocolară din 16 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central

a fost atrasă ca intervenient accesoriu notarul public Tatiana Pîslari. (f.d. 40)

Prin hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cererea de

chemare în judecată depusă de Nelea Gheorghișenco împotriva Tatianei Dercaci,

intervenienți accesorii executorul judecătoresc Maia Surchicin, notarul public Tatiana

Pîslari cu privire la declararea nulității contractului de donație nr. 2676 din 13 mai 2014

și compensarea cheltuielilor de asistență juridică a fost admisă parțial; s-a recunoscut

nulitatea absolută a contractului nr. 2676 din 13 mai 2014, încheiat între Stanislava

Gherțescu (donator) și Tatiana Dercaci (donatar) privind donarea bunului imobil cu nr.

cadastral xxxxxx - apartamentul cu nr. 01, situat în xxxxxx; s-a încasat de la Tatiana

Dercaci, în beneficiul Nelei Gheorghișenco suma de 2595 de lei cu titlu de cheltuieli

de judecată suportate sub formă de asistență juridică și cheltuieli de citare publică a

pârâtei; s-a încasat de la Tatiana Dercaci taxa de stat de care a fost scutită reclamanta

la depunerea acțiunii în sumă de 2633,61 de lei; în rest, pretenția cu privire la încasarea

2

sumei de 95 lei cu titlu de cheltuieli de citare publică a pârâtei a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea

de apel depusă de Tatiana Dercaci, reprezentată de avocatul Angela Platon, casată

hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și pronunțată o

hotărâre nouă prin care cererea de chemare în judecată depusă de Nelea Gheorghișenco

împotriva Tatianei Dercaci, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Maia

Surchicin, notarul public Tatiana Pîslari cu privire la declararea nulității contractului

de donație și compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 21 martie 2019, conform plicului poștal, Nelea Gheorghișenco a declarat

recurs împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în vigoare a

hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Recurenta a susținut că actele juridice fictive au menirea să creeze o aparență

juridică pentru terți și implică o concordanță intenționată între voința reală și voința

declarată urmărind scopul de a înșela persoanele terțe. Unul din motivele frecvent

întâlnite în practica judiciară națională a actelor juridice fictive este înșelarea

creditorilor care dețin drepturi de creanță față de donator. Actul juridic încheiat fără

intenția de a produce efecte juridice este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul

acestui act lipsește unul din elementele definitorii ale actului juridic consfințit în art.

195 Cod civil - intenția de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații civile.

Recurenta a indicat că manifestarea de voință în cazul actului juridic fictiv este

falsă și are drept scop inducerea în eroare a altor persoane, creând aparența existenței

unui act juridic în realitate, așa cum ar fi evitarea aplicării măsurilor de executare silită

asupra bunurilor sale, fără intenția de a transmite proprietatea, ci doar în scopul creării

aparenței săvârșirii actului respectiv, în speță - încheierea contractului de donație nr.

2676 din 13 mai 2014 între Stanislava Gherțescu și Tatiana Dercaci. În situația dată,

recurenta a susținut că prima instanță corect a dat apreciere circumstanțelor de fapt, a

analizat în ansamblu probele prezentate și a interpretat în mod just prevederile Codului

civil privind nulitatea actului juridic civil și anume fictivitatea contractului de donație

nr. 2676 din 13 mai 2014. La fel, din materialele dosarului se atestă că aceasta cunoștea

despre declanșarea urmăririi silite și a executării forțate a documentului executoriu

emis în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, emise împotriva defunctei

Stanislava Gherțescu, deoarece însăși executorul judecătoresc Maia Surchicin a

susținut în cadrul derulării procesului de judecată precum că atât Stanislava Gherțescu,

când era în viață, cât și fiica sa Tatiana Dercaci au dat promisiuni că vor achita datoriile

acumulate. Or, unicul scop al contractului de donație a fost eschivarea de la executarea

obligației pecuniare conform hotărârii Judecătoriei Orhei din 27 martie 2007.

