2ra-980/19 — înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de folosință, compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-980/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) L. Bagrin

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

ÎNCHEIERE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Gheorghe Florean și de

avocatul Oleg Vrabii în interesele lui Pavel Vacari,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Gheorghe Florean împotriva lui Pavel Vacari, intervenienți accesorii Consiliul

municipal Chișinău, Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, Elena Guzun,

Svetlana Florean și Galina Vacari, cu privire la înlăturarea obstacolelor în

exercitarea dreptului de folosință și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 28 septembrie 2017, Gheorghe Florean a înaintat cerere de chemare în

judecată, ulterior concretizată (f.d. 62-64), împotriva lui Pavel Vacari, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău, SA „Apă-Canal Chișinău” și Elena Guzun,

solicitând să-i fie interzis pârâtului de a îngrădi folosirea conductei de apă și

canalizare, obligarea pârâtului de a permite trecerea conductei de apă și canalizare

la casa reclamantului prin fața casei pârâtului și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, Gheorghe Florean a indicat că împreună cu Pavel

Vacari și Elena Guzun sunt coproprietari ai caselor situate în mun. Chișinău, str.

Milești, 12.

A relatat că în anul 1990 coproprietarii caselor menționate erau în relații de

prietenie și, în urma unei înțelegeri verbale, fiecare a instalat separat țevile de apă

și canalizare, iar reclamantul le-a trasat în acest scop prin fața casei pârâtului cu

acordul verbal al acestuia.

Pentru o perioadă de timp țevile au fost utilizate fără obiecții, însă în anul

2016, din motive necunoscute, pârâtul le-a blocat și, astfel, reclamantul este lipsit

de posibilitatea de a le utiliza.

Reclamantul a invocat că pârâtul nu este în drept să blocheze țevile

respective, întrucât terenul pe care sunt amplasate aparține cu drept de proprietate

autorității publice locale, în timp ce proprietarii locuințelor îl utilizează în temeiul

dreptului de folosință comună transmis acestora.

1

A menționat că după instalarea țevilor de apă și canalizare, a încheiat contract

cu SA „Apă-Canal Chișinău” privind deservirea cu apă potabilă și evacuarea apei

uzate, de care nu poate beneficia.

Prin hotărârea din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Florean împotriva lui Pavel

Vacari, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău, SA „Apă-Canal

Chișinău”, Elena Guzun, Svetlana Florean și Galina Vacari, s-a respins ca fiind

nefondată.

S-a încasat de la Gheorghe Florean în beneficiul lui Pavel Vacari, cu titlu de

costuri și cheltuieli, suma de 1 000 de lei.

La 8 noiembrie 2018 Gheorghe Florean a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Gheorghe Florean.

S-a casat parțial hotărârea din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea respingerii pretenției cu privire la înlăturarea obstacolelor

și s-a emis în această parte o nouă hotărâre, prin care:

Pretenția lui Gheorghe Florean împotriva lui Pavel Vacari, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău, SA „Apă-Canal Chișinău, Elena Guzun,

Svetlana Florean și Galina Vacari, cu privire la înlăturarea obstacolelor în

exercitarea dreptului de folosință, s-a admis ca întemeiată.

S-a obligat Pavel Vacari să înlăture obstacolele în exercitarea dreptului de

folosință a lui Gheorghe Florean asupra conductei de apă și canalizare, instalată pe

terenul din mun. Chișinău, str. Milești, 12, cu nr. cadastral xxxxx, ce deservește

construcțiile aflate în posesia lui Gheorghe Florean, prin scoaterea dopului instalat.

S-a modificat hotărârea din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru în partea încasării de la Gheorghe Florean în beneficiul lui Pavel Vacari a

cheltuielilor de judecată în sumă de 1 000 de lei prin micșorarea sumei adjudecate

până la 500 de lei.

S-a încasat de la Pavel Vacari în beneficiul lui Gheorghe Florean, cu titlu de

taxă de stat, suma de 150 de lei.

