2ra-1038/19 — cu privire la revocarea actului administrativ

2ra-1038/19 — cu privire la revocarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1038/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. O. Cojocaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, S. Iorgov, E. Clim)

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aurelia

Balan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Aureliei Balan,

reprezentată de avocatul Ștefan Burlaca împotriva Primăriei orașului Durlești și

Consiliului orașului Durlești cu privire la revocarea actului administrativ

împotriva deciziei din 7 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Aurelia Balan, reprezentată de avocatul Ștefan

Burlaca și menținută hotărârea din 3 august 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 23 mai 2018, Aurelia Balan, reprezentată de avocatul Ștefan Burlaca a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Durlești și

Consiliului orașului Durlești cu privire la revocarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că recent a aflat despre existența deciziei

Consiliului orașului Durlești nr. 5.4.5 din 3 mai 2012, prin care a fost divizat

terenul cu nr. cadastral XXXXX, suprafața totală de 0.1344 ha, amplasat în

or. XXXXX str. XXXXX și format un nou teren cu suprafața de 0.0552 ha.

A precizat că dânsa împreună cu fostul soț Dumitru Balan sunt coproprietarii

terenului menționat.

În virtutea faptului că dânsa nu a participat sub nicio formă la procedura de

divizare a terenului cu nr. cadastral XXXXX, suprafața totală de 0.1344 ha,

amplasat în or. XXXXX str. XXXXX și implicit nu a dat acordul pentru aceste

1

proceduri, nu este de acord cu efectele deciziei Consiliului orașului Durlești

nr. 5.4.5 din 3 mai 2012.

Dezacordul său este motivat de faptul că prin decizia menționată este afectat

dreptul ei de proprietate asupra terenului deținut în proprietate, precum și dreptul

de folosință asupra terenului deținut în folosință.

Astfel, la 29 martie 2018, a remis în adresa pârâților o cerere prealabilă, prin

care a solicitat revocarea totală a deciziei Consiliului orașului Durlești nr. 5.4.5 din

3 mai 2012, cerere care a fost recepționată de către destinatari la 2 aprilie 2018.

Prin răspunsul nr. 716/18 din 19 aprilie 2018, Primarul orașului Durlești i-a

comunicat că anterior ar fi examinat o cerere similară, din care motiv nu acordă

repetat un răspuns.

A remarcat că nu este de acord cu răspunsul Primarului orașului Durlești,

întrucât acesta contravine circumstanțelor cauzei și este ilegal.

Totodată, a insistat pe revocarea deciziei Consiliului orașului Durlești

nr. 5.4.5 din 3 mai 2012, deoarece este ilegală și abuzivă.

A obiectat că a fost privată de dreptul de folosință asupra terenului pe care

l-a avut în folosință în temeiul deciziei Consiliului orașului Durlești nr. 1.5.2. din

5 februarie 2004 și dispoziției Primarului or. Durlești nr. 166 din 13 mai 2005, prin

care ei și lui Dumitru Balan le-a fost transmis în proprietate terenul aferent

locuinței lor, din orașul XXXXX, a cărui suprafață reprezenta 44.64 % din

suprafața totală de 0.1344 ha.

Prin aceleași acte administrative, cealaltă suprafață de teren, în mărime de

55.36 %, a rămas în proprietatea orașului Durlești, dar le-a fost transmisă în

posesie și folosință pe un termen nelimitat.

A învederat că prin actele administrative menționate nu au fost stabilite

niciun fel de condiții legate de modul de folosire a terenului transmis în folosință.

Decizia Consiliului orașului Durlești nr. 1.5.2. din 5 februarie 2004 și

dispoziția Primarului or. Durlești nr. 166 din 13 mai 2005 nu au fost contestate de

către nimeni, fiind în vigoare până în ziua de azi, iar însăși terenul avut în folosință

de către ea, nu i-a fost retras în condițiile prevăzute de lege.

Reieșind din cele expuse, a precizat că decizia Consiliului orașului Durlești

nr. 1.5.2. din 5 februarie 2004 și dispoziția Primarului or. Durlești nr. 166 din

13 mai 2005 nu au fost revocate până în prezent, dânsa fiind posesor legal al

terenului în mărime de 55.36 %.

Totodată, drept argument suplimentar care confirmă că dânsa este în

continuare posesor al terenului în mărime de 55.36 %, servește faptul că acest teren

nu a fost retras din posesia ei, așa cum o cer condițiile art. 25 Cod funciar.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 25 Cod funciar.

A solicitat admiterea acțiunii și revocarea deciziei Consiliului orașului

Durlești nr. 5.4.5 din 3 mai 2012.

