2ra-600/19 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-600/19 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-600/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. R.Țurcanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, V.Cotorobai, M.Anton)

DECIZIE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Pavel Melnic, reprezentat de către

avocatul Grigore Barcari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Melnic

împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană ,,Air Moldova” cu privire la

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat Compania Aeriană

,,Air Moldova”, a fost casată hotărârea din 7 februarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central și a fost pronunțată o hotărâre nouă, de respingere a

acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 7 iulie 2017, Pavel Melnic a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană ,,Air Moldova” (în

continuare ÎS CA ,,Air Moldova”) cu privire la repararea prejudiciului material

și moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că la 11

februarie 2017 a procurat biletul electronic cu nr. 5721303189308 tur-retur pe

ruta Chișinău-Moscova-Chișinău, ÎS CA ,,Air Moldova” obligându-se să

asigure zborul cursei enunțate pentru data de 12 februarie 2017 și respectiv 14

februarie 2017.

A invocat reclamantul că la 14 februarie 2017 ora 16:45, în calitate de

pasager ai cursei urma să ajungă la destinație la Chișinău, însă din cauza

1

întârzierii prelungite a orarului, acesta a ajuns la destinație doar la 15 februarie

2017, în jurul orei 00.50.

În opinia sa, prin ajungerea cu întîrziere la destinație, i-au fost cauzate

suferințe psihice, or, pârâta ÎS CA ,,Air Moldova” nu a respectat orarul zborului

și din cauza întîrzierii imputate acesteia, acesta a ajuns la destinație cu o

întârziere de circa cinci ore.

A menționat că data de 14 februarie 2017 a fost o zi de sărbătoare, pentru

care reclamantul preventiv a planificat serbarea acesteia cu membrii familiei

sale, însă din motivul reținerii zborului, planurile sale au rămas nerealizate la

data și ora stabilită, aducându-i suferințe psihice lui și familiei sale.

Luând în considerație că distanța rutei ortodromice Moscova-Chișinău este

de până la 1500 km, conform pct. 16 lit. a), pct. 17, pct. 18 lit. a), pct. 25 lit. a)

și pct. 26 din Regulamentul privind compensarea și asistența pasagerilor în

eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întîrzierii prelungite a

zborurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.836 din 8 noiembrie 2012,

pasagerii au dreptul să primească o compensație de 250 euro, mese și băuturi

răcoritoare, apeluri telefonice gratuite.

Astfel, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 27 martie 2017,

reclamantul a expediat în adresa ÎS CA ,,Air Moldova” o cerere de compensare,

solicitând încasarea din contul ultimei în beneficiul său a compensației în sumă

de 250 euro, însă la 18 aprilie 2017 a primit un răspuns evaziv, fără a specifica

clar, dacă se acceptă sau nu plata compensației, precum și fără a indica nici un

temei de exonerare a ultimei de la plata compensației.

Din acest considerent Pavel Melnic a depus prezenta cerere de chemare în

judecată, solicitând încasarea din contul ÎS CA ,,Air Moldova” în beneficiul său

a compensației pentru întârzierea zborului la cursa aeriană 9U 172 A, ruta

Moscova – Chișinău din 14 februarie 2017 în mărime de 250 euro, a

prejudiciului moral cauzat în legătură cu prestarea serviciului necorespunzător

în sumă de 10 000 lei, precum și a cheltuielilor de asistență juridică.

În drept, reclamantul Pavel Melnic și-a întemeiat pretențiile pe prevederile

art. 8, 11, 14, 117, 118, 986 alin.(1), art. 1422 alin. (1) Cod civil, art. art. 7, 82,

85 alin. (1) lit. a), art. 98 alin.(1), art. art. 166-168 Cod de procedură civilă, art.

