3ra-582/19 — contestarea actului administrativ

3ra-582/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-582/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. G.Grozav)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Muruianu, I.Secrieru, N.Budăi)

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Tatiana

Șiman și Ion Șiman,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Tatiana Șiman

și Ion Șiman împotriva Societății pe Acțiuni „Moldova-Gaz”, intervenient

accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu

privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman din alte motive

decât cele invocate, a fost casată hotărârea din 20 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani în partea respingerii cerințelor din cererea de chemare

în judecată ca fiind tardive și în această parte a fost pronunțată o hotărâre nouă

prin care cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate, în rest, hotărârea

primei instanțe a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La 22 august 2016, Tatiana Șiman și Ion Șiman au depus cerere de

chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Societății

pe Acțiuni „Moldova-Gaz” (în continuare SA „Moldova-Gaz”), intervenient

accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu

privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au indicat că la

20 septembrie 2001, între Tatiana Șiman și SRL „Chișinău-Gaz” a fost încheiat

contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 15161 la locul de consum XXXX.

Reclamanții au subliniat că la 18 aprilie 2012, contrar prevederilor

contractului nr. 15161 din 20 septembrie 2001, fără nici o preavizare, la

domiciliu s-au prezentat doi angajați ai SRL „Chișinău-Gaz”, care au demontat

contorul de gaze pentru verificare metrologică, întocmind un act de demontare

cu indicația unor neajunsuri și cu propunerea ca contorul să se prezinte de

consumator unei instituții de expertiză, la alegere, pentru expertizare, însă dat

1

fiind faptul că în momentul demontării contorului dânșii nu se aflau la

domiciliu, contorul a rămas neverificat.

Au menționat că în lipsa contorului, începând cu data de 18 aprilie 2012

consumul gazului îl achitau lunar conform facturilor prezentate de către SRL

„Chișinău-Gaz”, însă în luna iunie 2012 au primit spre achitare o factură,

prezentată de către SA „Moldova-Gaz”, în care era inclusă spre achitare o sumă

exagerată de 761,26 lei pentru luna precedentă.

Ulterior, în luna iulie 2013 au mai primit spre achitare o factură cu o

suma exorbitantă de 108542,32 lei, calculată conform sistemului paușal pentru

consumul gazelor în lipsa contorului.

Nefiind de acord cu facturile enunțate, la 15 iulie 2013 și la 2 august

2013, reclamanții au depus două cereri către SA „Moldova-Gaz” și SRL

„Chișinău-Gaz”, prin care au solicitat instalarea contorului, anularea facturilor,

a ordinelor de plată și a sumelor exagerate pentru consumul de gaze.

Tatiana Șiman și Ion Șiman au susținut că la 14 iulie 2014 a fost instalat

contorul de măsurare a volumului de gaze naturale consumate cu indicii 00000.

Conform datelor contorului de măsurare a gazelor naturale, în perioada 14

iulie 2014 – 25 august 2014 au consumat 20 m3 de gaze, ceea ce demonstrează

că în mediu dânșii consumă pe zi câte 0,45 m3, echivalentul a 2,68 lei/zi, iar pe

lună câte 80 lei.

Cu toate acestea, în facturile prezentate pentru lunile mai – iunie 2014 s-a

indicat spre achitare în mediu câte 1000 lei/lună, deși pentru luna iulie indicii

contorului demonstrează că au consumat nu mai mult de 13,5 m3, ceea ce

constituie 80 lei, însă lor li s-a prezentat spre achitare ilegal suma de 9000 lei.

În opinia lor, la caz este ilegală aplicarea sistemului paușal pentru

calculul consumului de gaze, în situația când dânșii au fost conectați încă în

anul 2001 absolut legal și în baza condițiilor tehnice, a proiectului și

contractului de livrare a gazelor naturale încheiat cu SRL „Chișinău-Gaz”, când

achitările au fost făcute integral conform facturilor prezentate și în cazul când

măsurarea volumului de gaze naturale folosite a fost imposibilă din motivul

sustragerii contorului de către însăși SRL „Chișinău-Gaz” și care a refuzat

instalarea altui contor, deși legea cu privire la energetică și cea cu privire la

protecția consumatorului obligă furnizorul să instaleze din cont propriu utilajul

de măsurare a cantității de gaze naturale consumate, or, sistemul paușal poate fi

aplicat doar de către furnizor pentru perioada furnizării gazelor naturale și în

cazul când se constată furtul gazelor din rețea ori consum fraudulos, însă furt și

consum fraudulos nu a fost stabilit din inexistența lui.

