2ra-919/19 — eliberarea ordinelor de repartiție pentru domiciliere permanentă

2ra-919/19 — eliberarea ordinelor de repartiție pentru domiciliere permanentă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-919/19

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani ( jud. : D. Dulghieru )

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : N. Simciuc, O. Cojocaru, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Beriozchin Ana în

interesele lui Josan Anatolie, Alexa Nina, Jardan Pavel, Ceban Vladislav, Musteață

Ruslan, Cozma Oxana, Cartaleanu Eugenia, Pagur Anna, Berliba Daniel, Rufulea

Valentina, Țapu Daniela, Postovoi Evlampia, Lipcan Ion, Cozmolici Dumitru,

Boldesco Valeriu, Barcar Eugeniu, Sînica Natalia, Ceban Valentina, Moisei Fiodor,

Ceban Diana, Banaga Adrian, Sinica Iurii, Anghenii Ana, Negară Ludmila, Curnic

Parascovia, Scripnic Tatiana, Cucuruzac Margareta și Tîrșină Mariana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Josan Anatolie,

Alexa Nina, Jardan Pavel, Ceban Vladislav, Musteață Ruslan, Cozma Oxana,

Cartaleanu Eugenia, Pagur Anna, Berliba Daniel, Rufulea Valentina, Țapu Daniela,

Postovoi Evlampia, Lipcan Ion, Cozmolici Dumitru, Boldesco Valeriu, Barcar

Eugeniu, Sînica Natalia, Ceban Valentina, Moisei Fiodor, Ceban Diana, Banaga

Adrian, Sinica Iurii, Anghenii Ana, Negară Ludmila, Curnic Parascovia, Scripnic

Tatiana, Cucuruzac Margareta și Tîrșină Mariana împotriva Ministerului Educației,

Culturii și Cercetării, intervenienți accesorii Școala Profesională nr.9, Primarul mun.

Chișinău și Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului

municipal Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului la locuință, obligarea

înaintării demersului privind eliberarea ordinelor de repartiție,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de reclamanți și menținută hotărârea din 23 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 17 martie 2017, Josan Anatolie, Alexa Nina, Jardan Pavel, Ceban Vladislav,

Musteață Ruslan, Cozma Oxana, Cartaleanu Eugenia, Pagur Anna, Berliba Daniel,

Rufulea Valentina, Țapu Daniela, Postovoi Evlampia, Lipcan Ion, Cozmolici Dumitru,

Boldesco Valeriu, Barcar Eugeniu, Sînica Natalia, Ceban Valentina, Moisei Fiodor,

Ceban Diana, Banaga Adrian, Sinica Iurii, Anghenii Ana, Negară Ludmila, Curnic

Parascovia, Scripnic Tatiana, Cucuruzac Margareta și Tîrșină Mariana s-a adresat în

1

instanța de judecată, cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Educației, Culturii și Cercetării, intervenienți accesorii Școala Profesională nr.9,

Primarul mun. Chișinău și Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale

a Consiliului municipal Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului la locuință,

obligarea înaintării demersului privind eliberarea ordinelor de repartiție

În motivarea pretențiilor formulate au reiterat că, locuiesc în căminul pentru

familii nr.2, amplasat în mun. Chișinău, str. I. Pelivan 30.

Acest imobil a fost dat în exploatare prin hotărârea Comitetului executiv

orășenesc de deputați or. Chișinău nr.337 din 30 septembrie 1973 drept cămin pentru

celibatari și a fost luat la balanța GPTU-33 a Uzinei de Tractoare or. Chișinău.

Reclamanții au invocat că prin hotărârea Comitetului executiv de deputați ai

raionului Frunze nr.3/12 din 18 martie 1986, a fost schimbat regimul juridic al

imobilului, în cămin pentru familii.

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.795 din 2 august 1997, Școala

medie tehnico-profesională nr.33 a fost reorganizată în Școala polivalentă nr.9, iar prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.1371 din 17 noiembrie 2003 s-a

reorganizat în Școala profesională nr.9.

În căminul dat locuiesc foștii angajați ai Uzinei de Tractoare, Școlii medii

tehnico-profesionale nr.33, Școlii polivalente nr.9, a Școlii profesionale nr.9, ale altor

instituții de învățământ împreună cu familiile acestora, în total 103 locatari și nici un

elev.

