2ra-939/19 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-939/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Arhip

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, Gr. Dașchevici, S. Gîrbu

Î N C H E I E R E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Gherman Andrei,

reprezentat de avocatul Mocanu Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gherman Andrei

împotriva lui Filipovici Sergiu și Societatea cu Răspundere Limitată ”Prosper-Auto”

cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

împotriva deciziei din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Gherman Andrei și s-a menținut hotărârea din 15

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 03 februarie 2017, Gherman Andrei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Filipovici Sergiu și Societatea cu Răspundere Limitată ”Prosper-Auto”

cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

În motivarea acțiunii, reclamantul Gherman Andrei a menționat că în urma

unei înțelegeri cu pârâtul Filipovici Sergiu, ultimul i-a transmis autovehiculul de

model BMW 740i, estimat la prețul de 36 000 euro în schimbul autovehiculului ce i-

a aparținut de model BMW 730, cu condiția achitării de către reclamant a diferenței

de preț în mărime de 20 650 euro până la sfârșitul lunii martie 2013.

A specificat reclamantul că la insistența lui Filipovici Sergiu, autovehiculul

BMW 740i a fost asigurat facultativ la suma de 40 000 euro, reclamantul Gherman

Andrei achitând două rate lunare a câte 968 și 967 euro.

La data de 18 februarie 2013 autovehiculul de model BMW 740i a fost sustras

din Federația Rusă, iar pârâtul Filipovici Sergiu i-a comunicat că după primirea

despăgubirii de asigurare, își va reține suma de 20 650 euro, iar diferența i-o va

restitui reclamantului.

1

La data de 13 septembrie 2013, 20 septembrie 2013 și 04 octombrie 2013

Filipovici Sergiu a primit de la Compania de Asigurări „Moldcargo” despăgubiri de

asigurare în mărime de 400 000 lei (echivalentul a 23 348,52 euro), 100 000 lei

(echivalentul a 5 723,31 euro) și 155 111,80 lei (echivalentul a 8 737,56 euro), iar în

total suma de 655 111,80 de lei, ceea ce constituia echivalentul a 37 809,39 de euro.

Cu toate acestea, Filipovici Sergiu refuză să-i restituie suma de bani ce îi

revine, totodată pârâtul acționând atât din numele său, cât și din numele Societății cu

Răspundere Llimitată „PROSPER-AUTO”, a avut intenția de a-l înșela și deposeda

de mijlocul său de transport, iar prin acțiunile ilegale ale ultimilor, i-a cauzat un

prejudiciu material în sumă de 21 935 de euro.

A relatat reclamantul că pe faptele menționate în privința lui Filipovici Sergiu,

la data de 05 decembrie 2013 a fost pornită urmărirea penală, fapt care

demonstrează cauzarea prejudiciului material prin infracțiune.

A invocat reclamantul că pentru nerestituirea sumei datorate în termen și

imposibilitatea folosirii acesteia, pârâții urmează să achite și prejudiciu material în

sumă de 13 452,76 de euro pentru perioada 12 octombrie 2013 - 14 decembrie 2016,

precum și prejudiciul moral.

A solicitat reclamantul Gherman Andrei, inclusiv prin cererea de concretizare a

pretențiilor (f.d. 35), încasarea în mod solidar de la Filipovici Sergiu și Societatea cu

Răspundere Limiattă ”Prosper-Auto” a sumei de 21 935 de euro cu titlu de

prejudiciu material, încasarea sumei de 11 452,76 euro cu titlu de prejudiciu

material pentru privarea de posibilitatea de a se folosi de mijloacele bănești, precum

și încasarea sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Gherman Andrei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că la caz, fapta ilicită a fost invocată drept temei de încasare a prejudiciului

suportat în rezultatul refuzului pârâților de a transmite în beneficiul reclamantului a

sumei de 21 935 de euro cu titlu de despăgubire de asigurare și acțiunile de

înșelăciune realizate de ultimii.

Astfel, prima instanță a concluzionat că prin actele procedurale emise în cadrul

urmăririi penale, nu a fost constatată săvârșirea faptei ilicite imputate și prin cererea

de chemare în judecată, mai mult, urmărirea penală pe numele lui Filipovici Sergiu a

fost încetată la data de 23 iunie 2014, pe motivul lipsei vinovăției bănuitului.

Subsidiar, instanța de fond a notat că antrenarea răspunderii civile în privința

pârâților este condiționată de existența raportului cauzat dintre fapta ilicită și

prejudiciu, încât urmează a fi reparat doar prejudiciul care este consecință directă a

faptei ilicite, în funcție de această condiție urmând a fi determinată și întinderea

potențialei răspunderi materiale.

Prin urmare, instanța a stabilit că în contextul în care în speța dedusă judecății

se atestă atât lipsa faptei ilicite săvârșite de către pârâți, precum și a raportului de

cauzalitate dintre prejudiciul invocat și fapta pretinsă a fi comisă, pretențiile

înaintate urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

2

Prin decizia din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Gherman Andrei și s-a menținut hotărârea din 15 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 22 ianuarie 2019, Gherman Andrei, reprezentat de avocatul Mocanu Serghei

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Recurentul Gherman Andrei, în motivarea recursului a menționat că decizia

instanței de apel, contrar art. 373 din Codul de procedură civilă, nu cuprinde

expunerea motivelor invocate în cererea de apel.

A invocat recurentul că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre și decizie motivată, fapt ignorat de

instanțele de judecată.

De asemenea, recurentul a specificat că aplicabile litigiului în cauză sunt

prevederile art. 572 alin. (1) și (2), 619 alin. (1) și (2), 1393 alin. (1) și (2), 1395

alin. (1) și (2),1389 alin. (1) și (2) Cod civil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 04

octombrie 2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 22 ianuarie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

3

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea

a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Gherman Andrei,

reprezentat de avocatul Mocanu Serghei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Gherman Andrei, reprezentat de

avocatul Mocanu Serghei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5