2ra-1107/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-1107/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1107/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Ciocana (jud. I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

5 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ecaterina Cuculescu, reprezentată de avocatul Andrei Crasnostan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 54/197 împotriva lui Stanislav Cuculescu și Ecaterinei Cuculescu cu privire la

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Ecaterina Cuculescu, reprezentată de avocatul

Andrei Crasnostan și menținută hotărârea din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău

sediul Ciocana, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 13 octombrie 2017, SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/197 a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stanislav Cuculescu și

Ecaterinei Cuculescu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr. 5150 din 23 mai 2006 încheiat între SA „Termoelectrica”

(SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău, succesor în drepturi al

SA „Termocom” în procedura falimentului) și APLP nr. 54/197, ultima și-a asumat

obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la 19 septembrie 2017, datoria

APLP nr. 54/197 la consumul de energie termică constituie suma de 6314925,23

de lei, devenind de fapt debitorul SA „Termoelectrica”.

Totodată, în urma consumului de energie termică, APLP nr. 54/197 a prestat

la rândul său servicii de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie

termică la toți proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și

1

nelocuibile ai blocurilor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit de

serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea conform

facturilor (chitanțelor) primite (art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1402 din

24 octombrie 2002 serviciilor publice de gospodărie comunală).

A menționat că în caz de neachitare de către proprietarii/chiriașii/locatarii

apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ai blocului locativ gestionat a

datoriilor la serviciile locativ-comunale, inclusiv alimentarea cu energie termică,

APLP nr. 54/197 este în drept să acționeze consumatorii în judecată pentru

încasarea datoriei și chiar are obligația de o face pentru a stinge creanța sa față de

SA „Termoelectrica” din contul achitărilor efectuate de către subconsumatori

restanți.

A remarcat că APLP nr. 54/197 nu a acționat în judecată consumatorii

restanți, inclusiv nu a acționat în judecată pârâții pentru încasarea datoriei la

consumul energiei termice în sumă totală de 20816,48 de lei pentru 1 martie 2013 -

31 august 2017, în mare parte din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea

taxei de stat și altor cheltuieli de judecată.

În consecință, APLP nr. 54/197 a omis exercitarea drepturilor și acțiunilor

sale, fapt care o pune în imposibilitate de a achita creanțele sale față de

SA „Termoelectrica”, devenind de fapt debitorul SA „Termoelectrica”, cu riscul de

a nu-și putea satisface creanța.

Pentru a evita ca la scadență debitorul să apară insolvabil, legea acordă

creditorilor anumite mijloace de conservare a patrimoniului debitorului lor, care

constau în preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv din patrimoniul

debitorului. Una din astfel de măsuri este acțiunea oblică, care în esență are ca scop

conservarea patrimoniului sau a unei părți din patrimoniul debitorului.

Având în vedere prevederile art. 599 alin. (1) Cod civil, a evidențiat că

acțiunea oblică este acea acțiune în justiție prin care creditorul exercită drepturile și

acțiunile debitorului său atunci când acesta refuză sau omite să și le exercite, dar

care are același rezultat ca și cum ar fi fost exercitată de debitor. Dacă debitorul are

dreptul să intenteze o acțiune în revendicare a unui bun sau pentru plata unei

creanțe, dar neglijează să-și exercite dreptul, atunci pe calea acțiunii oblice o va

face creditorul, în numele debitorului, deci indirect.

Iar reieșind din prevederile art. 600 Cod civil, persoana împotriva căreia este

intentată acțiunea oblică beneficiază în raport cu creditorul de aceleași drepturi ca

și în raport cu propriul său creditor, având dreptul de a opune creditorului toate

mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut opune propriului creditor.

Astfel, pentru a evita consecințe prejudiciabile, SA „Termoelectrica” este în

drept de a-și exercita dreptul de a se adresa în judecată cu acțiune în apărarea

drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unor alte persoane prin acțiunea

oblică, întrunind toate condițiile prevăzute în art. 598-599 Cod civil, or, are un

interes serios și legitim de a conserva creanța APLP nr. 54/197 la consumul de

energie termică, manifestată prin neglijarea sau refuzul de a-și exercita drepturile

sale, creanța fiind una certă, lichidă și exigibilă.

2

A precizat că potrivit informației din Registrul bunurilor imobile XXXXX,

în calitate de proprietari ai apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX

sunt înregistrați pârâții Stanislav Cuculescu și Ecaterina Cuculescu.