În anul 2009 un grup de locatari al imobilului litigant s-a adresat cu acțiune în

contencios administrativ împotriva Ministerului Educației, solicitând anularea actului

administrativ și obligarea să elibereze actele pentru privatizare, iar prin hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2012, menținută prin decizia Curții Supreme

de Justiție din 13 martie 2013, pretențiile acestora au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

În acest sens a susținut, că după examinarea cauzei notate, s-a constatat că

imobilul dat este înregistrat greșit în Registrul bunurilor imobile ca construcție de

învățământ și educație, iar astfel nu poate fi privatizat datorită acestei erori.

Ulterior, ÎS „Cadastru” a rectificat această eroare, fiind obligată pe cale

judecătorească în acest sens. Iar în rezultat în Registrul bunurilor imobile, a fost

radiată sintagma „de învățământ și educație” și în rubrica „modul de folosință” a fost

înscris „construcție”.

La adunarea generală a locatarilor din 10 ianuarie 2017, s-a decis privatizarea

spațiului locativ.

În rezultat, reclamanții s-au adresat Ministerului Educației, Culturii și Cercetării

cu solicitare de a înainta demers către Consiliul municipal Chișinău, Direcția generală

locativ-comunală și amenajare privind schimbarea statutului juridic al căminului

pentru familii litigant în casă de locuit pentru domiciliere permanentă, totodată fiind

solicitat pârâtului eliberarea acordului la privatizarea spațiului locativ indicat.

Prin scrisoarea nr.10/16-289 din 16 februarie 2017, Ministerul Educației și-a

exprimat dezacordul vizavi de cerințele reclamanților, inclusiv prin prisma faptului că,

anterior cerințelor acestora a fost obiect al unui litigiu judiciar examinat anterior,

refuzând astfel soluționarea litigiului.

2

Prin scrisoarea nr.07-06/26 din 23 februarie 2017, Direcția generală economie și

reforme patrimoniale a informat despre necesitatea înaintării de către proprietarul

blocului a demersului corespunzător în vederea inițierii procesului de privatizare și a

eliberarea ordinelor de repartiție.

Consideră reclamanții că refuzul Ministerului Educației este ilegal și neîntemeiat,

încalcă drepturile constituționale ale acestora privind egalitatea în fața legii și

autorităților publice, ilegal privează reclamanții de dreptul de a privatiza spațiul locativ

consacrat prin Legea privatizării fondului de locuințe.

Or, obiectul litigiului din speță este diferit de cel examinat anterior, fiind

reprezentat de alte pretenții pe care instanța trebuie să le judece, invocându-se totodată

că în urma rectificărilor corespunzătoare din Registrul bunurilor imobile, obiect

material al litigiului este construcție cu destinație locativă și nu construcție de

învățământ sau educație și, astfel poate fi privatizat.

Reclamanții au menționat că nu dispun de alte locuințe, în procesul de privatizare

anterior nu au participat și camerele în căminul litigios sunt unica lor locuință, aceștia

având viza de reședință și achitând regulat serviciile comunale.

Prin cererea de concretizare a cerințelor finală, avocatul Beriozchin Ana,

acționând în interesele reclamanților a solicitat recunoașterea dreptului reclamanților

la locuință; obligarea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării să înainteze demers

Primarului general al mun. Chișinău privind eliberarea ordinelor de repartiție pentru

domiciliere permanentă reclamanților, după cum urmează:

Josan Anatolie - pentru camerele 25, 84, 85; Alexa Nina – pentru camerele 69,

89; Jardan Pavel - pentru camerele 41, 44; Ceban Vladislav - pentru camera 46;

Mustață Ruslan - pentru camerele 86, 87; Cozma Oxana - pentru camerele 82, 83;

Cartaleanu Eugenia – pentru camera 62; Pagur Anna - pentru camera 49; Berliba

Daniel - pentru camera 65; Rufulea Valentina - pentru camerele 39, 45; Țapu Daniela -

pentru camera 84; Postovoi Evlampia - pentru camerele 42, 43; Lipcan Ion - pentru

camera 36; Cozmolici Dumitru - pentru camerele 34, 35; Boldesco Valeriu – pentru

camerele 48, 68; Barcar Eugeniu - pentru camerele 75, 76; Sînica Natalia - pentru

camerele 70, 71; Ceban Valentina - pentru camera 49; Moisei Fiodor - pentru camera