6 lit. a), b), c), d), art. 10 lit. c), j), art. 18 alin.(1), art. 20 alin.(1), (5), art. 32

alin.(1) Legea privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003,

pct.16 lit. a), pct.17, pct.18 lit. a), pct.25 lit. a) și pct. 26 din Regulamentul

privind compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului de

îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborului, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 836 din 8 noiembrie 2012.

Prin hotărârea din 7 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de către Pavel Melnic a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea din contul ÎS CA ,,Air Moldova” în beneficiul lui

Pavel Melnic a sumei de 250 euro, cu titlul de compensare pentru întârzierea

zborului, convertiți în lei moldovenești, conform cursului Băncii Naționale a

Moldovei la data executării hotărârii, a prejudiciului moral în sumă de 1000 lei,

2

a cheltuielilor de citare în sumă de 44,34 lei și în beneficiul statului taxa de stat

în sumă de 254,20 lei, proporțional părții admise din acțiune. În rest, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de ÎS CA ,,Air Moldova”, a fost casată hotărârea din 7 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a fost pronunțată o hotărâre

nouă, de respingere a acțiunii.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, la 24

ianuarie 2019, Pavel Melnic, reprezentat de către avocatul Grigore Barcari a

contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea actului judecătoresc

ce constituie obiectul prezentului recurs cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

cererea de chemare în judecată și referința asupra cererii de apel anexate la

dosar, suplimentar invocându-se că la examinarea cauzei instanța de apel greșit

a constatat lipsa dovezilor care să probeze că întârzierea zborului a avut loc din

intenția sau culpa gravă a ÎS CA ,,Air Moldova”. La rândul său, compania

aeriană nu a prezentat probe în sensul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă

care să confirme că aeronava a suferit defecțiuni tehnice care să fie calificate

drept circumstanțe excepționale, exoneratoare de răspundere.

Ca urmare, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată

de respingere a acțiunii, pe când concluzia primei instanțe despre necesitatea

admiterii parțiale a acțiunii este justă. Prin urmare, anume aceste circumstanțe

impun admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii primei

instanțe (f.d.144-146).

Prin referința depusă la 28 martie 2019, ÎS CA ,,Air Moldova” a solicitat

declararea recursului lui Pavel Melnic ca inadmisibil, deoarece acesta nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 noiembrie

2018 (f.d.130). Astfel, recursul declarat la 24 ianuarie 2019 este în termen.

Prin încheierea din 10 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Pavel Melnic, reprezentat de către avocatul Grigore Barcari a fost

considerat admisibil și fără a prejudicia fondul a fost dispusă judecarea acestuia

de către completul din 5 judecători.

3

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs este întemeiată și care

urmează a fi admisă cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

După cum denotă actele cauzei, la 11 februarie 2017 Pavel Melnic a

procurat biletul electronic cu nr. 5721303189308 tur-retur pe ruta Chișinău-

Moscova-Chișinău, în urma căruia ÎS CA ,,Air Moldova” s-a obligat să asigure

zborul cursei enunțate pentru data de 12 februarie 2017 și respectiv 14 februarie

2017 (f.d.7).

La fel, s-a constatat că la 14 februarie 2017 ora 16:45, reclamantul Pavel

Melnic, prezentându-se la punctul de control al aeroportului din Domodedovo

(Moscova), a fost anunțat despre faptul că nu va putea zbura cu cursa dată, din

cauza defecțiunii tehnice a aeronavei.

Ca urmare, din cauza întârzierii prelungite a zborului, Pavel Melnic a ajuns

la destinație la 15 februarie 2017, în jurul orei 00.50, adică cu o reținere de

aproximativ cinci ore.

