3ra-573/19 — Contestarea actului admisnitrativ

3ra-573/19 — Contestarea actului admisnitrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-573/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Eleonora Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Boris Bîrca, Olga Cojocaru, Steliana Iorgov)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Nicolae Buza împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ca fiind ilegală a deciziei în recalcularea pensiei și achitarea pensiei cu

recalcularea acesteia,

împotriva deciziei din 6 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

menținut hotărârea din 21 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 13 octombrie 2017, Nicolae Buza a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ca fiind

ilegală a deciziei în recalcularea pensiei și achitarea pensiei cu recalcularea acesteia.

În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada anilor 1991 – 2004 a activat în

organele procuraturii în diferite funcții de procuror.

La 12 februarie 2002, la atingerea vârstei de 50 de ani a beneficiat de pensie pentru

vechime în muncă fiindu-i stabilită pensia în mărime de 80% din salariul mediu lunar

al procurorului în exercițiu.

În conformitate cu Legea cu privire la procuratură nr.118-XV din 14 martie 2003,

cuantumul pensiei s-a calculat în mărime de 80 % din salariul mediu lunar, potrivit

funcției deținute, cu recalcularea acesteia la fiecare majorare a salariului mediu lunar a

procurorului în funcție.

Precizează că, în corespundere cu prevederile art. 34 alin. (6) al Legii cu privire

la procuratură, procurorii pensionari beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu, în baza Legii nr. 355-XVI

din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, de la 1

ianuarie 2006 și 1 ianuarie 2008, cuantumul pensiei a fost recalculat conform dreptului

dobândit.

1

A relatat că, potrivit art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294-XV1 din 25 decembrie

2008 cu privire la procuratură, procurorii pensionați de asemenea beneficiau de dreptul

de recalculare a pensiei pentru vechime in muncă odată cu majorarea generală a

salariului procurorilor în exercițiu, astfel încă o dată fiindu-i reconfirmat prin lege

dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul procurorului în exercițiu

conform funcției deținute, drept dobândit legal la 12 februarie 2002.

A menționat că, conform Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în

sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează începând

cu 1 ianuarie 2013.

Potrivit art. XXIX pct. 7, din Legea nr.152 din 1 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, începând cu 1 august 2016, salariul de funcție al

procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform prezentei legi

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-se cont de nivelul

procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de

procuror.

Însă, Casa Națională de Asigurări Sociale, fără temei l-a lipsit de dreptul dobândit

licit în anul 2002 privind recalcularea pensiei odată cu majorarea salariului

procurorului în exercițiu și nu i-a recalculat mărimea pensiei, aceasta fiind stabilită cu

aplicarea mecanismului general de indexare.

Astfel, la 7 august 2017 a depus cerere prin care a solicitat Casei Naționale de

Asigurări Sociale restabilirea în dreptul de a beneficia de principiul recalculării pensiei

în legătură cu majorarea salariului procurorului în exercițiul funcției.

Prin răspunsul nr. B-1550/17 din 11 septembrie 2017, i s-a refuzat în satisfacerea

cererii fiind invocate prevederile Legii nr. 56 din 9 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, prin care s-a modificat art. 73 din Lega nr. 294-XVI

din 25 decembrie 2008 cu privire la procuratură, comunicându-i că procurorii

pensionați nu mai beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei odată cu majorarea

salariului procurorului în funcție.

A solicitat Nicolae Buza admiterea acțiunii; recunoașterea ca fiind ilegal

răspunsul nr. B-1550/17; repunerea în dreptul lezat cu obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale de a recalcula și achita pensia pentru vechime în muncă, reieșind din

salariul mediu lunar achitat procurorului al Procuraturii raionale în exercițiul funcției;

recalcularea pensiei pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea generală a

salariului procurorului în funcție, ținând cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie;

efectuarea recalculării de fiece dată din data de 1 a lunii în care a fost efectuată

majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 21 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Buza; s-a recunoscut ca

nefondat răspunsul nr. B-1550/17 din 11 septembrie 2017 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale; s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia

pentru vechime în muncă și să achite pensia pentru vechime în muncă lui Nicolae Buza,

ținând cont de majorarea generală a salariului procurorului procuraturii raionale, cu

recalcularea acesteia în cazul majorării salariului procurorului în exercițiu, ținându-se

cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

În favoarea acestei soluții instanța de fond a reținut că, dreptul social la

beneficierea de pensie pentru vechimea în muncă, inclusiv cu recalcularea acesteia, în

2

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit de

reclamant la 12 februarie 2002 și are valoare economică incontestabilă.