Prin hotărârea din 3 august 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a

fost respinsă acțiunea.

2

Prin decizia din 7 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Aurelia Balan, reprezentată de avocatul Ștefan Burlaca și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 8 aprilie 2019, Aurelia Balan a declarat recurs împotriva deciziei din

7 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei

noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată, pe motiv că instanța de judecată a interpretat în mod

eronat legea și în acest sens a aplicat eronat normele de drept material, fapt ce a

dus la adoptarea unei hotărâri nefondate.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au pus la baza hotărârilor

sale doar argumentele intimaților bazate pe norme materiale care nu au tangență cu

speța data sau interpretate greșit și expuse în referințele acestora, ignorând

totalmente argumentele ei și normele legale care guvernează speța dată.

Contrar prevederilor art. 373 alin. (1), (2), (5) CPC, instanța de apel

judecând pricina în ordine de apel a trecut superficial asupra circumstanțelor cauzei

și a apreciat unilateral probele din dosar, a omis să verifice legalitatea hotărârii

primei instanțe prin prisma prevederilor Codului civil, altor legi, astfel că soluția

instanței apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte procesul

deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns.

Cu referire la prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a remarcat că prin

decizia contestată i-a fost afectat dreptul de acces la un tribunal și dreptul la un

proces echitabil.

A reiterat că în decizia Consiliului orașului Durlești nr. 5.4.5 din 3 mai 2012

este menționat faptul precum că temei pentru formarea bunului imobil nou este

art. 14 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică

locală.

De fapt, legea menționată stabilește competențele de bază a consiliilor

locale, care nu-i acordă acestuia dreptul unilateral de a decide formarea a două

terenuri prin divizarea unui bun imobil ce constituie proprietate comună

înregistrată pe cote părți ideale după ea și Dumitru Balan.

A subliniat că faptul dat îl decid coproprietarii, care în corespundere cu

prevederile art. 11 alin. (2), 19 alin. (3) din Legea nr. 354-XV din 28 octombrie

2004 privind formarea bunului imobil, semnează înainte de divizare un contract de

împărțire a proprietății comune. Contractul sau decizia de formare a bunului imobil

se întocmește de către proprietarii bunurilor imobile după elaborarea planului

bunului imobil, care devine parte componentă a contractului sau deciziei.

Așa dar, prin prisma prevederilor Legii nr. 354-XV din 28 octombrie 2004

cu privire la formarea bunurilor imobile este cert că pentru divizarea bunului

imobil deținut în coproprietate comună în cote părți ideale de mai multe persoane

este absolut necesar acordul tuturor coproprietarilor.

3

La moment, Primăria orașului Durlești percepe, iar dânsa achită impozitul pe

bunul imobil proprietate comună cu suprafața de 0,1344 ha, adică și pe partea de

teren ce i-a fost repartizată lui Alexandru Budan, fapt ce se confirmă prin avizul de

plată nr. 0121570295 a impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2018,

întocmit la 2 aprilie 2018.

A menționat că la adoptarea deciziei nr. 5.4.5 din 3 mai 2012, Consiliul

orașului Durlești nu a ținut cont de prevederile Legii nr. 354-XV din 28 octombrie

2004 privind formarea bunului imobil și anume: dânsa și Dumitru Balan în calitate

de coproprietari nu au depus cereri privind formarea bunurilor imobile noi prin

divizarea terenului cu numărul cadastral XXXXX, nu a fost efectuat studiul privind

posibilitatea formării bunului imobil, inginerul cadastral nu a elaborat și prezentat

solicitanților un Aviz privind posibilitatea formării bunului imobil, de către ea și

soțul său nu a fost încheiat și semnat un act de constatare pe teren, nu a fost

elaborat și semnat proiectul de formare a bunului imobil, nu a fost elaborat și

semnat actul de stabilire a hotarelor, nu a fost întocmit și semnat planul cadastral

sau geometric al bunului imobil format, nu a fost semnat de coproprietari un

contract de împărțire a proprietății comune.

A evidențiat că până la moment dânsa se folosește de întreg teren proprietate

comună cu suprafața totală de 1344 m2, pe suprafața întregului terenul sunt plantați

33 de copaci multianuali fructiferi, acesta este îngrădit cu un gard din piatră tencuit

cu ciment pe care sunt situate plăci metalice, pe suprafața lui este un veceu capital,

iar cărarea spre acesta este acoperită cu pavaj și pe margini întărită cu plăci din

bordură, valoarea totală a cărora depășește suma de 150000 de lei.

Până la moment nu a fost anulată decizia Consiliului orașului Durlești

nr. 1.5.2 din 5 februarie 2004 prin care ei și lui Dumitru Balan le-a fost transmis în

proprietate comună pe cote părți terenul menționat și nici Titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX.