Dat fiind faptul că ÎS CA ,,Air Moldova” nu și-a onorat obligațiile în

biletul de călătorie, la 27 martie 2017 reclamantul Pavel Melnic în vederea

soluționării litigiului pe cale amiabilă a expediat în adresa ÎS CA ,,Air

Moldova” o reclamație, solicitând încasarea din contul ultimei în beneficiul său

4

a compensației în sumă de 250 euro (f.d.9), însă prin răspunsul din 18 aprilie

2017 ÎS CA ,,Air Moldova” deși a recunoscut faptul întârzierii zborului, în final

a refuzat să achite compensația de 250 euro, motivând că întârzierea zborului

s-a datorat necesității asigurării securității zborului (f.d.11), motiv pentru care a

fost depusă prezenta cerere de chemare în judecată.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată împotriva ÎS CA ,,Air

Moldova”, reclamantul Pavel Melnic a solicitat încasarea din contul ÎS CA ,,Air

Moldova” în beneficiul său a compensației pentru întârzierea zborului la cursa

aeriană 9U 172 A, ruta Moscova – Chișinău din 14 februarie 2017 în mărime de

250 euro, a prejudiciului moral cauzat în legătură cu prestarea serviciului

necorespunzător în sumă de 10 000 lei, precum și a cheltuielilor de asistență

juridică (f.d.3-4).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță având ca obiect

repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma întârzierii zborului, s-a

pronunțat în favoarea temeiniciei acțiunii pe care a admis-o parțial (f.d.66-71).

Instanța de apel, verificând temeinicia și legalitatea hotărârii primei

instanțe, a admis apelul declarat de ÎS CA ,,Air Moldova”, a casat hotărârea din

7 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a pronunțat o

hotărâre nouă, de respingere a acțiunii.

În susținerea concluziei sale instanța de apel a constatat că reținerea cursei

Moscova-Chișinău din 14 februarie 2017 s-a datorat defecțiunii tehnice a

aeronavei ÎS CA ,,Air Moldova”, circumstanță care a dus la imposibilitatea

îndeplinirii cursei la ora stabilită din cauza pericolului de securitate a zborului,

circumstanță pe care legislatorul o califică ca fiind întemeiată, ce justifică

reținerea cursei sus indicate, or operatorul aerian nu și-a putut asuma în mod

nepremeditat și iresponsabil operarea cursei cu o aeronavă care avea o

neconformitate tehnică și care putea duce la o prăbușire a eventualului aparat de

zbor, motiv pentru care concluzia primei instanțe privind admiterea parțială a

acțiunii a fost considerată greșită, din care considerent a fost casată (f.d.130-

138).

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluția

dată de către instanța de apel contravine circumstanțelor cauzei, pe când

concluzia primei instanțe despre necesitatea admiterii parțiale a acțiunii este

justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor

art. 130 Cod de procedură civilă.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs menționează prevederile

Codului civil până la modificările operate prin Legea nr.133/2018 în vigoare la

1 martie 2019.

Cu referire la pretenția invocată de Pavel Melnic în cererea de chemare în

judecată cu privire la încasarea compensației pentru întârzierea zborului,

instanța de recurs reține prevederile art. 514 și 572 alin. (1), (2) Cod civil,

conform cărora obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit și din orice alt act sau

5

fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii. Temeiul executării rezidă în

existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu

bună credință, la locul și în momentul stabilit.

La rândul său, art. 19 al Convenției de la Montreal pentru unificarea

anumitor reguli referitoare la transportul aerian internațional din 28.05.1999, la

care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 254-XVI din 05.12.2008,

reglementează expres că transportatorul nu este răspunzător pentru daunele

survenite datorită întîrzierii dacă dovedește că el a luat toate măsurile care se

impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau i-a fost imposibil să i-a

respectivele măsuri.

Totodată, conform art. 980 alin. (1) Codul civil, prin contractul de

transport, o parte (cărăuș, transportator) se obligă față de cealaltă parte (pasager

sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte

încărcătura la locul de destinație, iar cealaltă parte se obligă să plătească

remunerația convenită.

În sensul art. 986 alin. (1) Codul civil, contractul de transport de persoane

se confirmă (se documentează printr-un bilet (titlu de călătorie), iar în

conformitate cu prevederile art. 987 alin. (1) Cod civil, transportul de persoane

include operațiunile de îmbarcare, transport și debarcare.

