2ra-776/19 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-776/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V.Jomiru-Niculiță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Anton, V.Mihaila, A.Panov)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maria

Stîngaci,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Maria

Stîngaci împotriva lui Ruslan Bezerdic cu privire la repararea prejudiciului

material,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de Maria Stîngaci, a fost casată hotărârea din

25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și pronunțată o hotărâre

nouă,

c o n s t a t ă:

La 30 martie 2016, Maria Stîngaci a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ruslan Bezerdic cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că

pârâtul Ruslan Bezerdic cunoscând cu certitudine despre faptul că automobilul

de marca/model ,,Audi Q7”, cu nr/î xxxx, a fost recunoscut ca corp delict pe

cauza penală nr. xxxx și care la 14 septembrie 2011, i-a fost transmis spre

păstrare până la soluționarea definitivă a cauzei, la 17 octombrie 2012, aflându-

se pe adresa mun. Chișinău, str. Tudor Vladimirescu, 25, la stația PECO, i-a

vândut automobilul menționat, obținând de la aceasta bani în sumă de 18 000

euro și 232 200 lei prin transfer bancar.

Ca urmare, prin acțiunile sale criminale pârâtul a deposedat-o de suma de

33000 euro, bani achitați prin verament și cash ca preț al mijlocului de transport

de ,,Audi Q7”, cu nr/î xxxx, de care însă nu poate să se folosească, deoarece

este un bun furat și în privința lui există interdicții.

Respectiv, pe acest fapt Ruslan Bezerdic a fost învinuit că a dobândit de

la reclamantă prin înșelăciune și abuz de încredere, în circumstanțele descrise

1

mai sus suma de 554 231,70 lei, cauzându-i acesteia un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari, fiindu-i incriminată săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 251 și 190 alin. (5) Cod penal.

În continuare, reclamanta a subliniat că, prin decizia irevocabilă din 16

februarie 2016 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, a fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat și avocatul acestuia. Au fost admise

apelurile declarate de acuzatorul de stat și partea vătămată Maria Stîngaci, fiind

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Ruslan Bezerdic a fost condamnat în baza art.

251 Cod penal, la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de

a exercita activitate în domeniul de gestionare a bunurilor pe un termen de 2 ani

și în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani și 6 luni închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în domeniul de gestionare

a bunurilor pe un termen de 3 ani, iar conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate i-a

fost stabilită definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita vreo activitate în

domeniul de gestionare a bunurilor pe un termen de 4 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Din considerentul că prin acțiunile sale pârâtul a privat-o de posibilitatea

de a se folosi de banii săi, acesta urmează să-i achite pentru perioada de

26.10.2012 – 29.03.2016 un prejudiciu material egal cu dobânda de întârziere

prevăzută de art. 619 alin. (2) Cod civil, ce constituie conform calcului suma de

19505,28 euro.

Maria Stîngaci a solicitat inclusiv în urma concretizării acțiunii, încasarea

din contul lui Ruslan Bezerdic în beneficiul său a venitului ratat pentru privarea

de dreptul de a se folosi de banii săi pentru perioada de 26.10.2012 –

15.02.2017 în sumă de 27862,84 euro și încasarea tuturor cheltuielilor de

judecată suportate pentru examinarea prezentului litigiu.

Prin hotărârea din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Maria Stîngaci a fost respinsă ca

neîntemeiată și anulate măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 28

septembrie 2017.

Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admis apelul declarat de Maria Stîngaci, a fost casată hotărârea din 25 iunie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și pronunțată o hotărâre nouă prin

care pretenția depusă de Maria Stîngaci împotriva lui Ruslan Bezerdic cu privire

la încasarea venitului ratat pentru privarea de dreptul de a se folosi de bani

pentru perioada 26.10.2012 – 06.10.2014 în sumă de 8686,71 euro s-a încetat în

legătură cu faptul că există o hotărâre judecătorească irevocabilă. Acțiunea

depusă de Maria Stîngaci împotriva lui Ruslan Bezerdic cu privire la încasarea

venitului ratat pentru privarea de dreptul de a se folosi de bani pentru perioada

07.10.2014 – 15.02.2017 a fost respinsă ca neîntemeiată.

2

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au constatat că în temeiul art.

123 alin. (3) Cod de procedură civilă, capătul de cerere la acțiunea depusă de

Maria Stîngaci împotriva lui Ruslan Bezerdic cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere în sumă de 8686,71 euro, pentru perioada 26.10.2012-06.10.2014,

conform acțiunii civile din dosarul penal, urmează a fi încetat în legătură cu

faptul că există o hotărâre judecătorească irevocabilă, și anume decizia din 15

februarie 2017 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, conform căreia s-a

dispus admiterea apelului declarat de partea vătămată Maria Stîngaci, cu

pronunțarea unei noi hotărîri în latura civilă, prin care acțiunea civilă înaintată a

fost admisă parțial, cu încasarea din contul inculpatului Ruslan Bezerdic în

beneficiul părții vătămate a sumelor de 33000 euro – prejudiciu material și

35000 lei – cheltuieli legate de acordarea asistenței juridice. În rest, capetele de

cerere cu privire la încasarea de la inculpatul Ruslan Bezerdic în beneficiul

părții vătămate a sumei de 8686,71 Euro, cu titlu de prejudiciu material pentru

privarea de posibilitatea de a se folosi de bani pentru perioada 26.10.2012-

06.10.2014 și repararea prejudiciului moral au fost respinse, ca neîntemeiate.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului material, în partea

încasării prejudiciului prin datorie din 07.10.2014 – 15.02.2017, aceasta

urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, dat fiind faptul că la 15 februarie 2017

prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, a fost încasat din

contul inculpatului Ruslan Bezerdic în beneficiul părții vătămate a sumelor de

33000 euro cu titlu de prejudiciu material și 35000 lei cu titlu de cheltuieli

legate de acordarea asistenței juridice pe cauza penală.

Or, sentința pronunțată de instanța judecătorească într-o cauză penală,

rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanța chemată să se pronunțe

asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a

pronunțat sentința numai dacă aceste acte au avut loc și numai în măsura în care

au fost săvârșite de persoana în cauză. Doar la data de 15 februarie 2017 suma

de 33000 euro era sumă litigioasă, care s-a finisat cu încasarea sumei în cadrul

dosarului penal și a acțiunii civile cu titlu de prejudiciu material.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, la 18 februarie 2019, Maria Stîngaci le-a contestat cu

recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești ce constituie

obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei hotărâri noi, de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că dispozitivul deciziei instanței de apel este confuz și

nu reflectă cerințele din acțiune.

Ca urmare, respingerea cerințelor de către instanța de fond și apel este

total nemotivată, iar în rezultat instanțele de judecată s-au eschivat de la

exercitarea obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au

examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu

3

au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând

hotărâri neîntemeiate de respingere a acțiunii (vol.II,f.d.18-22).

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 decembrie

2018 (vol.II,f.d.6), dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la dosar lipsesc. Astfel, recursul declarat la 18 februarie 2019

(vol.II,f.d.18) este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Maria Stîngaci în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Maria Stîngaci nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Maria Stîngaci.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Maria Stîngaci se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

5