2rac-135/19 — retragerea autorizatiei de transport

2rac-135/19 — retragerea autorizatiei de transport (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rac-135/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Sanduța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, I. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

29 mai 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Agenția Națională Transport

Auto,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția Națională

Transport Auto împotriva persoanei interesate Societatea cu Răspundere Limitată

„Monvica” privind retragerea autorizației de transport,

împotriva deciziei din 16 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 septembrie 2017, Agenția Națională Transport Auto a depus cerere de

chemare în judecată, persoana interesată Societatea cu Răspundere Limitată

„Monvica” privind retragerea autorizației de transport rutier de persoane prin

servicii regulate în trafic interraional nr. 0101944 din 08 aprilie 2015, pentru

efectuarea transportului rutier de persoane prin servicii regulate pe ruta regulată

Chișinău 16.20 – Lopățica 04.15.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în conformitate cu programul de

transport interraional și lista operatorilor de transport antrenați la deservirea rutelor

regulate incluse în Programul de transport interraional la ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 192 din 31 decembrie 2014 „Cu

privire la aprobarea programelor de transport rutier interraional și cel internațional

și eliberarea autorizațiilor de transport rutier de persoane”, ruta regulată Chișinău

16.20 – Lopățica 04.15 a fost repartizată spre deservire operatorului de transport

Societatea cu Răspundere Limitată „Monvica”.

A menționat că, potrivit prevederilor rubricii nr.13 din programul de transport

interraional, la ruta dată au fost stabilite următoarele zile de circulație „1, 2, 3, 4, 5,

6, 7 = luni, marți, miercuri, joi, vineri, sîmbătă, duminică”, iar conform rubricii

nr.14 din aceeași anexă, este stabilit regimul de deservire „anual”, fapt din care

1

reiese că Societatea cu Răspundere Limitată „Monvica” urma să deservească zilnic

ruta regulată Chișinău 16.20 – Lopățica 04.15.

În vederea executării pct. 4 din ordinul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 192 din 31 decembrie 2014, Agenția Națională

Transport Auto, a eliberat operatorului de transport Societatea cu Răspundere

Limitată „Monvica” pentru efectuarea rutei vizate, următoarea autorizație de

transport rutier prin servicii regulate în trafic interraional: Chișinău 16.20 –

Lopățica 04.15, nr. 0101944 din 08 aprilie 2015.

În urma examinării informației anexate la scrisorile nr. 458 din 10 mai 2017,

nr. 580 din 12 iunie 2017 și nr. 673 din 10 iulie 2017, parvenită în adresa Agenției

de la ÎS „Gările și Stațiile Auto”, s-a constatat că:

- operatorul de transport rutier Societatea cu Răspundere Limitată „Monvica”

în perioada 01 aprilie 2017 – 30 aprilie 2017 la efectuarea rutei Chișinău 16.20 –

Lopățica 04.15, din cele 30 plecări planificate a efectuat doar 21, prin ce a

înregistrat 30% de suspendări din totalul curselor prevăzute în graficul de circulație

la ruta/cursa vizată;

- operatorul de transport rutier Societatea cu Răspundere Limitată „Monvica”

în perioada 01 mai 2017 – 31 mai 2017 la efectuarea rutei Chișinău 16.20 –

Lopățica 04.15, din cele 31 plecări planificate a efectuat doar 26, prin ce a

înregistrat 16% de suspendări din totalul curselor prevăzute în graficul de circulație

la ruta/cursa vizată;

- operatorul de transport rutier Societatea cu Răspundere Limitată „Monvica”

în perioada 01 iunie 2017 – 30 iunie 2017 la efectuarea rutei Chișinău 16.20 –

Lopățica 04.15, din cele 30 plecări planificate a efectuat doar 14, prin ce a

înregistrat 53% de suspendări din totalul curselor prevăzute în graficul de circulație

la ruta/cursa vizată.