Recurenta a opinat că instanța de apel nu a luat în considerare aspectul că nu era

necesar de a încheia contractul de donație între cele două părți, deoarece Tatiana

Dercaci era unica succesoare în drepturi a Stanislavei Gherțescu, de gradul I, nefiind

alți moștenitori de gradul I, această oricum devenea proprietara apartamentului nr. l din

str. xxxxxx. Mai mult, în procesul examinării cauzei civile în instanța de judecată au

fost prezentate probe pertinente în susținerea celor invocate și anume: copia

contractului de donație - cu declarația falsă, copia certificatului de constatare a

3

decesului Stanislava Gherțescu, copia extrasului din registrul bunurilor imobile - cu

înregistrarea bunului imobil, copia titlului executoriu din 27 martie 2007, copia hotărâri

judecătorești din 30 martie 2009.

Nelea Gheorghișenco a afirmat că ipoteza instanței de apel precum că nu a anexat

nicio probă în confirmarea fictivității actului juridic analizat, invocând doar argumente

declarative, care nu au fost însoțite de un probatoriu pertinent, este neîntemeiat,

deoarece procesele intelectuale și scopul evitării urmăririi bunurilor nu poate fi

demonstrat printr-o singură probă. Instanța de apel urma să analizeze toate probele în

ansamblu și să analizeze comportamentul cu rea-credință a debitorului înainte de

încheierea contractului, în timpul încheierii și după încheierea acestuia.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 ianuarie

2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 15 februarie 2019, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Astfel,

recursul declarat la data de 21 martie 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal,

este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 29 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

de Nelea Gheorghișenco, va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea

primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel

și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 9 alin. (1) Codul civil al Republicii Moldova, persoanele fizice și

juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să

4

își execute obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea

publică și cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară.

Articolul 827 alin. (1) din Codul civil al Republicii Moldova, stabilește că, prin

contract de donație, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului

său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părți (donatar).

Din prevederile art. 828 alin. (1) Cod civil rezultă că contractul de donație se

consideră încheiat în momentul transmiterii bunului.

Colegiul relevă că prima instanță prin aplicarea și interpretarea corectă a normelor

de drept pertinente litigiului dedus judecății corect a constatat temeinicia acțiunii, însă

instanța de apel ca urmare a aprecierii arbitrare a probelor a respins acțiunea ca fiind

neîntemeiată.

Întru justificarea acestei concluzii, Colegiul relevă următoarele circumstanțe de

fapt și de drept și anume din materialele cauzei se constată că prin hotărârea

Judecătoriei Orhei din 27 martie 2007, în vigoare din 18 februarie 2009, s-a dispus

încasarea de la Stanislava Gherțescu în beneficiul Nelei Gheorghișenco a pagubei

materiale în sumă de 1592 lei și pagubei morale în sumă 10 000 lei, iar în beneficiul

Tatianei Gheorghișenco (Pruteanu) a pagubei materiale în sumă de 708,50 lei și a

pagubei morale în sumă de 15000 lei (f.d.6).

Din conținutul acelorași acte, prima instanță a stabilit că pârâta a cunoscut despre

obligația Stanislavei Gherțescu de a achita în beneficiul Nelei Gheorghișenco și a

Tatianei Gheorghișenco (Pruteanu) sumele adjudecate.

Din materialul probator anexat se atestă că la 13 mai 2014 a fost încheiat

contractul de donație cu nr. 2676, prin care Stanislava Gherțescu (în calitate de donator)

a donat Tatiana Dercaci (în calitate de donatar) apartamentul nr. xxxxxx, cu suprafața

totală de 55,6 m.p., cu nr. cadastral xxxxxx. (f.d.15-16)

Din cuprinsul contractului de donație din 13 mai 2014, rezultă că Stanislava

Gherțescu a devenit proprietara apartamentului înstrăinat, în baza contractului de

vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 1148 din

25 februarie 2014, autentificat de notarul public Tatiana Pîslari și a adeverinței

Comisiei raionale de privatizare a fondului de locuințe nr. 800 din 25 februarie 2014

cu privire la componența participanților la privatizare, transcrise în Registrul bunurilor

imobile al Oficiului Cadastral Teritorial Orhei la 25 februarie 2014, cu nr. xxxxxx7.

Valoarea estimată a bunului imobil donat constituie suma de 87787 lei.