Conform art. 988 alin. (1) Cod civil, cărăușul este ținut să repare

prejudiciul cauzat pasagerului, cu excepția cazului cînd acest prejudiciu este

rezultatul unei forțe majore, al stării de sănătate a pasagerului, sau al faptei

acestuia. Cărăușul este ținut să repare prejudiciul și în cazul în care acesta se

datorează stării sale de sănătate, a prepușilor săi sau a stării ori funcționării

vehiculului. Alin. (3) a normei vizate prevede că răspunderea cărăușului nu

poate fi exclusă sau limitată prin contract, iar alin. (4) stipulează că limitările în

mărimea despăgubirilor în transportul public de persoane sunt stabilite de

Guvern.

La rândul său, litigiului în cauză sunt aplicabile și prevederile Legii privind

protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003.

Astfel, conform art. 16 lit. e) din Legea privind protecția consumatorului

nr.105-XV din 13 martie 2003, consumatorul, la încheierea contractelor, are

următoarele drepturi: de a fi despăgubit pentru daunele cauzate de produsele,

serviciile care nu corespund cerințelor prescrise sau declarate ori clauzelor

contractuale.

Prin prisma art. 21 alin. (1) din aceiași lege, prestatorul (executantul)

obligat să asigure prestarea serviciului (executarea lucrării) în termenele și

condițiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în

contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).

Conform art. 24 din legea sus-enunțată, consumatorii au dreptul de a fi

informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor produselor și

serviciilor oferite de către agenții economici astfel încît să aibă posibilitatea de a

face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și

6

serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora,

în deplină securitate.

La caz au relevanță și prevederile pct. 1 lit. a) din Regulamentul privind

compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și

anulării sau întîrzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 836 din 08 noiembrie 2012, din care rezultă că biletul conform prezentului

Regulament stabilește condițiile în care pasagerii transportului aerian își pot

exercita drepturile minime atunci cînd li se refuză îmbarcarea împotriva voinței

lor.

În sensul prevederilor pct.16 lit. a) și 17 din Regulamentul menționat, în

oricare din cazurile în care un operator aerian anticipează o posibilă întârziere a

unui zbor peste ora de plecare prevăzută, după cum urmează timp de două ore,

în cazul zborurilor de 1500 kilometri sau mai puțin, pasagerii trebuie să

primească o compensație în conformitate cu prevederile capitolului V din

prezentul Regulament.

În conformitate cu prevederile capitolului V pct.18 lit. a) din prezentul

Regulament, când se face trimitere la prezentul capitol, pasagerii primesc o

compensație în valoare de 250 euro pentru toate zborurile de 1500 kilometri sau

mai puțin.

Raportând normele legal enunțate la circumstanțele litigiului dedus

judecății, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că prima instanță corect a concluzionat despre

necesitatea admiterii pretenției privind încasarea compensației pentru întârzierea

zborului la cursa aeriană 9U 172 A, ruta Moscova – Chișinău din 14 februarie

2017 în mărime de 250 euro și întemeiat a dispus încasarea din contul ÎS CA

,,Air Moldova” în beneficiul lui Pavel Melnic a sumei respective, or, însăși ÎS

CA ,,Air Moldova” a confirmat faptul reținerii zborului în cadrul procesului de

judecată, iar conform art. 123 alin. (6) Cod de procedură civilă, faptele invocate

de una din parți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a

negat, cu atât mai mult că dreptul de compensare pentru pasageri reprezintă un

principiu, iar derogarea de la acesta se face doar dacă circumstanțele invocate de

operatorul aerian pot fi calificate, în baza probelor prezentate de către acesta, ca

excepționale, condiție însă ce nu se atestă la caz.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele ÎS CA ,,Air Moldova”

preluate greșit de către instanța de apel precum că reținerea cursei Moscova-

Chișinău din 14 februarie 2017 s-a datorat defecțiunii tehnice a aeronavei ÎS CA

,,Air Moldova”, circumstanță excepțională care a dus la imposibilitatea

îndeplinirii cursei la ora stabilită din cauza pericolului de securitate a zborului,

în acest sens prezentându-se jurnalul tehnic de aviație al cursei 9U 07641 din

care rezultă că la aeronava enunțată în momentul decolării s-au depistat

probleme de scurgere a combustibilului (f.d.53-55).