Plus la aceasta, SA „Moldova-Gaz” nu era în drept să aplice sistemul

paușal pentru perioada anterioară, când nu avea calitatea de furnizor, pentru că

în așa caz se aplică legea retroactiv, contrar prevederilor legislației naționale și

internaționale la care Moldova este parte.

Cu referire la compensarea pagubelor morale reclamanții au indicat că pe

parcursul de peste 3 ani au fost supuși stresurilor, umilințelor și defaimărilor din

partea pârâtei. Îndeosebi au suferit psihologic când au primit spre achitare

factura în care figura spre plată suma de 110 000 lei și facturile în care era

inclusă suma de 120 000 lei.

2

Suplimentar au indicat că la 17 ianuarie 2017 au primit ordinul de

încasare a numerarului din 11 februarie 2017, factura nr. 16995063, emisă de

către SA „Moldova-Gaz”, în care este inclusă suma care deja era obiect de

litigiu în instanță și achitarea căreia era suspendată, prin încheierea din 24

august 2016.

Tatiana Șiman și Ion Șiman au solicitat inclusiv în urma concretizării

acțiunii, anularea ordinului de încasare a numerarului din 9 iulie 2016, a facturii

nr. 15531265, a ordinului de încasare a numerarului din 11 februarie 2017, a

facturii nr. 16995063, a deciziei privind aplicarea sistemului paușal de calcul al

datoriei pentru consumul gazelor naturale, a procesului-verbal nr. 74 din 20

iunie 2013, prin care s-a decis efectuarea calculului datoriei pe sistem paușal pe

o perioadă de 12 luni și recuperarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei

pentru fiecare.

Prin hotărârea din 20 martie 2018 a Juecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Șiman și Ion Șiman a fost

respinsă ca fiind tardivă și nefondată.

Prin decizia din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman și a fost menținută hotărârea din

20 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 30 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost

admis recursul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman, casată decizia din 27

iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, iar cauza a fost remisă la rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău pentru rejudecare, în alt complet de judecată.

După rejudecare, prin decizia din 14 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, a fost admis apelul declarat de Tatiana Șiman și Ion Șiman din alte

motive decât cele invocate, a fost casată hotărârea din 20 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în partea respingerii cerințelor din cererea

de chemare în judecată ca fiind tardive și în această parte a fost pronunțată o

hotărâre nouă prin care cerințele au fost respinse ca fiind neîntemeiate. În rest,

hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Tatiana Șiman și Ion

Șiman au depus cererea prealabilă la 22 iunie 2016, însă nu au primit răspuns,

motiv pentru care la 22 august 2016 au depus prezenta acțiune. Deci, capătul de

cerere cu privire la contestarea procesului-verbal nr. 74 din 20 iunie 2013 a fost

depusă în termenul stabilit de Lege, iar concluzia instanței de fond cu privire la

necesitatea respingerii pretenției enunțate ca fiind tardivă este neîntemeiată.

Respectiv, instanța de apel a considerat necesar de a casa hotărârea primei

instanțe în partea respingerii pretenției cu privire la contestarea procesului-

verbal nr. 74 din 20 iunie 2013 ca fiind tardivă și de a pronunța în această parte

o hotărâre nouă, prin care pretenția nominalizată a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Totodată, instanța de apel a constatat că procesul-verbal nr. 74 din 20

iunie 2013, care cuprinde decizia comisiei SA ,,Moldova-Gaz” pentru

cercetarea încălcărilor de către consumatori a clauzelor contractuale, care au dus

la nefixarea, sau fixarea parțială a consumului de gaze, cu privire la calculul pe

sistemul paușal pe o perioadă de 12 luni la locul de consum XXXX este legal,

3

deoarece a fost emis conform prevederilor Legii, de către autoritatea competentă

și conform procedurii stabilite.

În susținerea opiniei vizate, instanța de apel a subliniat că în cazul în care

consumatorul final nu prezintă echipamentul de măsurare sigilat la constatarea

tehnico-științifică, furnizorul este în drept să aplice față de acesta prevederile

pct.151 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale,

aprobat prin Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică

415 din 25 mai 2011.

Cu referire la pretenția reclamanților-apelanți cu privire la anularea

ordinului de încasare a numerarului nr.15531265 din 9 iulie 2016, instanța de

apel a reținut că ordinul de încasare enunțat întocmit de către SA ,,Moldova-

Gaz” pe numele apelantei Tatiana Șiman, prin care s-a înaintat spre plată suma

de 134590,91 lei, include suma de 127598 lei, care a constituit obiectul litigiului

tranșat definitiv prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016

(f.d.6-14,vol.II) și suma de 7298,25 lei, ce constituie datoria pentru consumul

curent de gaze până în luna iunie 2016, inclusiv (f.d.8 vol.III).