În baza contului personal, deschis la APLP nr. 54/197 pe numele pârâților,

ultimii au acceptat prestarea și au beneficiat de servicii comunale în volum deplin,

fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Astfel, conform informației privind situația despre achitarea serviciilor

locativ comunale pârâții, domiciliați în apartamentul nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, pe perioada 1 martie 2013 - 31 august 2017, au acumulat o datorie

la plata energiei termice în mărime de 20816,48 de lei.

Având în vedere prevederile art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de

gospodărie comunală, art. 37 alin. (3), 51 alin. (4) din Legea cu privire la locuințe,

pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a

serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, a conchis că serviciile publice de gospodărie comunală se

prestează și respectiv, se achită costul acestora.

Reieșind din prevederile art. 25 alin. (2)-(4), (5) din Legea serviciilor publice

de gospodărie comunală și Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 88 din

25 februarie 2016 cu privire la aplicarea unor dispoziții legale la soluționarea

pricinilor ce țin de prestarea serviciilor publice de gospodărie comunală, în caz de

prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, indiferent de faptul dacă a

fost sau nu încheiat contract în acest sens, consumatorii urmează să achite

serviciile prestate. Or, lipsa unui contract scris nu scutește consumatorul de

obligația de a achita serviciul prestat.

Iar cu referire la prevederile art. 512 alin. (1), (2) Cod civil, a accentuat că

obligațiunea de achitare a costului serviciilor prestate de energie termică urmează a

fi pusă în sarcina beneficiarului, în speță, proprietarii/locatarii apartamentului

Stanislav Cuculescu și Ecaterina Cuculescu care au negat în totalmente obligațiile

de plată, necătând la faptul că au fost înștiințați prin intermediul facturilor de plată

și reclamației despre riscul de a fi acționați în judecată în cazul neachitării plăților

restante.

Până la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată pârâții nu au

întreprins nicio acțiune privind stingerea datoriei pentru energia termică.

Prin prisma prevederilor art. 601 Cod civil, a menționat că exercitând

acțiunea oblică, SA „Termoelectrica” exercită în realitate acțiunea debitorului său

APLP nr. 54/197 și drept efect al acțiunii oblice este încasarea din contul pârâților,

în beneficiul APLP nr. 54/197 a datoriei pentru consumul energiei termice în sumă

totală de 20816,48 de lei pentru perioada 1 martie 2013 - 31 august 2017.

Cu referire la răspunderea solidară a pârâților, potrivit prevederilor art. 530

Cod civil și art. 248 alin. (2) CPC, reieșind din faptul că administratorul fondului

locativ repartizează cantitatea de energie termică furnizată de SA „Termoelectrica”

între proprietarii/chiriașii de apartamente înregistrați la cadastru, în baza conturilor

personale, se prezumă că obligația ultimilor, în ceea ce privește achitarea

3

serviciilor prestate, decurge din același act juridic, având la bază aceleași temeiuri

de fapt și de drept, care dau naștere caracterului comun al acestor obligații, inclusiv

a coparticipării procesuale obligatorii pentru pârâții acționați prin intermediul

acestei acțiuni, care dă naștere și la răspundere solidară a pârâților Stanislav

Cuculescu și Ecaterina Cuculescu.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 514, 530, 572, 602,

617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, art. 51 din Legea cu privire la locuințe, art. 9, 28, 70 alin. (1), 73, 85

alin. (1) lit. f), 86 alin. (1), 131 alin. (4), 166, 167, 174/177, 248 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar din contul lui

Stanislav Cuculescu și Ecaterinei Cuculescu în beneficiul APLP nr. 54/197 a

datoriei pentru consumul energiei termice în sumă totală de 20816,48 de lei pentru

perioada 1 martie 2013 – 31 august 2017, încasarea în mod solidar din contul lui

Stanislav Cuculescu și Ecaterinei Cuculescu în beneficiul SA „Termoelectrica” a

taxei de stat și a altor cheltuieli de judecată suportate în legătură cu înaintarea

acțiunii în judecată.

Prin hotărârea din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, a fost

admisă acțiunea.

A fost încasată în mod solidar de la Stanislav Cuculescu și Ecaterina

Cuculescu în beneficiul APLP nr. 54/197 datoria pentru serviciile comunale –

energie termică (încălzire și apă caldă) pentru perioada 1 martie 2013 – 31 august

2017 în sumă de 20816,48 de lei.