Dreptul obținut de către procuror referitor la pensionare nu se referă doar la

cuantumul procentual al acestuia, raportat la o anumită sumă de referință, ci și la

periodicitatea recalculării, itinerarul de calcul și conținutul pensiei ca atare.

Exceptarea persoanelor care au dobândit anterior un anumit drept, fiind stabilită

modalitatea de calcul a acestuia în condiții viitoare, nu poate fi aplicată dacă aceasta

afectează dreptul în substanță și îl privează pe cel vizat de o plată socială la care era

îndreptățit.

Dreptul subiectiv al reclamantului Nicolae Buza în calitatea sa de procuror

pensionat la recalcularea pensiei sale pentru vechime în muncă, odată cu majorarea

generală a salariului procurorului în exercițiu, a fost dobândit în modul prevăzut de

lege și nu este susceptibil de a fi anulat, iar instanța urmează să recunoască ca ilegal și

nefondat răspunsul nr. B-1550/17 din 11 septembrie 2017 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale și să restabilească reclamantul în acest drept încălcat prin obligarea

pârâtului la recalcularea și plata pensiei pentru vechime în muncă, potrivit legislației

referitoare la majorarea salariului mediu al procurorului în funcție, ținând cont de

funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Prin decizia din 6 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 21

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 14 martie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 6 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, la emiterea deciziei instanța de apel nu

a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii și a aplicat eronat normele de drept material și procedural.

A menționat că, Nicolae Buza beneficiază de pensie pentru vechime în muncă, ca

procuror, stabilită în temeiul Legii cu privire la privire la Procuratură nr. 902-XII din

29 ianuarie 1992, calculată în proporție de 80% față de salariul funcției de procuror.

A indicat că, prin Legea nr. 56 din 9 iunie 2011, s-a modificat art. 73 din Legea

cu privire la procuratură și abrogate aliniatele (3) – (10).

În noua redacție a art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, în vigoare de

la 1 iulie 2011, drepturile de pensionare a procurorilor erau reglementate de prevederile

art. 462 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Prevederile articolului 462 din Legea nr. 156, nu prevede faptul că pensiile

procurorilor și îndemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

Începând cu 1 iulie 2011, pensia procurorilor nu se recalculează dar se indexează

anual la 1 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998. La moment

nu este o lege ce prevede dreptul la recalcularea pensiei procurorilor, deoarece a fost

abrogată în anul 2011 și nu poate avea efect pe viitor.

Procurorii pensionați anterior implementării Legii nr. 56 din 9 iunie 2011, nu au

fost prejudiciați pe motiv că li se recalculează pensia în dependență de majorarea

salariului procurorului în exercițiu. Statul nu are dreptul să micșoreze cuantumul

pensiei stabilite printr-o lege anterioară.

Prin modificările operate la lege, statul nu a diminuat cuantumul pensiei, dar a

abrogat prevederile cu privire la recalcularea pensiei procurorilor.

3

A solicitat Casa Națională de Asigurări Sociale admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii ca fiind nefondată.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează următoarele.

La 1 aprilie 2019 a intrat în vigoare Codul administrativ al Republicii Moldova,

iar potrivit art. 257 alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Legea

contenciosului administrativ nr. 793/2000.

Reieșind din prevederile art. 258 alin. (3) Cod administrativ, prin derogare,

admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și

de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 3 aprilie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Însă, intimatul Nicolae Buza nu a depus referință prin care să-și expună opinia

asupra motivelor invocate în recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs depusă de Casa

Națională de Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că

acestea sânt inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 6 decembrie

2018, care a fost expediată în adresa participanților la proces prin intermediul oficiului

poștal la 15 februarie 2019 (f.d.91). Calea de atac în ordine de recurs a fost demarată

de către Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 14 martie 2019, în interiorul

termenului legal (f.d.95).

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că,

argumentele invocate se referă la dezacordul Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Casa Națională de

Asigurări Sociale în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma

indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a

acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate formal de Casa Națională de Asigurări Sociale nu pot

duce la admisibilitatea cererii de recurs, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.

432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei și

invocarea formală a încălcării normelor de drept material și procedural, fiind necesară

motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se

întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

5

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul cu soluția

dată de instanța de apel, iar criticile invocate în cererea de recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsături distinctive care nu au fost evidențiate

în cererea de recurs depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În circumstanțele sus relatate și reieșind din faptul că, argumentele recursului sânt

similare argumentelor invocate în instanța de fond și cea de apel, constituind deja

obiect al dezbaterilor judiciare fiind apreciate sub aspectul dublului grad de jurisdicție,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca

fiind admisibil și consideră că, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu 258 alin. (3) din Codul administrativ, art. 270, art. 431 alin. (1)

și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

6