2ra-827/19 — Rectificarea înscrierilor din registrul bunurilor imobile, ridicarea sechestrului

Dosarul nr. 2ra-827/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central, judecător – Iu. Movilă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ana Bucanova,

în cauza civilă la cererea înaintată de Ana Bucanova împotriva Consiliului

Raional Orhei, Diana Croitor (Bucanova), Anatolie Bucanov și Igor Bucanov cu

privire la anularea actului administrativ, și la cererea de chemare în judecată

înaintată de Ana Bucanova împotriva Dianei Croitor (Bucanova), Anatolie

Bucanov și Igor Bucanov, intervenient accesoriu Agenția Servicii Publice,

executorul judecătoresc Daniela Mașnic și executorul judecătoresc Alexei

Stolearenco cu privire la rectificarea înscrierilor din Registrul bunurilor imobile și

ridicarea sechestrului,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ana Bucanova și menținută hotărârea din 08 iunie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 04 august 2017, Ana Bucanova a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Dianei Croitor (Bucanova), Anatolie Bucanov, Igor Bucanov,

intervenienți accesorii Agenția Servicii Publice - Organul Cadastral Teritorial

Orhei, executorul judecătoresc Daniela Mașnic și executorul judecătoresc Alexei

Stolearenco cu privire la rectificarea înscrierilor din Registrul bunurilor imobile și

ridicarea sechestrului.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 13 octombrie 1962, s-a căsătorit cu

Anatolie Bucanov, fiindu-i eliberată adeverința de căsătorie nr. 202375. În baza

procesului-verbal (protocol) nr.12 din 12 decembrie 1986, soțului reclamantei -

Anatolie Bucanov i-a fost transmis apartamentul XX din str. 50 ani, actualmente

XX din str. XXXX, 19, or. Orhei. La 02 august 1987, soțul reclamantei - Anatolie

Bucanov a decedat, fapt confirmat prin Adeverința de moarte din 03 august 1987.

Făcând trimitere la certificatul nr.6123 din 09 iulie 1993, reclamanta a susținut

că la adresa sa de domiciliu, și anume: XX din str. XXXX, 19, or. Orhei, pe

1

parcursul ultimilor 5 ani, nu se află alte persoane ce ar avea înregistrată viza de

reședință.

La 07 octombrie 1993, reclamanta a depus la Agenția Teritorială Orhei pentru

Privatizare și Administrare a Proprietății de Stat, o cerere cu privire la privatizarea

apartamentului nominalizat. La 22 februarie 1994, Ana Bucanova a încheiat cu

Agenția Teritorială Orhei pentru privatizare, contractul de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din aceeași dată, prin care a

cumpărat XX. La 28 februarie 1994, i s-a eliberat certificatul de proprietate privată

asupra locuinței XX din str. XXXX, 19, or. Orhei. Potrivit acestuia, Departamentul

de Stat al Republicii Moldova pentru privatizare certifică: locuința aparține cet.

Ana Bucanova cu drept de proprietate privată, certificatul fiind eliberat în baza

contractului de vânzare-cumpărare.

Potrivit reclamantei, aceasta a aflat recent că în datele din Registrul bunurilor

imobile în privința XX din str. XXXX, 19, or. Orhei, sunt indicați în calitate de

coproprietari Diana Bucanova - fosta noră, Igor Bucanov - feciorul său și fostul soț

a Dianei Bucanova și Anatol Bucanov - fiul Dianei Bucanova și a lui Igor

Bucanov.

Dreptul de proprietate a fost înregistrat în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 2-1026 din 22

februarie 1994 și certificatul nr. 574 din 23 iulie 1999.

Reclamanta a explicat că, potrivit declarațiilor coproprietarilor Igor Bucanov și

Diana Bucanova, ultimii confirmă că la privatizarea XX nu au participat, iar

Anatol Bucanov, născut în 1991, fiind copilul lui Igor Bucanov și a Dianei

Bucanova, avea doar aproximativ 3 ani la momentul privatizării și se afla cu

părinții la acel moment. Totodată, Diana Bucanova a recunoscut că s-a aflat la

evidență pe alte adrese, în or. Orhei, str. XXXX, 15, ap. 17, iar după ceva timp s-a

înregistrat pe adresa or. Orhei, str. XXXX, 2.

Referitor la semnăturile lui Igor Bucanov și a Dianei Bucanova din cererea

reclamantei din 07 octombrie 1993 cu privire la privatizarea XX, ultimii nu cunosc

nimic, și confirmă că nu le aparțin. Nici reclamanta nu cunoaște nimic despre acest

fapt.

