2ra-1070/19 — cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii, instanțelor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1070/19

Instanța de fond: Judecătoria Orhei, sediul Rezina – I. Negreanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – N. Budăi, I. Cimpoi, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Evghen Stratu

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală,

procuraturii, instanțelor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea din data de

01 august 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,

constată:

La 14 aprilie 2017 Evghen Stratu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și

instanțelor judecătorești și anume repararea prejudiciului material în mărime de 2 000 lei

și prejudiciului moral în mărime de 25 000 lei. (f.d. 2-9).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 30 mai 2016, de către Secția

Urmărire Penală a Inspectoratului de Poliție Orhei a fost pornită cauza penală

nr.2016270369 conform semnelor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul

penal, pe faptul săvârșirii de către el a infracțiunii de escrocherie prin însușirea bunurilor

lui Serghei Gîrlea în proporții deosebit de mari. La 29 iunie 2016 a fost recunoscut drept

bănuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (5) din Codul penal, iar la 15

iulie 2016 a fost pus sub învinuire de către procurorul în procuratura Orhei Vladislav

Boșcanean în baza art.190 alin. (5) din Cod penal.

Totodată, recurentul a mai menționat că în privința sa s-a dispus de către procuror și

aplicarea măsurii preventive - obligarea de a nu părăsi localitatea, iar la 30 decembrie

2016, prin ordonanța procurorului în procuratura Orhei Vladislav Boșcanean, s-a dispus

1

scoaterea sa de sub urmărire penală, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Evghen Stratu a susținut că prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și

procuraturii i-au fost cauzate atât prejudicii materiale, cât și prejudicii morale. Mărimea

prejudiciului material cauzat îl apreciază la suma de 2 000 lei, acesta constând în cheltuieli

suportate pentru prezentarea în fața organului de urmărire penală și la procuratură.

Mărimea prejudiciului moral, survenint în urma punerii ilegale sub învinuire, aplicarea

nejustificată a măsurii preventive sub formă de obligare în scris de a nu părăsi localitatea,

defăimarea nejustificată și încălcarea onoarei și demnității personale în fața consătenilor și

cunoscuților, în acest sens în mass-media fiind difuzate informații precum că el ar fi un

escroc, durata urmăririi penale fiind de 7 luni, ceea ce constituie un termen exagerat pentru

a fi demonstrat dacă există sau nu suficienți indicii cu privire la comiterea infracțiunii de

către el.

Prin hotărârea din 01 august 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Evghen Stratu. S-a încasat din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Evghen Stratu suma

de 6 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 766 lei cu titlu de prejudiciu material, iar

în total 6 766 lei. În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată. (f.d.39, 83-87)

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat

de către Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea din 01 august 2017 a Judecătoriei

Orhei, sediul Rezina. (f.d. 150, 151-167)

La 25 martie 2019 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii. (f.d.172-177)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept material,

au apreciat arbitrar probele prezentate la materiale cauzei, ceea ce a condus la soluționarea

greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

31 ianuarie 2019, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 04 martie 2019, expediată

prin intermediul serviciului poștal părților la 06 martie 2019. Recursul declarat de către

Ministerul Justiției la 25 martie 2019, este declarat în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ministerul Justiției,

este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Ministerul Justiției, a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

2

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor,

fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o

apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care

este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de

admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

Ministerul Justiției, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Ministerul Justiției, inadmisibil.

3

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin. (1)

și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

4