Or, conform biletului electronic eliberat lui Pavel Melnic ruta Moscova-

Chișinău a avut nr. cursei 9U 172. Aici se va menționa că instanța de fond i-a

acordat termen reprezentantului pârâtului pentru a prezenta înscrisul care

7

confirmă că jurnalul tehnic de aviație al cursei 9U 07641 se referă la aeronava

care a efectuat zborul pe cursa 9U 172 A, însă fără careva succes, ultima astfel

degrevîndu-se de probațiune.

Neîntemeiate sunt și argumentele instanței de apel precum că operatorul

aerian nu și-a putut asuma în mod nepremeditat și iresponsabil operarea cursei

cu o aeronavă care avea o neconformitate tehnică și care putea duce la o

prăbușire a eventualului aparat de zbor, or, conform practicii constante a Curții

de Justiție a Uniunii Europene (autoritatea competentă de a interpreta

prevederile Regulamentului sus-indicat), operatorul aerian poate fi exonerat de

răspundere doar dacă dovedește că întârzierea se datorează unor împrejurări

extraordinare care nu ar fi putut fi evitate chiar dacă fuseseră luate toate

măsurile rezonabile.

Colegiul reține că la caz operatorul aerian ,,Air Moldova” nu a prezentat

probe confirmative în sensul art. 118 Cod de procedură civilă care să confirme

că a întreprins și a luat toate măsurile rezonabile pentru a evita întârzierea

zborului la cursa aeriană 9U 172 A, ruta Moscova – Chișinău din 14 februarie

2017.

Mai mult decât atât, defecțiunea tehnică invocată de operatorul aerian se

atribuie la categoria circumstanțelor imputabile primului, și nu sunt calificate

drept circumstanțe excepționale, exoneratoare de răspundere, or, problemele

tehnice descoperite cu ocazia lucrărilor de întreținere a aeronavei sau din cauza

deficiențelor în cadrul acestor lucrări nu pot constitui, prin ele însele,

împrejurări excepționale.

Circumstanțele respective în plus justifică temeinicia pretenției lui Pavel

Melnic privind încasarea compensației pentru întârzierea zborului în sumă de

250 euro, care corect a fost admisă de către prima instanță și greșit a fost

respinsă de către instanța de apel.

Cu referire la pretenția invocată de Pavel Melnic în cererea de chemare în

judecată cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de recurs reține

prevederile art. 1 și 6 din Legea privind protecția consumatorilor, conform

cărora prejudiciu constituie daună materială și/sau morală adusă consumatorului

prin distrugerea, deteriorarea sau diminuarea averii, precum și daună cauzată

vieții, sănătății și eredității lui în urma consumului și/sau utilizării produselor,

serviciilor necorespunzătoare ori în urma refuzului sau tergiversării

neîntemeiate a încheierii contractului de prestare a serviciului. Orice

consumator are dreptul la repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de

produsul, serviciul necorespunzător.

În temeiul art. 20 alin. (4) și (5) din Legea privind protecția

consumatorilor, prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător,

vânzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege,

precum și de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanța

judecătorească. Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului

material cauzat consumatorului.