80; Ceban Diana - pentru camera 28; Banaga Adrian - pentru camera 26; Sînica Iurie -

pentru camera 23; Anghenii Ana - pentru camerele 78, 79; Negară Ludmila - pentru

camera 33; Curnic Parascovia - pentru camera 53; Scripnic Tatiana - pentru camerele

60, 61; Cucuruzac Margareta – pentru camerele 63, 37, 24; Tîrșina Mariana – pentru

camera 66, toate amplasate în căminul pentru familii cu numărul cadastral

0100511.164.02, mun. Chișinău, str. I. Pelivan 30;

recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării

de a-și da acordul la privatizarea spațiului locativ;

obligarea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării să înainteze demers către

Consiliul municipal Chișinău, Direcția generală economie, reforme și relații

patrimoniale privind acordul la privatizarea spațiului locativ.

Prin Hotărârea din 23 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

cererea de chemare în judecată depusă de Josan Anatolie, Alexa Nina, Jardan Pavel,

Ceban Vladislav, Musteață Ruslan, Cozma Oxana, Cartaleanu Eugenia, Pagur Anna,

Berliba Daniel, Rufulea Valentina, Țapu Daniela, Postovoi Evlampia, Lipcan Ion,

Cozmolici Dumitru, Boldesco Valeriu, Barcar Eugeniu, Sînica Natalia, Ceban

3

Valentina, Moisei Fiodor, Ceban Diana, Banaga Adrian, Sinica Iurii, Anghenii Ana,

Negară Ludmila, Curnic Parascovia, Scripnic Tatiana, Cucuruzac Margareta și Tîrșină

Mariana împotriva, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța a constatat că, dreptul la locuință este un drept

fundamental, care face parte din dreptul la viață decentă al persoanei sau familiei, iar

Legea nr.75 din 30 aprilie 2015, în funcția acesteia de lege specială în domeniul

asigurării funcționalității exercitării dreptului la locuință, stipulează expres condițiile și

mecanismul apariției acestui drept, precum și cerințele de rigoare față de persoana care

întrunește condițiile și cerințele legale pentru a exercita dreptul la locuință în condițiile

Legii.

Astfel, nici Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 și nici un alt act legislativ și/sau

normativ nu identifică instituția recunoașterii dreptului la locuință, dat fiind faptul că,

realizarea acestui se exercită doar de persoanele care întrunesc condițiile legale în

acest sens, fiind exclusă vreo oportunitate de exercitare a acestuia prin recunoaștere.

Cu referire la cerința de obligare a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării,

instanța a conchis că privind eliberarea ordinelor de repartiție este una neîntemeiată.

Instituția ordinelor de repartiție era înscrisă în Codul cu privire la locuințe al URSS

Moldovenești, care a fost abrogat la 29 noiembrie 2015, odată cu intrarea în vigoare a

Legii cu privire la locuințe nr.75 din 30 aprilie 2015.

Noua lege a exclus instituția ordinelor de repartiție, fiind introduse în acest sens

alte instrumente legale menite să asigure realizarea efectivă a dreptului la locuință a

persoanelor care întrunesc condițiile legale în acest sens.

Cu referire la pretenția privind recunoaștere ca fiind ilegal refuzul Ministerului

Educației, Culturii și Cercetării de a-și da acordul la privatizarea spațiului locativ și

obligarea înaintării unui demers către Consiliul municipal Chișinău, Direcția generală

economie, reforme și relații patrimoniale privind acordul la privatizarea spațiului

locativ, instanța a constatat că Legea privatizării fondului de locuințe nr.1324 din 10

martie 1993, stabilește principiile și condițiile de bază ale privatizării fondului de

locuințe, având scopul de realizare a drepturilor cetățenilor Republicii Moldova de a-și

alege liber modalitatea de satisfacere a necesităților în locuință, asigurarea integrității

fondului de locuințe, crearea de permise pentru formarea pieței de locuințe, nu

identifică sub nici o formă și condiție obligativitatea obținerii vreo unui acord al

terțului la realizarea de către persoana care întrunește condițiile legale de beneficiar al

dreptului la privatizare și/sau oportunitatea respectiv a terțului de a se expune cu

acord/dezacord în acest sens. Astfel, poziția unui terț care nu este înscris în lege drept

participant al raporturilor de privatizare nu poate determina sau condiționa în vreun fel

realizarea acestui drept.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 12 septembrie 2018, avocatul

