3ra-588/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-588/19

prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (D. Cherdivară)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (Șt. Starciuc, A. Curdov, L. Caraianu)

ÎNCHEIERE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de notarul Lilia

Burac, reprezentat de avocatul Victor Burac,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Nina Pogorneț împotriva Primăriei satului Mihailovca, raionul Cimișlia, intervenienții

accesorii Ion Antoci și notarul Lilia Burac cu privire la anularea adeverinței,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care au

fost respinse apelurile declarate de notarul Lilia Burac și de Ion Antoci și a fost

menținută hotărârea din 07 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central, prin care

acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție,

c o n s t a t ă:

La data de 22 mai 2017, Nina Pogorneț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei satului Mihailovca, r-nul Cimișlia, intervenienți accesorii Ion

Antoci cu privire la anularea adeverinței nr. 36 din 11 ianuarie 2007.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 11 ianuarie 2017 Primăria sat.

Mihailovca, r-nul Cimișlia a eliberat cet. Antoci Ion o adeverință prin care a confirmat

că acesta a intrat în termen de 6 luni în posesia averii succesorale rămasă după decesul

mamei sale, Antoci Elizaveta, decedată la data de 22 septembrie 1998, prin achitarea

impozitelor pe bunurile imobile și impozitul funciar și prin prelucrarea terenurilor

agricole.

A mai indicat că, ulterior la data de 29 februarie 2016, Primăria sat. Mihailovca, r-

nul Cimișlia a eliberat un certificat prin care a confirmat că terenurile care au aparținut

defunctei Antoci Elizaveta au fost prelucrate în perioada anilor 1998-2005 de către GȚ

„Axenti V - Impex”, iar în perioada 2005- 2007 de către SC „Axevac” SRL și nu de

Antoci Ion așa cum a fost menționat în adeverința din 11 ianuarie 2007.

1

A susținut că, la 26 februarie 2016, Primăria sat. Mihailovca, r-nul Cimișlia a

eliberat un alt certificat prin care a confirmat că Ion Antoci a plătit în anul 2006 restanța

la impozitul funciar pentru bunurile care au aparținut defunctei Antoci Elizaveta, pentru

perioada anilor 1998-2006.

A menționat că, achitarea efectuată de Antoci Ion în anul 2006 pentru perioada

1998-2006 nu poate echivala cu situația intrării în posesie a masei succesorale în termen

de 6 luni din data decesului Elizavetei Antoci, 22 septembrie 1998.

A solicitat reclamanta anularea adeverinței nr. 36 din 11 ianuarie 2007 eliberată de

Primăria sat. Mihailovca, r-nul Cimișlia prin care s-a confirmat intrarea lui Antoci Ion în

posesia averii succesorale în termen de 6 luni rămasă după decesul mamei sale Antoci

Elizaveta la data de 22 septembrie 1998, obligarea Primăriei sat. Mihailovca, r-nul

Cimișlia să prezinte copia adeverinței nr. 36 din 11 ianuarie 2007 și copia certificatului

din 29 februarie 2016.

Prin încheierea din 09 iunie 2017 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central a fost

admis demersul lui Ion Antoci, reprezentat de avocatul Stănescu Valeriu și a fost

introdus în proces, notarul privat Burac Lilia, în calitate de intervenient accesoriu (f.d.

19-20, vol. I).

Prin hotărârea din 07 mai 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central a fost

respinsă acțiunea depusă de Nina Pogorneț ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție, au fost încasate din contul Ninei Pogorneț în beneficiul intervenientului

accesoriu Antoci Ion cheltuielile de judecată suportate în cadrul procesului pentru

serviciile avocatului în sumă de 1500 de lei și în beneficiul intervenientului accesoriu

notarul Burac Lilia cheltuielile de judecată suportate în cadrul procesului pentru

serviciile avocatului în sumă de 1500 de lei. (f.d. 125, vol. I).

La data de 16 mai 2018, Nina Pogorneț a depus cerere de apel nemotivată, iar

ulterior la data de 01 august 2018 cerere de apel motivat, prin care a solicitat casarea

integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii

(f.d. 138, 195-201, vol. I).

La data de 18 mai 2018, notarul Lilia Burac, reprezentat de avocatul Victor Burac a

depus cerere de apel nemotivată, iar ulterior la data de 24 iulie 2018 a depus cerere de

apel motivat, prin care a solicitat casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea

respingerii cererii privind încasarea cheltuielilor de judecată cu emiterea în această parte

a unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii date.

Prin decizia din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Comrat au fost respinse

apelurile declarate de Nina Pogorneț și de notarul Lilia Burac și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

În susținerea concluziei date, instanța de apel a reținut că este corectă soluția

primei instanțe cu privire la respingerea acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului

de prescripție, deoarece actele cauzei confirmă faptul că reclamanta Nina Pogorneț fiind

reprezentată de avocatul Aliona Rozlovan, cel târziu la data de 25 noiembrie 2016, când

a fost pronunțată hotărârea Judecătoriei Cimișlia nr. 2-142/15, cunoștea despre existența

adeverinței pe care o contestă în prezenta cauză, însă s-a adresat cu cerere prealabilă

2

către Primăria satului Mihailovca, r-nul Cimișlia privind anularea adeverinței, din speță,

tocmai la data de 02 mai 2017.

La fel, instanța de apel a reținut că este întemeiată și legală soluția primei instanțe

de admitere parțială a cererii notarului Lilia Burac privind încasarea de la Nina Pogorneț

în beneficiul Liliei Burac a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1500 de lei,

cheltuieli confirmate prin actele cauzei și sunt suficient de compensatoare în

corespundere cu normele de drept procedural.

La data de 14 februarie 2019, notarul Lilia Burac, reprezentată de avocatul Victor

Burac a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea în care a fost dispusă încasarea de

la Nina Pogorneț în beneficiul notarului Lilia Burac a cheltuielilor de judecată în

mărime de 1500 de lei cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de încasare de la

Nina Pogorneț în beneficiul Liliei Burac a cheltuielilor de asistență juridică suportate în

prima instanță în sumă de 9900 de lei și în instanța de apel în sumă de 3000 de lei.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și

și urmează a fi casată pentru interpretarea eronată a legii și neaplicarea legii ce urma să

fie aplicată.

A indicat că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia admiterii parțiale a cererii

notarului Lilia Burac privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

1500 de lei, motivând că ultima dispune de studii juridice și nu era necesară

contractarea unui avocat.

La fel, instanța de apel la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată nu a dat

apreciere probelor prin care se confirmă suportarea reală a cheltuielilor de asistență

juridică de către notarul Lilia Burac.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează

următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

3

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 19 decembrie 2019, iar la 14

februarie 2019, adică în termenul prevăzut de lege, Lilia Burac, reprezentată de avocatul

Victor Burac, a depus recurs.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Lilia Burac, reprezentată de avocatul

Victor Burac, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

4

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și

de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului consideră că recursul depus de

Lilia Burac, reprezentată de avocatul Victor Burac nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

d i s p u n e:

Recursul depus de notarul Lilia Burac, reprezentat de avocatul Victor Burac, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6