8

Totodată, conform art. 1422 alin. (1), (2) și art. 1423 alin. (1) Cod Civil, în

cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau

fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum

și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige

persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de

către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

În asemena circumstanțe, prima instanță corect a concluzionat despre

existența temeiurilor pentru repararea prejudiciului moral. Or, suferințele

psihice cauzate de intimata – pârâtă ÎS CA ,,Air Moldova” se rezumă la starea

de nervozitate și emoțiile negative pe care le-a suportat reclamantul Pavel

Melnic în legătură cu reținerea zborului cu aproximativ cinci ore, având în

vedere că nu a fost o perioadă acasă, precum și faptul că reprezentanții

companiei nu erau predispuși în a discuta cu clienții, deși a fost de datoria lor,

inclusiv reclamantul a fost lipsit de dreptul de a face apeluri telefonice gratuite,

pentru a anunța rudele în privința reținerii cursei, deși conform pct. 26 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 836 din 08.11.2012, urmau

să facă acest lucru.

Respectiv, prin acțiunile ÎS CA ,,Air Moldova”, reclamantului-recurent i

s-au cauzat suferințe psihice și disconfort al stării fizice prin neacordarea

asistenței cuvenite conform Regulamentului menționat supra, prin lipsirea de

compensația prevăzută de lege, ce urma să o primească la prima solicitare, dar și

alte drepturi, de care beneficia, inclusiv de dreptul de a primi mese și băuturi

răcoritoare, direct proporționale cu timpul de așteptare, drept prevăzut de art. 25

lit. a) al aceluiași Regulament.

În același context, ÎS CA ,,Air Moldova” nu a probat faptul respectării

prevederilor imperative a pct. 37-38 al Regulamentului privind compensarea și

asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau

întârzierii prelungite a zborurilor.

Instanța de recurs reține că în principiu, compensația stabilită prin

prezentul Regulament pentru întârzierea zborului, este o obligație certă a

operatorului aerian stabilită de actul normativ și este destinată compensării unor

incomodități și sentimente trăite de pasageri în legătură cu întârzierea prelungită

a zborului.

În același timp, Colegiul mai conchide că achitarea acestei compensații, își

atinge scopul vizat doar în cazul în care consumatorul este informat corect

despre dreptul său la compensație și atunci cînd compensația este achitată la

prima solicitare a consumatorului, fără a-i fi cauzate alte sentimente de frustrare.

Concursul de împrejurări și a factorilor obiectivi și subiectivi, în care

operatorul aerian nu informează consumatorul despre dreptul său la

9

compensație, nu achită compensația la solicitarea pasagerului care a suportat

incomodități în legătură cu întârzierea zborului pentru mai bine de cinci ore, nu

recunoaște obligația sa de achitare a acestei compensații, inclusiv în instanța de

judecată, presupune că însăși compensația și cuantumul acesteia nu atinge

scopul unei satisfacții echitabile eficiente a reclamantului, fiind necesară și

repararea prejudiciului moral cauzat consumatorului. Or, poziția companiei

susținută în cadrul examinării cauzei denotă că comportamentul pârâtei în

calitatea sa de prestator de servicii de transport aerian, au dus la cauzarea

prejudiciului moral reclamantului.

Aici, instanța de recurs reiterează că obligațiile prevăzute de Regulamentul

privind compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la

îmbarcare și anulării sau întîrzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.836 din 08.11.2012, determină consecințe financiare

certe în speță pentru ÎS CA „Air Moldova”, iar nerecunoașterea nemotivată a

acestor obligații, precum și faptul că reclamantului i-a fost refuzat tacit achitarea

compensației, prin oferirea unui răspuns evaziv, fără a specifica clar, dacă se

acceptă sau nu plata compensației, precum și fără a indica nici un temei de

exonerare a operatorului aerian de la plata compensației, a creat consecințe

negative pentru reclamant, acesta fiind obligat să se adreseze în instanța de

judecată și să-și solicite revendicarea unor drepturi certe, stabilite prin norme

juridice imperative. Or, actul normativ - Regulamentul privind compensarea și

asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau

întîrzierii prelungite a zborurilor, este unul care transpune parțial prevederile

Regulamentului (CE) nr.261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de

compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare

și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor.

