2ra-501/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-501/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-501/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Ciocana (jud. I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Elena

Isacova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 152

împotriva Elenei Isacova, Denis Isacov și Anastasiei Isacova cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Elena Isacova și menținută hotărârea din

14 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, prin care acțiunea a fost

admisă parțial

constată:

La 16 iunie 2016, SA „Termoelectrica” în interesele Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 152 a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Elenei Isacova, Denis Isacov și Anastasiei Isacova cu privire la încasarea datoriei

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr. 152 din 18 iulie 2002 încheiat între SA „Termoelectrica” și

CCL nr. 152, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea

energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la 12 mai 2016, datoria

CCL nr. 152 la consumul de energie termică constituie suma de 623122,26 de lei,

devenind de fapt debitorul SA „Termoelectrica”.

Totodată, în urma consumului de energie termică, CCL nr. 152 a prestat în

continuare servicii de gospodărire comunală, inclusiv energie termică, la toți

proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile a

1

blocului locativ gestionat, care la rândul său, au beneficiat de serviciul prestat și au

obligația de a achita în termen contravaloarea lor, conform facturilor primite.

În caz de neachitare de către consumatori a sumelor datorate, CCL nr. 152

este în drept să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei, având

chiar și obligația de o face pentru a stinge creanța sa față de SA „Termoelectrica”

din contul achitărilor efectuate de către consumatorii restanți.

În speță, CCL nr. 152 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,

inclusiv nu a acționat în judecată pârâții Elena Isacova, Denis Isacov și Anastasia

Isacova pentru încasarea datoriei la consumul energiei termice în sumă totală de

58531,48 de lei pentru perioada 1 octombrie 2010 – 1 martie 2016, în mare parte

din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat și a altor cheltuieli de

judecată.

Având în vedere prevederile art. 598 și 599 alin. (1) Cod civil, a menționat

că pentru a evita ca la scadență debitorul să apară insolvabil, legea acordă

creditorilor anumite mijloace de conservare a patrimoniului debitorului lor, care

constau în preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv din patrimoniul

debitorului. Una din astfel de măsuri este acțiunea oblică, care în esență are ca scop

conservarea patrimoniului sau a unei părți din patrimoniul debitorului.

Astfel, pentru a evita consecințe prejudiciabile, SA „Termoelectrica” este în

drept de a-și exercita dreptul la înaintarea acțiunii întrunind toate condițiile

prevăzute la art. 598-599 Cod civil, or, are un interes serios și legitim de a

conserva creanța CCL nr. 152 la consumul de energie termică, manifestată prin

neglijarea sau refuzul de a-și exercita drepturile sale, creanța fiind una certă,

lichidă și exigibilă.

Conform informației din Registrul bunurilor imobile XXXXX, pârâții sunt

proprietarii apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

În baza contului personal, deschis la CCL nr. 152 pe numele pârâților,

ultimii au acceptat prestarea și au beneficiat de servicii comunale în volum deplin,

fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Conform informației privind situația despre achitarea serviciilor locativ

comunale, pârâții au acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de

58531,48 de lei pe perioada 1 septembrie 2006 – 1 martie 2016.

Până la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată, pârâții nu au

întreprins nicio acțiune privind stingerea datoriei pentru energia termică.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 514, 530, 572, 599-

601, 602, 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 25 din Legea serviciilor publice de

gospodărire comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, art. 51 din Legea cu privire

la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015, art. 9, 28, 70 alin. (1), 131 alin. (4), 166, 167,

174-177 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar din contul Elenei

Isacova, Denis Isacov și Anastasiei Isacova în beneficiul CCL nr. 152 a datoriei

pentru consumul energiei termice în sumă totală de 58531,48 de lei pentru perioada

1 septembrie 2006 – 1 martie 2016, încasarea în mod solidar din contul Elenei

2

Isacova, Denis Isacov și Anastasiei Isacova în beneficiul SA „Termoelectrica” a

taxei de stat în sumă de 1755,94 de lei.

Prin încheierea protocolară din 14 septembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana

mun. Chișinău, a fost atras în proces Serghei Isacov în calitate de intervenient

accesoriu.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor, SA „Termoelectrica” a solicitat

admiterea acesteia, încasarea în mod solidar din contul Elenei Isacova, Denis

Isacov și Anastasiei Isacova în beneficiul ACC nr. 152 a datoriei pentru consumul

energiei termice în sumă totală de 58531,48 de lei pentru perioada 1 septembrie

2006 – 1 martie 2016, încasarea în mod solidar din contul Elenei Isacova, Denis

Isacov și Anastasiei Isacova în beneficiul SA „Termoelectrica” a cheltuielilor de

judecată suportate în legătură cu înaintarea acțiunii în judecată.

Prin hotărârea din 14 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasată în mod solidar de la Elena Isacova, Denis Isacov și Anastasia

Isacova în beneficiul ACC nr. 152 suma datorată pentru consumul energiei termice

pentru perioada 1 martie 2013 – 1 martie 2016 în mărime de 21573,27 de lei.

Au fost încasate în mod solidar de la Elena Isacova, Denis Isacov și

Anastasia Isacova în beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuielile de judecată ce

rezultă din plata taxei de stat în sumă de 647,19 de lei.

În rest, cererea cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei

termice în sumă de 36958,21 de lei a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

A fost respinsă cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată ce

rezultă din plata taxei de stat în sumă de 1108,74 de lei ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Elena Isacova și menținută hotărârea primei instanțe.

La 12 ianuarie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Elena Isacova a

declarat recurs împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și ilegală, fiind emisă cu încălcarea normelor

procedurale și materiale, a dreptului de acces la justiție și la organele de drept.