Concomitent, s-a constatat că, în aceeași zi - 13 mai 2014, Tatiana Dercaci și-a

înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1, cu nr. cadastral xxxxxx,

cu suprafața de 55,6 m.p., situat în xxxxx în Registrul bunurilor imobile (f.d.14, pe

verso).

Din certificatul de naștere anexat la materialele cauzei rezidă că Tatiana Dercaci

este fiica donatorului - Stanislava Gherțescu (f.d. 54).

Conform certificatului de deces nr. 256, Stanislava Gherțescu a decedat la 10

octombrie 2017. (f.d.60)

Așadar, conform înscrisurilor reținute în precedent, Colegiul consideră oportun

de a reține ca fiind întemeiată ipoteza instanței de fond precum că contractul de donație

nu a fost perfectat cu intenția de a face o liberalitate, ci a fost încheiat doar cu scopul

de a se eschiva donatorul de la executarea unei obligații pecuniare rezultată din

hotărârea Judecătoriei Orhei din 27 martie 2007, deoarece chiar și executorul

judecătoresc Maia Surchicin a reținut în cadrul derulării procesului de judecată că atât

5

defuncta, cât și fiica acesteia – Tatiana Dercaci au cunoscut despre declanșarea

urmăririi silite și executării forțate a documentului executoriu emis în baza hotărârii

Judecătoriei Orhei din 27 martie 2007.

Tot aici este de specificat că din materialele probatorii anexate la materialele

dosarului se atestă că Stanislava Gherțescu nu dispunea de alte bunuri ce puteau fi

valorificate întru restituirea datoriei existente, iar dreptul de proprietate asupra

apartamentului l-a dobândit după finalizarea unor litigii foarte durabile în timp, abia la

25 februarie 2014.

În acest sens, Colegiul indică asupra corectitudinii constatării de către prima

instanță a fictivității contactului de donație și a aplicării în acest sens a prevederilor art.

221 alin. (1) Cod civil, care prevede că actul juridic încheiat fără intenția de a produce

efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul, întrucât scopul actului juridic menționat a

fost eschivarea Stanislavei Gherțescu de la plata obligațiunilor asumate față de Nelea

Gheorghișenco în temeiul executării forțate a documentului executoriu emis în baza

hotărârii Judecătoriei Orhei din 27 martie 2007.

Conform art. 216 alin. (1), 217 alin. (1) -(3) din Codul civil, actul juridic este nul

în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Nulitatea absolută a actului

juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța

de judecată o invocă din oficiu. Acțiunea în constatare a nulității absolute este

imprescriptibilă.

Rezultând din circumstanțele expuse, prima instanță corect a constatat că actul

juridic supus contestării în speța dată, este întocmit în neconformitatea voinței reale și

rezultatului atins. Neconformitățile date urmăresc scopul eschivării persoanelor de la

executarea unei obligații. Prin urmare, la încheierea contractului de donație nr. 2676

din 13 mai 2014 între (defuncta) Stanislava Gherțescu și Tatianan Dercaci, rezultând

din data încheierii și înregistrării lui la organul cadastral teritorial, era urmărit scopul

de eschivare a reparării prejudiciului adjudecat printr-o hotărâre judecătorească.

În legătură cu consecințele apărute, manifestarea voinței în contractele fictive,

este falsă, creează vizibilitatea existenței actului juridic în realitate și poartă scopul

ducerii în eroare a altor persoane.

Instanța de recurs consideră că încheierea contractului de donație a urmărit anume

acest scop și anume eschivarea executării a unei obligații stabilite printr-o hotărâre

judecătorească, din motiv că Tatiana Dercaci este unicul moștenitor cu vocație

succesorală de gradul I asupra apartamentului nr. xxxxxx, chiar și în lipsa încheierii

contractului de donație, aspect ce nu a fost combătut de către pârâta Tatiana Dercaci în

cadrul derulării procesului în instanța de judecată.

În acest sens, Colegiul învederează că odată ce a fost încheiat actul juridic

menționat supra, toate obligațiile de executare ce îi reveneau defunctei au fost stinse,

din motiv că aceasta nu dispunea de alte bunuri ce urmau a fi valorificate, iar Tatiana

Dercaci, prin acceptarea bunului donat a avut intenția de a scăpa de la responsabilitatea

asumată în baza unor obligațiuni ce urmau a fi executate de către defuncta Stanislava

Gherțescu.