În contextul celor expuse, Colegiul consideră drept întemeiată concluzia

instanței de fond privind admiterea parțială a pretenției depusă de Pavel Melnic

cu privire la repararea prejudiciului moral.

Cât privește cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare din contul

ÎS CA ,,Air Moldova” în beneficiul lui Pavel Melnic în sumă de 1000 lei, prima

instanță corect l-a apreciat conform criteriilor prevăzute de art. 1423 Cod civil,

ținând cont de criteriului echității, care presupune că despăgubirile pentru

prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale, echitabile, adică în așa fel

trebuie stabilite încît să asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum

exagerată a cuantumului prejudiciului moral. Prin urmare, suma dispusă spre

încasare este echitabilă suferințelor psihice suportate de către recurent și

constituie o satisfacere comensurabilă și nu este excesivă pentru intimată, ținut

să o plătească și nici venit nejustificat pentru reclamantul-recurent.

În același timp, Colegiul menționează că suma de 10000 lei pretinsă de

reclamantul – recurent Pavel Melnic cu titlu de prejudiciu moral este exagerată,

motiv din care nu poate fi satisfăcută integral.

10

În acest sens, Colegiul reține că respingerea pretenției invocată de Pavel

Melnic în cererea de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului

moral riscă să încalce principiul egallității în fața legii, ceea ce este inadmisibil

într-o societate democratică, față de persoanele care, în condiții similare au

beneficiat deja de o asemenea despăgubire în baza deciziilor irevocabile ale

Curții Supreme de Justiție (dosarul 2ra-1560/18, 2ra-852/18, 2ra-243/19).

În conformitate cu art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuieli de judecare a cauzei.

Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că, pe parcursul

examinării cauzei civile în ordine de apel, intimatul Pavel Melnic a fost

reprezentat în instanța de judecată de către avocatul Grigore Barcari, iar pentru

serviciile acestuia în instanța de apel, intimatul i-a achitat suma de 2500 lei,

ceea ce se confirmă prin bonul de plată din 1 octombrie 2018 anexat la dosar

(f.d.94).

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea

părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional

părții respinse din pretențiile reclamantului.

În corespundere cu art. 96 alin. (1) și (11) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea

au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se

compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Sub aspectul acestor prevederi legale și reieșind din specificul acțiunii,

instanța de recurs ajunge la concluzia de a încasa din contul ÎS CA ,,Air

Moldova” în beneficiul lui Pavel Melnic cheltuielile pentru asistență juridică în

sumă de 2500 de lei. Or, onorariul dispus spre încasare în sumă de 2500 lei, nu

poate fi apreciat ca fiind exagerat, deoarece corespunde criteriului rezonabilității

și din aceste considerente urmează a fi compensat integral de către intimata ÎS

CA ,,Air Moldova”, cu atât mai mult că avocatul Grigore Barcari a întocmit un

șir de acțiuni procesuale necesare pentru soluționarea cauzei în ordine de apel,

prin urmare, costurile și cheltuielile suportate au fost necesare, realmente

angajate și rezonabile ca mărime.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea

primei instanțe este legală și întemeiată, decizia instanței de apel fiind emisă cu

aprecierea eronată a probelor, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Pavel Melnic, reprezentat de către avocatul Grigore Barcari,

a casa decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a menține

hotărârea din 7 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

11

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Pavel Melnic, reprezentat de către avocatul

Grigore Barcari.

Se casează integral decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și se menține hotărârea din 7 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Pavel Melnic împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană ,,Air Moldova”

cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Se încasează din contul Întreprinderii de Stat Compania Aeriană ,,Air

Moldova” în beneficiul lui Pavel Melnic cheltuielile de judecată pentru

acordarea asistenței juridice în instanța de apel în sumă de 2500 (două mii cinci

sute) lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

12