Din motiv că nu deține careva informații despre locul aflării lui Anatol

Bucanov și în lipsa consimțământului acestuia, reclamanta nu poate rectifica datele

în Registrul bunurilor imobile.

Potrivit încheierii din 06 aprilie 2015, emisă de executorul judecătoresc

Daniela Mașnic și încheierii emise de executorul judecătoresc Alexei Stolearenco,

au fost aplicate sechestre asupra imobilului, din acest motiv, reclamanta susține că

este nevoită să intenteze prezenta acțiune civilă pentru a-și apăra dreptul de

proprietate exclusiv asupra bunului imobil cu nr. cadastral 6401401.004.01.056,

situat în or. Orhei, str. XXXX, 19, ap.XX.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată depusă, Ana Bucanova a solicitat:

rectificarea prin radierea din Registrul bunurilor imobile, capitolul C, subcapitolul

II, a dreptului de proprietate intabulat după Diana Bucanova, Anatol Bucanov și

Igor Bucanov, asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXX, situat în or. Orhei,

str. XXXX, 19, ap.XX; rectificarea prin corectare în Registrul bunurilor imobile,

capitolul C, subcapitolul II, a înscrierii asupra acestui bun imobil, referitor la

temeiul înscrierii: din „certificat nr. 574 din 23.07.1999 (43-81-2/99)” în „certificat

2

nr. 117429 din 28 februarie 1994”; ridicarea sechestrului aplicat asupra acestui bun

imobil prin încheierea din 06 aprilie 2015, emisă de executorul judecătoresc

Daniela Mașnic și încheierea din 07 iulie 2015, emisă de executorul judecătoresc

Alexei Stolearenco.

La 28 septembrie 2017, Ana Bucanova a mai depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului raional Orhei, Diana Croitor (Bucanova), Anatol

Bucanov și Igor Bucanov, prin care a solicitat anularea adeverinței nr. 574 din 23

iulie 1999, emisă de Agenția Teritorială Orhei pentru Privatizare și Administrare a

Proprietății de Stat. În motivarea acesteia a indicat aceleași circumstanțe de fapt

enunțate mai sus. Suplimentar a notat că, în vederea clarificării datelor eronate din

Registrul bunurilor imobile, a solicitat recent de la Serviciul Raional Arhivă Orhei

o copie a certificatului nr. 574 din 23 iulie 1999.

Primind la 04 august 2017 copia și extrasul de arhivă a certificatului nr. 574

din 23 iulie 1999, a observat că este vorba de adeverința nr. 574 din 23 iulie 2009,

emisă de Agenția Teritorială Orhei pentru Privatizare și Administrare a Proprietății

de Stat. Potrivit acesteia, se indică că la privatizarea XX din or. Orhei, str. XXXX,

19, au participat: Anna Bucanova, Igori Bucanov, Diana Bucanova și Anatol Igori

Bucanov. Prin urmare, în opinia sa adeverința nr. 574 din 23 iulie 2009, este un

document fictiv, care în mod eronat stabilește cercul de subiecți ce au participat la

privatizare. Or, conform contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată nr. 2-1026 și certificatului de proprietate privată

asupra locuinței din 28 februarie 1994, se atestă dreptul de proprietate exclusiv

după reclamantă asupra XX.

Potrivit reclamantei, nulitatea actelor solicitate o va repune în drepturile civile,

astfel încât să fie înlăturare orice vicii juridice ce încalcă libera exercitare a

dreptului de proprietate exclusiv asupra bunului imobil în cauză.

Cauzele civile menționate supra au fost conexate și examinate într-un singur

proces.

Prin hotărârea din 08 iunie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cererile

de chemare în judecată înaintate de Ana Bucanova au fost respinse.

Prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ana Bucanova și menținută hotărârea din 08 iunie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prin participarea

tuturor membrilor familiei la privatizare, le-a fost acordat și dreptul acestora la

proprietatea imobilului privatizat, iar temeiuri pentru a radia dreptul de proprietate

al celorlalți coproprietari ai apartamentului litigios, nu se regăsesc.

La 06 martie 2019, Ana Bucanova a contestat cu recurs decizia din 21

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și remiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

3

La 02 mai 2019, Igor Bucanov a depus referință la cererea de recurs, solicitând

admiterea acestuia și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, invocând

motive similare celor din cererea de recurs.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Ana Bucanova este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 21 noiembrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 14 ianuarie 2019

(f.d. 135, vol. II), însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să confirme

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost înregistrat la 06 martie 2019, în conformitate cu art. 434

din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

4

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Ana Bucanova.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ana Bucanova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

5