La acest capitol, Colegiul a constatat că asupra legalității actelor

administrative întocmite de SA ,,Moldova-Gaz” în limita sumei de 127598 lei s-

a expus Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău prin hotărârea din 22 iunie 2016

(menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016), suma

de 127598 lei indicată în ordinul de încasare a numerarului nr. 12106577 din 10

mai 2015 fiind facturată și în luna iunie 2016 și reflectată inclusiv în ordinul de

plată nr.15531265 din 09 iulie 2016.

Astfel, având în vedere că concluziile expuse în hotărârile judecătorești

nominalizate nu se cer, în temeiul art. 123 alin. (2) CPC, a fi dovedite din nou și

nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă

aceleași persoane, instanța de apel a conchis că ordinul contestat în prezenta

cauză în partea includerii în acesta a sumei de 127598 lei este legal și întemeiat.

Cât privește suma de 7298,25 lei, excedentul sumei de 127598 lei, aceasta

constituie datoria pentru consumul curent de gaze până în luna iunie 2016,

inclusiv, potrivit calculului descifrat prezentat de furnizorul SA ,,Moldova-Gaz”

(f.d.8 vol.II).

Așadar, din motivele și argumentele expuse mai sus, instanța de apel a

respins și pretenția reclamanților-apelanți cu privire la anularea ordinului de

încasare a numerarului din 11 februarie 2017 șii a facturii nr. 16995063.

Referitor la pretenția apelanților cu privire la stabilirea faptului dacă SA

,,Moldova-Gaz” este cu adevărat furnizor a gazelor naturale și în baza cărei

norme legale și dacă reclamanții, în lipsa unui contract cu furnizorul au

obligațiuni față de acest furnizor, Colegiul a subliniat că aceasta a constituit

obiect de examinare în cadrul altui litigiu între aceleași părți, tranșat prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, fiind cert constatat că SA

,,Moldova – Gaz” este furnizor de gaze naturale și că reclamanții Tatiana Șiman

și Ion Șiman au obligații față de acest furnizor (f.d.6-14 vol.II).

Subsecvent, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe cu privire la necesitatea respingerii pretenției reclamanților-

4

apelanți cu privire la compensarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei

pentru fiecare.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, la 15 martie 2019 Tatiana Șiman și Ion Șiman le-a

contestat cu recurs, solicitând în urma completării recursurilor din 11 aprilie

2019, 15 mai 2019 și 23 mai 2019, admiterea recursului, casarea actelor

judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei

hotărâri noi, de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat motivele de drept și de fapt invocate în

cererea de chemare în judecată, cererea de apel motivată și cererea de recurs

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că instanța de apel arbitrar și

nefondat nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată.

La fel, s-a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, neîntemeiată și

neargumentată, fiind adoptată cu încălcarea normelor de drept material și

procesual, deoarece instanța de apel a examinat cererea de apel în lipsa Tatianei

Șiman, nefiind citată în mod legal, despre locul, data și ora ședinței de judecată,

iar aplicarea prevederilor art. 379 alin. (2) Cod de procedură civilă este abuzivă,

fapt care a dus la privarea de dreptul la apărare, la egalitatea de arme și la un

proces echitabil.

Au mai precitat că instanțele inferioare nu s-au expus asupra legalității

deciziei privind aplicarea sistemului paușal de calcul al datoriei pentru

consumul gazelor naturale, a procesului-verbal nr. 74 din 20 iunie 2013, prin

care s-a decis efectuarea calculului datoriei pe sistem paușal pe o perioadă de 12

luni, deși normele Codului de procedură civilă obligă instanța de judecată să

examineze și să ofere soluții și răspunsuri asupra tuturor pretențiilor înaintate de

reclamanți.

La fel, s-a indicat că, completul care a examinat cauza în ordine de apel a

fost format ilegal de către o instanță incompetentă și nu s-au expus asupra unei

cerințe.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de respingere ca neîntemeiată a acțiunii (f.d.37-55).

Prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în

vigoare a prezentului cod Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform

5

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând

din aceeași normă legală și având în vedere că prezenta procedură de contencios

administrativ a fost inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ,

Completul va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 februarie

2019 (vol.III,f.d.19). Astfel, recursul depus la 15 martie 2019 (vol.III,f.d.37)

este în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de Tatiana Șiman și Ion Șiman în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Tatiana Șiman și Ion

Șiman nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

6

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Tatiana Șiman și Ion Șiman.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Tatiana Șiman și Ion Șiman se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

7