Au fost încasate în mod solidar de la Stanislav Cuculescu și Ecaterina

Cuculescu în beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuielile de judecată în sumă de

624,49 de lei – taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată și

suma de 159,80 de lei – cheltuieli de citare, iar în total suma de 784,29 de lei.

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ecaterina Cuculescu, reprezentată de avocatul Andrei

Crasnostan și menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă admiterea pretenției cu privire la

încasarea datoriei pentru serviciile prestate de SA „Termoelectrica”, încasând de la

Stanislav Cuculescu și Ecaterina Cuculescu în beneficiul APLP nr. 54/197 suma de

20816,48 de lei cu titlu de datorie la plata serviciilor locativ-comunale formate, or,

apelanții, în calitate de proprietari ai apartamentului au obligația de a achita pentru

prestarea serviciilor.

La 25 martie 2019, Ecaterina Cuculescu, reprezentată de avocatul Andrei

Crasnostan a declarat recurs împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

ca neîntemeiată, precum și încasarea din contul SA „Termoelectrica” în beneficiul

ei a cheltuielilor de judecată în sumă de 4282 de lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel, considerându-le neîntemeiate, adoptate cu încălcarea

normelor de drept material și procesual, care totodată contravin și practicii

judiciare stabile de Curtea Supremă de Justiție, în cazuri similare, motiv pentru

4

care urmează a fi casate în baza temeiurilor prevăzute la art. 432 alin. (2) lit. b) și

c) CPC.

A atenționat asupra faptului că speța cazului dat, ca și alte litigii similare

sunt guvernate de o serie de norme de drept, care au fost selectate, sistematizate și

recomandate spre aplicare în Recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 11

privind examinarea cererilor depuse de SA „Termocom”, SA „Apă Canal”,

SA „Chișinău Gaz”.

Un moment esențial al litigiului constă în faptul că între

SA „Termoelectrica” (succesor al SA „Termocom”) și proprietarii apartamentului

nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX nu a fost încheiat și nu există un contract de

furnizare a cărorva servicii comunale, dar un asemenea contract nr. 5/50 din 23 mai

2006 a fost încheiat între SA „Termoelectrica” și APLP nr. 54/197.

Drept urmare, între ea, Stanislav Cuculescu și SA „Termoelectrica” lipsește

raportul juridic material litigios, pe cale de consecință, SA „Termoelectrica” în

asemenea litigii, nu poate avea calitatea de reclamant, acțiunea sa fiind înaintată

contrar prevederilor art. 59 alin. (1) CPC, alte posibilități procesuale pentru a

acționa în asemenea mod nu sunt prevăzute de cadrul legislativ.

Astfel, potrivit prevederilor art. 514 Cod civil (în redacția anului 2002) -

obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii, iar potrivit prevederilor art. 512

alin. (1) Cod civil (în redacția anului 2002) - în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute.

Argumentele expuse mai sus au fost invocate și la examinarea cauzei în

prima instanță și în instanța de apel, unde a scos în evidență și explicațiile din

Recomandarea nr. 11 a Curții Supreme de Justiție.

A accentuat că, deși la dosar au fost anexate decizii irevocabile în cazuri

similare în care s-au adoptat soluții judecătorești de respingere a unor asemenea

acțiuni, cu regret, atât prima instanță, cât și instanța de apel au neglijat argumentele

logice și legale expuse de reprezentantul ei, importanța și valoarea recomandărilor

Curții Supreme de Justiție și necesitatea aplicării uniforme a legii după

recomandările CtEDO, pentru reglarea divergențelor de jurisprudență și au

pronunțat soluții diferite, bazate pe unele motive formale, crearea unei aparențe

voalate de admitere a acțiunii.

Totodată, eronat a fost reținut argumentul SA „Termoelectrica” precum că

aceasta ar fi în drept să acționeze în interesele APLP nr. 54/197 pe calea acțiunii

oblice și iarăși fără dovezi convingătoare au fost neglijate argumentele ei referitor

la inaplicabilitatea la caz a acestui institut.

Având în vedere prevederile art. 599 alin. (1) Cod civil (în redacția anului

2002) și Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 11 privind examinarea

cererilor depuse de SA „Termocom”, SA „Apă Canal”, SA „Chișinău Gaz”,

referitoare la faptul că SA „Termoelectrica” nu dispune de anumite competențe

acordate de legea procesuală pentru a interveni fără împuterniciri legale în interesul

APLP nr. 54/197 în relațiile comerciale ale ultimei cu utilizatorii finali ai

serviciilor comunale, din motivul lipsei unui raport juridic.