La fel, Colegiul indică că indiferent de creanța debitorială ce urma a fi executată

în baza documentului executoriu, Stanislava Gherțescu avea obligația de a întreprinde

orice măsură în vederea îndeplinirii hotărârii judecătorești, ori, în condițiile când

defuncta avea în proprietate doar bunul imobil litigios, odată cu înstrăinarea acestuia,

Nelea Gheorghișcenco este în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile privind

6

executarea titlului executoriu emis în baza hotărârii din 27 martie 2007 a Judecătoriei

Orhei.

Respectiv, invocarea de către instanța de apel a faptului că creanța debitorială a

Stanislavei Gherțescu față de Nelea Gheorghișcenco valora circa de 28000 de lei

(parțial executată), pe când valoarea cadastrală a bunului imobil litigios, conform

contractului de donație constituie 87787 de lei, ceea ce constituie o sumă mult mai

mare decât suma care urma a fi supusă executării, nu poate sta la baza acceptării

încheierii contractului de donație, deoarece intenția reală a donatorului la momentul

tranzacției a fost crearea unei aparențe juridice fictive pentru a se eschiva de la

executarea unei obligații, fapt ce se demonstrează și prin discursul reprezentantului

pârâtei Tatiana Dercaci, prezentat în cadrul ședinței de judecată din prima instanță, din

care rezultă că aceasta nu are nicio obligație față de reclamantă și nici nu trebuie să

achite datoriile defunctei, întrucât nu a acceptat succesiunea defunctei. (f.d. 95-96)

În aceste condiții, eschivarea de la executarea unei obligații stabilite printr-o

hotărâre judecătorească, devenită irevocabilă, este evidentă, fapt prin ce se impune de

a menține concluzia instanței de fond în vederea constatării fictivității contractului de

donație, or, din materialele cauzei rezultă cert că Stanislava Gherțescu nu dispunea de

alte bunuri cu valoare economică pentru a fi urmărite, decât apartamentul nr. xxxxxx,

iar prin înstrăinarea acestui bun imobil în baza contractului de donație, atât Nelea

Gheorghișenco, cât și executorul judecătoresc este în imposibilitatea de a executa titlul

executoriu emis în baza hotărârii din 27 martie 2007 a Judecătoriei Orhei.

Colegiul menționează că nu poate fi reținut ca argument justificativ precizarea

instanței de apel precum că executorul judecătoresc nu a întreprins și alte acțiuni cu

scopul de a executa urmărirea și anume prin expunerea la licitație și a altor bunuri care

ar prezenta o anumită valoare, deoarece executorul judecătoresc în vederea stabilirii /

identificării bunurilor debitoarei, pe parcursul procedurii de executare, a întreprins un

șir de acțiuni în vederea executării documentului executoriu, fapt ce se confirmă prin

răspunsurile parvenite de la organele competente care dețin registre de stat, în baza

cărora s-a confirmat că Stanislava Gherțescu nu dispune de anumite mijloace de

transport, tehnică agricolă, nu figurează în calitate de administrator la o anumită

persoană juridică. (f.d. 230-245)

Mai mult, din cauza eschivării cu rea-credință a Stanislavei Gherțescu de la

executarea documentului executoriu și lipsei bunurilor pentru a putea fi valorificate în

scopul îndeplinirii obligației, a fost înaintat în instanța de judecată un demers prin care

s-a solicitat sancționarea acesteia, însă procesul contravențional intentat a fost încetat

din motivul decesului debitorului. (f.d. 246)

De asemenea, Colegiul susține că nu poate fi reținută ca relevantă nici ipoteza

instanței de apel precum că debitoarea Stanislava Gherțescu fiind pensionară beneficia

de pensie lunară și executorul judecătoresc trebuia în condițiile legii se urmărească

acest venit pe parcursul a circa 7 ani, de la data devenirii executorii hotărârii instanței

de judecată, până în anul 2014, când debitoarea a decedat, or la materialele dosarului

lipsesc probe ce ar atesta incontestabil că executorul judecătoresc în această perioadă

a exercitat anumite acțiuni de stabilire/identificare a bunurilor debitoarei Stanislava

Gherțescu – pasibile a fi urmărite în contul executării datoriei.