Astfel, în circumstanțele descrise, operatorul de transport rutier Societatea cu

Răspundere Limitată „Monvica” a comis abateri prevăzute în art. 38 alin. (21) lit.

a) Codului transporturilor rutiere, prin urmare Agenția Națională Transport Auto a

adoptat decizia nr. 54 din 25 septembrie 2017, privind retragerea autorizațiilor de

transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic interraional pentru ruta

Chișinău 16.20 – Lopățica 04.15 de la operatorul de transport Societatea cu

Răspundere Limitată „Monvica”.

A mai comunicat și faptul că se află în imposibilitate de a prezenta autorizațiile

a căror retragere se cere, deoarece acestea sunt acte permisive în sensul Legii nr.

160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de

întreprinzător, fiind confecționate de tipografie într-un singur exemplar, cu un

număr de strictă evidență și sunt eliberate operatorului de transport pentru

desfășurarea activității de transport.

Solicită reclamantul retragerea de la Societatea cu Răspundere Limitată

„Monvica” a autorizației de transport rutier de persoane prin servicii regulate în

trafic interraional nr. 0101944 din 08 aprilie 2015, pentru efectuarea transportului

rutier de persoane prin servicii regulate pe ruta regulată Chișinău 16.20 – Lopățica

04.15.

Prin hotărîrea din 05 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția Națională Transport

2

Auto împotriva persoanei interesate Societatea cu Răspundere Limitată „Monvica”

privind retragerea autorizației de transport.

Pentru a decide astfel instanța de fond a reținut că, Agenția Națională

Transport Auto a depistat abaterile/încălcările de la program admise de Societatea

cu Răspundere Limitată „Monvica”, dar nu a întreprins nici o acțiune în vederea

redresării situației, avertizării/notificării operatorului de transport rutier despre

încălcarea comisă, fapt care contravine principiului prescrierii recomandărilor

pentru înlăturarea încălcărilor constatate în urma controlului autorității competente.

Or, tratarea dubiilor, apărute la aplicarea legislației, se efectuează în favoarea

titularului de licență, în temeiul acelorași principii stabilite prin Legea cu privire la

principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător și Legea privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător

Prin decizia din 16 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Agenția Națională Transport Auto, cu menținerea hotărîrii din 05

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a constatat că instanța de fond a ținut

cont de acțiunile Agenției Naționale Transport Auto și de principiul menținerii

unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativității

apărării drepturilor fundamentale ale individului.

La data de 04 februarie 2019 Agenția Națională Transport Auto, a declarat

recurs solicitând casarea deciziei din 16 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărîrii din 05 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei decizii noi de admitere a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a), c)

Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel eronat a aplicat legea

materială, anume art. 3432 Cod de procedură civilă, care era în vigoare la

momentul emiterii deciziei de retragere autorizației de transport. Prin urmare,

instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 3432 alin. (2) Cod de procedură civilă,

și eronat a aplicat prevederile aliniatului (1), care nu este relevant cazului or,

Agenția Națională Transport Auto nu a suspendat autorizația, dar a retras-o, în așa

fel prin prisma prevederilor legale menționate nu era obligată să notifice persoana

interesată.

Consideră că, decizia Agenției Naționale Transport Auto de retragere a

autorizației corespunde prevederilor legale, iar decizia instanței de apel, este

pasibilă casării.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, recursul declarat la 04 februarie 2019 de către Agenția Națională

Transport Auto, a fost depus în termenul stabilit.

La 15 februarie 2019, în adresa intimatului, a fost expediată copia recursului

declarat de Agenția Națională Transport Auto cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței la recurs.

În conformitate cu art. 439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

3

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Agenția Națională Transport

Auto, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Agenția Națională Transport

Auto, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

4

procedură civilă. Mai mult, în cererea de recurs se face doar referire la art. 432

alin. (1), (2) lit. a), c) Cod de procedură civilă, fără a se specifica concret

temeiurile recursului, ce prescriu aceste prevederi legale și din care considerente

recurentul le consideră aplicabile cazului.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009,

parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Agenția Națională Transport Auto.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

5

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Agenția Națională Transport

Auto.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6