5

În afară de acesta, acțiunea oblică nu este admisibilă în speță, deoarece

potrivit normei menționate anterior, aceasta poate interveni doar în cazul în care

debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le exercite.

Totodată, SA „Termoelectrica”, având sarcina probațiunii în seama sa,

conform 118 alin. (1) CPC, nu a prezentat nicio probă, care să dovedească că cel

puțin i-a solicitat debitorului său - APLP nr. 54/197 să efectueze careva acțiuni de

colectare a datoriei și achitarea ulterioară față de creditorul final, dar din contra,

actele existente în această cauză reflectă inversul situației pretinse de intimat și

anume, înainte de sesizarea instanței de judecată SA „Termoelectrica” a adresat o

reclamație din 20 august 2017 direct față de proprietarii apartamentului nr. X din

str. XXXXX mun. XXXXX, evitând și neinformând APLP nr. 54/197.

A evidențiat că la dosar a fost anexată hotărârea din 18 iunie 2013 a

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, din care rezultă că APLP nr. 54/197 s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ei și a lui Stanislav Cuculescu

cu privire la încasarea datoriei la plata acelorași servicii comunale energie termică

și apă caldă în sumă de 17958,67 de lei, care a fost admisă integral, iar ulterior

această hotărâre a fost executată prin achitarea benevolă în rate a datoriei de către

ea, fapt dovedit prin încheierea nr. 004-438r/15 din 29 iulie 2015, emisă de

executorul judecătoresc Valentina Zamșa.

Aceste circumstanțe, în opinia ei, reflectă foarte clar faptul că nicidecum

debitorul APLP nr. 54/197 nu refuză în dauna creditorului SA „Termoelectrica”

colectarea datoriilor, pentru a crea această premiză și a se recurge la utilizarea

acțiunii oblice față de ea.

Contrar prevederilor art. 599 alin. (2) Cod civil (în redacția anului 2002),

SA „Termoelectrica”, în cadrul prezentului litigiu, din start a depus o cerere

privind refuzul de soluționare a litigiului prin mediere judiciară, privând arbitrar

părțile litigiului APLP nr. 54/197 și dânsa de un drept exclusiv și personal, precum

și de o posibilitate de rezolvare a problemei pe cale amiabilă, creându-se astfel o

situație care este în afara oricărei reglementări legale.

Urmează a fi atrasă atenția asupra faptului că reieșind din informația

prezentată de SA „Termoelectrica” pentru serviciile comunale pretinse în perioada

martie 2013 - septembrie 2017, dânsa în continuu a efectuat plăți în scopul achitării

datoriei și a serviciilor recent prestate și în acest timp a achitat suma de 33672,53

de lei, adică a fost executată o parte considerabil mai mare, decât datoria restantă -

20816,48 de lei.

Adoptarea eronată a unor asemenea soluții judecătorești, precum în cazul

dat, creează riscul ca împotriva unuia și aceluiași utilizator de energie termică să

fie intentate acțiuni privind achitarea aceluiași serviciu prestat atât de către APLP

nr. 54/197, cât și de SA „Termoelectrica” care vor avea efecte de perturbare a

ordinii de drept, prin emiterea de hotărâri judecătorești contradictorii sau dublate

cu soluții care se suprapun, faptul pe care dânsa îl consideră inadmisibil și care

poate duce la împovărarea fără sens a activității judecătorești și suportarea unor

cheltuieli nejustificate de către părți.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

6

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 21 ianuarie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 126), fiind recepționată de reprezentantul recurentei, avocatul Andrei

Crasnostan la 23 ianuarie 2019, ceea ce se atestă prin ștampila aplicată pe plicul de

recepție a deciziei contestate, copia căruia este anexată la cererea de recurs

(f. d. 139).

Dat fiind faptul că data de 24 martie 2019 a fost zi de duminică, prin urmare

zi nelucrătoare, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (2) CPC, ultima zi de

depunere a recursului se constată a fi 25 martie 2019, ca următoarea zi lucrătoare.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 25 martie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ecaterina Cuculescu,

reprezentată de avocatul Andrei Crasnostan, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ecaterina Cuculescu,

reprezentată de avocatul Andrei Crasnostan, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

7

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Ecaterina Cuculescu, reprezentată de avocatul Andrei Crasnostan urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ecaterina Cuculescu,

reprezentată de avocatul Andrei Crasnostan împotriva deciziei din 27 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

8