Conform art. 110 lit. l) Cod de executare, nu pot fi urmărite următoarele venituri

ale debitorului: partea pensiei în mărimea cuantumului minim garantat al salariului în

sectorul real, cu excepția cazurilor de încasare a pensiei de întreținere.

7

Așadar, din norma de drept precitată rezultă că executorul judecătoresc nu era în

drept să urmărească pensia pentru limita de vârstă a Stanislavei Gherțescu, iar

abordarea de către instanța de apel a unei astfel de situație contravine legii.

În contextul dat, Colegiul notează că în lipsa probelor referitor la transmiterea în

natură a bunului donat și a cunoașterii de către Tatiana Dercaci despre existența

datoriilor defunctei - Stanislava Gherțescu față de reclamanta Nelea Gheorghișenco,

inclusiv și despre declanșarea executării silite și iminența executării forțate a

documentului executoriu, Stanislava Gherșescu și Tatiana Dercaci la încheierea

contractului nr. 2676 din 13 mai 2014 nu au urmărit intenția de a produce efectele

juridice specifice contractului de donație, unicul scop al acestora fiind împiedicarea

executării silite a documentului executoriu emis în baza hotărârii Judecătoriei Orhei la

27 martie 2007.

Respectiv, Colegiul consideră ca fiind corectă aprecierea instanței de fond

precum că în speță, contractul de donație nr. 2676 din 13 mai 2014, a fost încheiat în

baza unei cauze ilicite (intenția de a împiedica executarea unui document executoriu

valabil), precum și fără intenția de a produce efecte juridice specifice contractului de

donație, iar prin urmare este lovit de nulitate absolută.

În consecință, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată constatarea primei instanțe

precum că la încheierea actului juridic, Stanislava Gherțescu și Tatiana Dercaci nu au

avut intenția să mărească din contul patrimoniului donatorului, cu titlu gratuit,

patrimoniul celeilalte părți, ci doar s-a intenționat de a se eschiva de la executarea

titlului executoriu emis în baza hotărârii Judecătoriei Orhei la 27 martie 2007, fapt ce

a fost demonstrat și din materialul probator anexat la dosar și nefiind combătut prin

anumite argumente de către Tatiana Dercaci.

Drept urmare, Colegiul consideră că actele și circumstanțele cauzei au reușit să

răstoarne prezumția de valabilitate a contractului de donație, demonstrând caracterul

fictiv al acestuia, întrucât intenția părților la încheierea acestui act a fost intenția de a

ascunde bunul imobil de o eventuală executare.

În conexiunea celor descrise, luând în considerare natura litigiului și marja de

apreciere a instanței de judecată, Colegiul opinează că prima instanță a examinat

principalele întrebări juridice puse în prezenta acțiune și s-a pronunțat în mod detaliat

în privința fiecărui argument invocat pe marginea cererii de chemare în judecată.

Referitor la cheltuielile de judecată pretinse conform acțiunii inițiale înaintate de

către Nelea Gheorghișenco, pornind de la prevederile art. 94 alin.(1), 96, 98 Cod de

procedură civilă, prima instanță corect le-a pus pe seama pârâtului Tatiana Dercaci.

Din considerentele expuse supra și având în vedere că decizia instanței de apel a

fost adoptată cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material în raport

cu circumstanțele cauzei, iar prima instanță prin aplicarea corectă a normelor de drept

pertinente litigiului dedus judecății a constatat temeinicia parțială a acțiunii, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat, va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea

primei instanțe.

În conformitate cu art.442, art.444, art. 445 alin.(1) lit. f), alin.(3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

8

Se admite recursul declarat de Nelea Gheorghișenco.

Se casează decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Nelea Gheorghișenco împotriva Tatianei

Dercari, intervenienți accesorii executorul judecătoresc Maia Surchicin, notarul public

Tatiana Pîslari cu privire la declararea nulității contractului de donație și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Se menține hotărârea din 10 august 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

9