În rest hotărârea din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a menținut.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că, deoarece terenul aferent

construcțiilor ce aparțin cu titlu de coproprietate pe cote-părți apelantului,

intimatului și intervenienților accesorii corespunzători, aparține cu drept de

proprietate autorității publice locale, prin prisma art. 315 alin. (1) din Codul civil,

pretenția lui Gheorghe Florean privind obligarea lui Pavel Vacari de a permite

trecerea conductei de apă și canalizare la casa reclamantului este nefondată,

inclusiv în contextul în care cerința dată nu este cert justificată ca urmare a faptului

că materialele cauzei denotă existența rețelei de conducte indicate.

Reținând și că posesia coposesorilor asupra terenului aferent construcțiilor ce

aparțin acestora, nu este delimitată în natură, instanța de apel a concluzionat că

pretenția nominalizată este nefondată și, astfel, corect a fost respinsă de prima

instanță.

2

Totodată, instanța a apreciat ca fiind nefondate trimiterile intimatului la

dispozițiile art. 392 din Codul civil, deoarece această normă reglementează

modalitatea de utilizare a terenului ce aparține terțului, iar în speță terenul aparține

autorității publice locale, și nu intimatului Pavel Vacari, astfel încât acesta nu este

îndreptățit de a pretinde apărarea drepturilor proprietarului terenului și nici de a

pretinde aplicabilitatea normei respective în beneficiul său.

În concluzie, a conchis că instanța de fond eronat a respins pretenția

apelantului privind interzicerea de a îngrădi folosirea conductei de apă și

canalizare. Or, din materialele dosarului rezultă că intimatul creează impedimente

apelantului în folosirea conductei respective, situație ce îngrădește dreptul

apelantului de folosire a cesteia în vederea asigurării accesului la serviciul public

de canalizare, încălcare ce oferă apelantului dreptul de a pretinde interzicerea

acestei încălcări, iar în temeiul prevederilor art. 303 alin. (1, 2, 4), 305 alin. (1) și

309 din Codul civil, intimatul Pavel Vacari are obligația de a înlătura obstacolele

create în dreptul de folosință a apelantului prin scoaterea dopului instalat.

La fel, Colegiul civil a apreciat ca fiind eronate trimiterile primei instanțe la

dispozițiile art. 2 și art. 4 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală și

art. 3 și art. 22 din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de

canalizare și argumentele intimatului referitoare la necesitatea racordării

corespunzătoare a apelantului la rețeaua de apă și canalizare deservită de SA „Apă-

Canal Chișinău”, deoarece obiectul prezentei cauze nu este conectarea la rețeaua

publică, ci înlăturarea obstacolelor în folosirea rețelei de apă și de canalizare

interne.

Or, potrivit normelor indicate, chestiunea referitoare la racordarea și utilizarea

rețelelor de apă și canalizare aflate în gestiunea proprietarilor de imobile ține de

raportul instituit între aceștia din urmă și gestionarul rețelei publice

corespunzătoare, astfel încât normele menționate nu justifică crearea de către un

coposesor al terenului a impedimentelor în folosirea rețelei de apă și de canalizare

posedată de alt coposesor.

La 27 martie 2019, Gheorghe Florean a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei din 29

ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău privind refuzul compensării cheltuielilor

de judecată în sumă de 500 de lei de la Gheorghe Florean în beneficiul lui Pavel

Vacari.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele și argumentele de fapt și de

drept expuse în prima instanță și instanța de apel, recurentul a invocat că decizia

este ilegală și superficială.

La 27 martie 2019, avocatul Oleg Vrabii, în interesele lui Pavel Vacari, a

declarat recurs, solicitând casarea deciziei din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

În motivarea recursului a invocat că nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, nu au fost dovedite

circumstanțele considerate ca fiind stabilite, precum și, instanța de apel a tras

concluzii reieșind doar din declarațiile reclamantului, fără a da apreciere

înscrisurilor din dosar.

3

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa participanților la proces la 13 februarie 2019 (f.d. 154), Colegiul

consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursurile

în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursurilor declarate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursurile declarate de

Gheorghe Florean și de avocatul Oleg Vrabii în interesele lui Pavel Vacari, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Gheorghe Florean și de

avocatul Oleg Vrabii în interesele lui Pavel Vacari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5