A obiectat că SA „Termoelectrica”, în ședințele de judecată, a fost

reprezentată de Cristina Dutca în baza procurii nr. 79/959 cu împuterniciri din

22 februarie 2016 până la 31 decembrie 2016 și a ordinului de angajare nr. 27p/01

din 19 februarie 2016 valabil până la 17 iulie 2016.

Prin urmare, începând cu a doua ședință de judecată și anume, din

26 octombrie 2016 până la 13 martie 2017, toate acțiunile îndeplinite de

reprezentantul SA „Termoelectrica”, Cristina Dutca au fost îndeplinite în lipsa

împuternicirilor.

Astfel, procura menționată nu a fost inclusă de către prima instanță în

procesul-verbal al ședinței de judecată din 26 octombrie 2016, fiind inclusă în

3

procesul-verbal al ședinței de judecată din 13 martie 2017, deși era cu termenul

expirat.

Cele menționate dânsa a invocat și în prima instanță și în instanța de apel,

argumente care însă au fost ignorate de instanțele de judecată ierarhic inferioare.

Totodată, a remarcat că și cererea de concretizare a pretențiilor este

nevalabilă din punct de vedere juridic, or, nu conține data întocmirii, numărul de

înregistrare la SA „Termoelectrica” și nu a fost semnată de către directorul

SA „Termoelectrica”.

Prima instanță a dispus încasarea datoriei pe un termen mai mare de trei ani,

fapt ce contravine prevederilor legale.

Totodată, instanța a emis hotărârea bazându-se doar pe copiile probelor

prezentate de intimat, neapreciindu-le în volum deplin.

La 18 martie 2019, SA „Termoelectrica” a depus referință la recursul

declarat de Elena Isacova, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

La 19 martie 2019, Elena Isacova a depus cerere de recurs suplimentară

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia și casarea deciziei instanței de apel.

Suplimentar a menționat că lipsește dreptul SA „Termoelectrica” de a înainta

o acțiune oblică în interesele ACC nr. 152 împotriva consumatorilor finali, având

dreptul de a depune o cerere de chemare în judecată împotriva ACC nr. 152.

Contrar prevederilor legale, instanța de apel a trecut cu vedere faptul că

prima instanță a primit spre examinare cererea de chemare în judecată în care

SA „Termoelectrica” are calitatea de reclamant, iar ACC nr. 152 – intervenient

accesoriu, ulterior, statutul ACC nr. 152 fiind modificat în temeiul art. 64 CPC,

care este abrogat și a cererii de concretizare a pretențiilor, în care însă lipsește

cerința cu privire la modificarea calității procesuale a ACC nr. 152.

Astfel, cererea de chemare în judecată și cererea de concretizare a

pretențiilor nu au fost semnate de administratorul ACC nr. 152, prin urmare,

lipsește calitatea procesuală de coreclamant.

A obiectat că la cererea de chemare în judecată au fost anexate probe

nevalabile, precum ar fi copia extrasului din Registrul de stat al persoanelor

juridice, semnată de persoana decedată la momentul depunerii acțiunii, copia

contractului nr. 152 din 18 iulie 2002 semnat de o persoană neîmputernicită și

autentificat cu ștampila care nu este destinată autentificării contractelor sau altor

documente oficiale.

Totodată, copia contractului nr. 152 din 1 aprilie 2009 a fost prezentată pe

parcursul examinării cauzei, inițial nefiind anexată la cererea de chemare în

judecată, prin urmare, nu poate fi considerată ca o probă la emiterea hotărârii.

A mai invocat că lipsește numărul de înregistrare a extrasului din cont

personal, anexat la cererea de chemare în judecată.

La cererea de chemare în judecată, SA „Termoelectrica” a anexat și extrasul

din Registrul bunurilor imobile cu date eronate privind privatizarea și obținerea

certificatului de la ACC nr. 152, dânsa în prima instanță a prezentat probe care

atestă caracterul eronat al informațiilor din extrasul prezentat de intimat.

4

Având în vedere prevederile Recomandării Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 88 din 25 februarie 2016 și Recomandării Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 11 din 1 noiembrie 2012, a obiectat că în lipsa unui contract valabil

încheiat și a unui act cu privire la inventariere, SA „Termoelectrica” nu beneficiază

de dreptul de a înainta o acțiune oblică în perioada de până la 25 februarie 2016.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit momentul adresării în

judecată ca fiind 16 iunie 2016, dar nu a examinat și nu a stabilit perioada exactă

pentru care urmează a fi încasată datoria, stabilind eronat perioada 1 martie 2013 –

1 martie 2016.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 12 ianuarie 2019 împotriva deciziei din 14 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Isacova nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Este de menționat că nici argumentul invocat în recurs de către Elena

Isacova precum că SA „Termoelectrica”, în ședințele de judecată, a fost

reprezentată de Cristina Dutca în baza procurii nr. 79/959 cu împuterniciri din

22 februarie 2016 până la 31 decembrie 2016 și a ordinului de angajare nr. 27p/01

din 19 februarie 2016 valabil până la 17 iulie 2016, nu se încadrează în prevederile

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, la materialele dosarului este anexată copia procurii nr. 79/6056 din

29 decembrie 2016, care atestă împuternicirile acordate Cristinei Dutca până la

31 decembrie 2017 și copia ordinului de angajare nr. 403-p din 21 iunie 2016, prin

care ultima a fost angajată pe o perioadă nedeterminată (f. d. 101, 101 verso vol. I).

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Elena Isacova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Elena Isacova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Elena Isacova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

6