A menționat că în conformitate cu prevederile art. 25 Cod funciar, cota parte

din terenul din or. XXXXX str. XXXXX, reținută în posesie și folosință de soții

Balan în cazul în care nu-l utilizau în scopul în care le-a fost atribuit și fiind somați

în scris, stabilindu-le un termen să-și îndeplinească obligațiile în interiorul căruia

nu le-au executat (nu mai mare de doi ani) urmau să piardă dreptul de posesiune

sau de folosință a terenului prin decizia instanței judecătorești la cererea

proprietarului funciar.

O astfel de somație în adresa lor nu a fost expediată și nici nu există și o

hotărâre judecătorească în acest sens, prin urmare, terenul cu suprafața de 55.36 %

- înregistrat după administrația publică locală Durlești de fapt și de drept și în

continuare se află în posesia și folosința ei și a lui Dumitru Balan.

Este greșită și vine în contradicție cu prevederile art. 11 din Legea nr. 354

din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile și art. 352 alin. (1)

Cod civil și afirmația primei instanțe că în lipsa dovezii dreptului încălcat, instanța

concluzionează că actul a cărui revocare se cere corespunde criteriilor de legalitate.

4

Curtea Apel Chișinău eronat a interpretat și aplicat în speța data prevederile

art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea privind administrația publică locală concluzionând

că decizia contestată a autorității publice locale este una legală.

De fapt, în speța examinată terenul în litigiu este un bun proprietate comună,

astfel sunt aplicabile prevederile art. 351, 357 și 365 Cod civil, adică asupra

divizării urmau să decidă toți coproprietarii, iar potrivit art. 365 alin. (2) Cod civil,

împărțirea făcută fără participarea tuturor coproprietarilor este lovită de nulitate

absolută.

La fel, instanța de apel selectiv a aplicat în speța data Legea nr. 354 din

28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile, făcând referire doar la

art. 3 și nu a ținut cont de alte norme legale din această lege, cum sunt: art. 4, 5

alin. (1), (2), (3), 7 alin. (1) lit. a), c), 9, 11 alin. (1), (2), (3), l4 alin. (1) lit. a), b),

c), d), e), f), alin. (2), l5 alin. (1), (2) lit. a), b), c), d), alin. (4), 16 alin. (1), (2)

lit. a), b), c), d), e), f), alin. (3), (4), 18 alin. (1), (2) lit. a), b), c), alin. (3), 19

alin. (1), (3), (4), 20 alin. (1) și art. 21 alin. (1).

Totodată, instanța de apel menționând că potrivit extrasului din Registrul

bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra imobilului din str. XXXXX

or. XXXXX a fost înregistrat după ea și Dumitru Balan la 3 martie 2005 în temeiul

dispoziției Primarului nr. 63 din 28 februarie 2005, atunci când de fapt înscrisurile

din Registrul bunurilor imobile au fost înfăptuite în temeiul Titlului de

autentificare a dreptului asupra pământului pe numele lui Dumitru Balan, iar

mărimea cotelor din proprietatea comună a fost stabilită prin decizia Consiliului

orașului Durlești nr. 1.5.2 din 5 februarie 2004, a interpretat greșit probele și prin

urmare, eronat a concluzionat că Consiliul orașului Durlești unilateral poate decide

divizarea proprietății comune.

A obiectat că instanța de apel eronat a făcut referire la prevederile art. 53

alin. (2) din Legea privind administrarea și deetatizarea proprietății publice,

concluzionând că Consiliul orașului Durlești prin decizia nr. 5.4.5 din 3 mai 2012

corect a decis de a forma un bun imobil.

Or, norma în cauză este aplicabilă doar în cazul în care administrația publică

locală era unicul proprietar al bunului imobil, iar speței date sunt aplicabile

prevederile art. 351, 357 și 365 Cod civil.

Afirmația Curții Apel Chișinău precum că la data de 14 decembrie 2012,

Consiliul orașului Durlești a emis decizia nr. 12.8.2 privind transmiterea în

proprietate a unui lot de pământ cu suprafața de 552 m2 pentru construcția casei de

locuit individuale lui Alexandru Budan, este una greșită, deoarece în speță nu este

vorba de un bun care aparține în exclusivitate administrației publice locale

Durlești, ci de un bun care constituie proprietate comună, iar în cazul dat soarta

acestuia este soluționată de toți coproprietarii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

5

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 11 martie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 86), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 8 aprilie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aurelia Balan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Aurelia Balan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

6

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Aurelia Balan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Aurelia Balan se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

7