2ra-795/19 — cu privire la încasarea datoriei în baza contractului de arendă și a dobânzii de întârziere

Dosarul nr. 2ra-795/19

Instanța de fond: Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei – H. Craveț

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Garbuz, A. Ciobanu, I. Grosu

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Veaceslav Nicoară,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Agenția

,,Moldsilva” împotriva lui Veaceslav Nicoară cu privire la încasarea datoriei în baza

contractului de arendă și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din data de 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin

care s-a respins apelul declarat de către Veaceslav Nicoară, s-a menținut hotărârea din

data de 24 ianuarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei,

constată:

La 24 noiembrie 2017 Agenția ,,Moldsilva” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Veaceslav Nicoară cu privire la încasarea datoriei în sumă de

4 450 lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 3 326 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 13 octombrie 2010 a încheiat cu

Veaceslav Nicoară contractul nr.191 de arendă a terenurilor din fondul forestier în

scop de recreere. Prin contractul dat lui Veaceslav Nicoară i s-a transmis în arendă

terenul forestier cu suprafața de 1,0 ha, situat în cadrul întreprinderii pentru

silvicultură Chișinău, ocolul silvic Ghidighici, în scop de recreere. În conformitate cu

pct. 3 al contratului de arendă Veaceslav Nicoară urma să achite anual plata pentru

arendă în sumă de 4 450 de lei nu mai târziu de data de 01 martie pentru anul viitor .

Agenția ,,Moldsilva” a menționat că prin acordul adițional de reziliere din

28 aprilie 2016, contractul de arendă nr. 191 a fost reziliat.

Ulterior rezilierii contractului s-a constatat că Veaceslav Nicoară a acumulat o

datorie la contractul dat în mărime de 4 450 de lei, ceea ce constituie plata arendei

pentru anul 2014.

1

Neachitarea de către Veceslav Nicoară a plății de arendă în termenul stabilit a

condiționat calcularea unei dobânzi de întârziere în sumă de 3 326 lei.

Reclamanta a menționat că pârâtul refuză să achite sumele calculate, iar toate

încercările de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, nu s-au soldat cu succes.

Prin hotărârea din 24 ianuarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de către Agenția ,,Moldsilva”.

S-a încasat de la Veaceslav Nicoară în beneficiul Agenției ,,Moldsilva” datoria în

baza contractului de arendă nr.191 din 13 septembrie 2010 pentru anul 2014 în sumă

de 4 450 lei, dobânda de întârziere 3 225, 88 lei și cheltuielile de judecată în sumă de

340 lei, în total 8 015, 88 lei. S-a încasat din contul lui Veaceslav Nicoară în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. (f.d.40, 47-50)

Prin decizia din 10 mai 2018 a Curții de Apel Bălți s-a admis cererea de apel

declarată de către Vleaceslav Nicoară, s-a casat hotărârea din 24 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, s-a adoptat o nouă hotărâre de respingere a acțiunii

ca tardivă. (f.d.74, 75-79)

Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea de recurs declarată de către Agenția ,, Moldsilva”, s-a casat decizia din 10 mai

2018 a Curții de Apel Bălți, s-a remis cauza la Curtea de Apel Bălți, pentru

examinarea apelului pe fond. (f.d.98-102)

Prin decizia din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a respins cererea de

apel declarată de către Veaceslav Nicoară, s-a menținut hotărârea din 24 ianuarie

2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei. (f.d.116, 117-122)

Pentru a ajunge la această concluzie instanța de apel a reținut corectă hotărârea

instanței de fond, ori termenul de prescripție la acțiunea dată începe să curgă cu data

de 28 aprilie 2016, când a fost încheiat acordul de reziliere a contractului de arendă nr.

191 din 13 septembrie 2010. Odată, cu semnarea acordului dat Veaceslav Nicoară a

recunoscut și datoria acumulată, care urma să fie stinsă în termen, fapt ce nu a fost

făcut de ultimul. Instanța de apel a concluzionat că Agenția ,,Moldsilva” a depus

cererea de chemare în judecată în termenul general de prescripție.

La 27 februarie 2019 Veaceslav Nicoară a declarat recurs împotriva deciziei din

06 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor judecătorești, încetarea procesului sau scoaterea cererii de pe rol și

încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d.130-135)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material și procedural, ceea ce a condus la soluționarea greșită a cauzei. Instanțele de

judecată la emiterea hotărârilor eronat au concluzionat faptul că Agenția ,,Moldsilva”

a înaintat acțiunea dată în termenului de prescripție.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la

06 decembrie 2018, publicată pe site-ul Curții de Apel Bălți la 02 ianuarie 2019,

expediată prin intermediul oficiului poștal părților la 03 ianuarie 2019, recepționată de

2

către recurentă la 21 ianuarie 2019.(f.d.127) Astfel, recursul declarat de către

Veaceslav Nicoară, la 27 februarie 2019, se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de Veaceslav

Nicoară, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Veaceslav Nicoară a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele

de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Veaceslav Nicoară, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

3

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurentă nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă Veaceslav Nicoară, și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Veaceslav Nicoară inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Veaceslav Nicoară, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4