Beriozchin Ana acționând în interesele reclamanților a declarat apel împotriva

hotărârii din 23 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de avocatul Beriozchin Ana în interesele reclamanților și menținută

hotărârea din 23 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

4

La 15 martie 2019, avocatul Beriozchin Ana în interesele lui Josan Anatolie,

Alexa Nina, Jardan Pavel, Ceban Vladislav, Musteață Ruslan, Cozma Oxana,

Cartaleanu Eugenia, Pagur Anna, Berliba Daniel, Rufulea Valentina, Țapu Daniela,

Postovoi Evlampia, Lipcan Ion, Cozmolici Dumitru, Boldesco Valeriu, Barcar

Eugeniu, Sînica Natalia, Ceban Valentina, Moisei Fiodor, Ceban Diana, Banaga

Adrian, Sinica Iurii, Anghenii Ana, Negară Ludmila, Curnic Parascovia, Scripnic

Tatiana, Cucuruzac Margareta și Tîrșină Mariana a declarat recurs împotriva deciziei

din 18 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 23 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor menționate și transmiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Recurentul a declarat cerere de recurs în temeiul art.432 alin.(2) lit. a) b) și c) din

Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în cererea de apel. Prin cererea de apel suplimentară, au

adus argumente suplimentare referitor la cerința privind recunoașterea dreptului la

locuință, prin prisma normei de drept ce guvernează posesia bunului și folosinței

bunei-credințe în conformitate cu art.307 din Codul civil.

La fel, instanța de apel nu a dat o apreciere tuturor probelor, a lăsat fără răspuns

unele argumentele și s-a limitat la concluziile trase de instanța de fond.

Recurenții au invocat că s-au instalat în cămin cu acordul administrației în

gestiunea căreia se afla imobilul în perioada respectivă și-au perfectat viză de

domiciliu, achită serviciile comunale, însă nu li s-a eliberat ordin de repartiție care să

conțină data eliberării, numărul și suprafața locuinței, chiriașul principal și membrii

familiei care dispun de dreptul de a locui.

Recurenții consideră că au obținut statut de chiriași și nu pot fi evacuați din

cămin fără acordarea altui spațiu locativ, în sensul art. 110, 13 din Codul cu privire la

locuințe din 3 iunie 1983, art. 30 din Regulamentul căminelor nr.214 din 21 iunie 1984

și Regulamentul nr. .405 din 25 noiembrie 1987 cu privire la acordarea încăperilor de

locuit, acte normative care erau în vigoare la data instalării în cămin.

La examinarea cauze în fond instanțele învestite cu judecarea fondului nu au dat

o apreciere corespunzătoare normele de drept menționate.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 18 decembrie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de comunicare, instanța de apel a expediat participanților la

proces copia deciziei motivate, la 14 ianuarie 2019, însă la materialele dosarului

lipsesc date referitoare la recepționarea acesteia.

Cererea de recurs a fost declarată la 15 martie 2019, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

5

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

6

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Beriozchin

Ana în interesele lui Josan Anatolie, Alexa Nina, Jardan Pavel, Ceban Vladislav,

Musteață Ruslan, Cozma Oxana, Cartaleanu Eugenia, Pagur Anna, Berliba Daniel,

Rufulea Valentina, Țapu Daniela, Postovoi Evlampia, Lipcan Ion, Cozmolici Dumitru,

Boldesco Valeriu, Barcar Eugeniu, Sînica Natalia, Ceban Valentina, Moisei Fiodor,

Ceban Diana, Banaga Adrian, Sinica Iurii, Anghenii Ana, Negară Ludmila, Curnic

Parascovia, Scripnic Tatiana, Cucuruzac Margareta și Tîrșină Mariana, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Beriozchin Ana în interesele

lui Josan Anatolie, Alexa Nina, Jardan Pavel, Ceban Vladislav, Musteață Ruslan,

Cozma Oxana, Cartaleanu Eugenia, Pagur Anna, Berliba Daniel, Rufulea Valentina,

Țapu Daniela, Postovoi Evlampia, Lipcan Ion, Cozmolici Dumitru, Boldesco Valeriu,

Barcar Eugeniu, Sînica Natalia, Ceban Valentina, Moisei Fiodor, Ceban Diana,

Banaga Adrian, Sinica Iurii, Anghenii Ana, Negară Ludmila, Curnic Parascovia,

Scripnic Tatiana, Cucuruzac Margareta și Tîrșină Mariana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii

Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

7

8