3ra-485/19 — contestarea actului administrativ.

3ra-485/19 — contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-485/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă)

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Moldovagaz”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Elit-Vadimax” împotriva Societății pe

Acțiuni „Moldovagaz”, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Cahul-

Gaz” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a respins

apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” și s-a menținut hotărârea din

06 aprilie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central

c o n s t a t ă:

La 25 iulie 2016, SRL „Elit-Vadimax” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Moldovagaz” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 16 iunie 2016 SA „Moldovagaz”, pe

marginea cazului de încălcare a clauzelor contractuale admise de către consumatorul SRL

„Elit-Vadimax” la locul de consum din str. XXXXX (02/0263), a emis decizia nr. 16, prin

care s-a decis de a efectua calculul consumului de gaze naturale prin metoda sistemului

paușal pentru perioada de 280 de zile (04 august 2015 – 10 mai 2016), în sumă totală de

243.491,27 de lei.

Din conținutul deciziei respective rezultă că din materialele prezentate de către

operatorul de rețea SRL „Cahul Gaz”, și anume: Actul de demontare a EMG din 10 mai

2016; Nota Informativă din 19 mai 2016; Actul de control al EMG din 04 august 2015;

procesul-verbal privind darea în exploatare a EMG din 17 noiembrie 2012; rezultatele

examinării tehnico-științifice nr. 354 din 09 iunie 2016 și nr. 294 din 10 mai 2016; copia

contractului de furnizare din 07 iunie 2014; copia contractului de furnizare din 01 ianuarie

2016, precum că s-a constatat că sigiliul din plumb, aplicat anterior echipamentului de

măsurare BK-G6Ct nr. 29153804 a fost înlăturat, cu sigilarea repetată a contorului dat cu

altul contrafăcut. Pe suprafața inferioară a sigiliului amplasat pe capacul sumatorului al

echipamentului de măsurare BK-G6CT nr. 29153804, există urme de intervenție străină.

1

Depistarea urmelor parvenite prin influență străină asupra sigiliului nr. 0936756, fără

utilizarea echipamentului special, este imposibilă.

La 14 iulie 2016, s-a adresat cu cerere prealabilă către SA „Moldovagaz”, solicitând

anularea deciziei nr. 16 din 16 iunie 2016 privind încălcarea de către consumatorul final a

clauzelor contractuale, însă prin scrisoarea nr. 05/12-317 din 18 iulie 2016, aceasta a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Consideră reclamanta că decizia contestată a fost emisă ilegal, deoarece conform pct.

24 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin

Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai

2011, la încheierea contractului de furnizare a gazelor naturale cu consumatorii finali

existenți sau pentru locurile de consum care nu sunt deconectate de la rețeaua de gaze

naturale, operatorul de rețea este obligat la solicitarea furnizorului să efectueze controlul

echipamentului de măsurare și a sigiliilor aplicate acestuia și să întocmească actul de

control al echipamentului de măsurare, în două exemplare. Actul de control al

echipamentului de măsurare se semnează de personalul operatorului de rețea și de

consumatorul final. Un exemplar al actului de control al echipamentului de măsurare se

înmânează consumatorului final, iar o copie se transmite de către operatorul de rețea

furnizorului, în cel mult 2 zile lucrătoare de la data întocmirii acestuia. Concomitent cu

controlul echipamentului de măsurare, operatorul de rețea verifică corespunderea

instalației de utilizare cu proiectul. În cazul în care instalația de utilizare nu corespunde

proiectului, solicitantul îndeplinește indicațiile operatorului de rețea cu privire la

eliminarea încălcărilor constatate, indicate în prescripție.

Astfel, la momentul încheierii contractului de furnizare a gazelor naturale,

reprezentanții pârâtei nu au întocmit Act de control al echipamentului de măsurare.

Afară de aceasta, perioada de calcul a consumului de gaze naturale prin metoda

sistemului paușal indicată în decizia contestată (04 august 2015 – 10 mai 2016), nicidecum

nu poate constitui 280 de zile, or, controlul efectuat a avut loc la 10 mai 2016, iar

contractul de furnizare a gazelor naturale a fost încheiat la 01 ianuarie 2016.

A susținut reclamanta că potrivit pct. 76 lit. m) din Regulamentul vizat supra,

operatorul de rețea este obligat să întocmească actul de depistare a încălcării clauzelor

contractuale, în cazul intervenției consumatorului final în funcționarea echipamentului de

măsurare care a dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a consumului de

gaze naturale, în cazul consumului de gaze naturale prin evitarea echipamentului de

măsurare și în cazul conectării neautorizate a aparatelor și a instalațiilor de gaze naturale la

rețeaua de gaze naturale și să transmită actul întocmit și probele aferente furnizorului.

Or, act de depistare a încălcării clauzelor contractuale de către reprezentanții pârâtei

la data de 10 mai 2016 nu a fost întocmit.

A notat reclamanta că în cererea sa prealabilă din 14 iulie 2016, a atenționat pârâtei

că potrivit procesului-verbal din 10 mai 2016 privind darea în exploatare a echipamentului

de măsurare a contorului de gaze naturale de pe adresa de consum: XXXXX, nu au fost

depistate careva nereguli, inclusiv și la sigilii.

Mai mult ca atît, conform Actului din 10 mai 2016 privind demontarea utilajului de

măsurare de consum, în rubrica 4 și 5, nu s-a menționat nimic despre faptul dacă sigiliile

au fost în careva mod deteriorate.

Pe lângă acestea, în rubrica 7 din aceleași Act din 10 mai 2016, este indicat că utilajul

de consum este împachetat, sigilat pentru expedierea acestuia de către consumatorul final

la efectuarea cercetării tehnico-științifice și consumatorul final este în drept de a alege

2

instituția respectivă în acest sens și a participat la efectuarea expertizei, cercetării tehnico-

științifice.

A declarat reclamanta că reprezentanții SA „Moldovagaz”, care au efectuat

demontarea echipamentului de măsurare, nu i-au explicat drepturile, ceea ce contravine

legislației în vigoare, lezându-i în așa mod drepturile sale constituționale.

Nu a fost formată comisie privind examinarea încălcărilor depistate, cu participarea

sa pentru a-și expune dezacordul și obiecțiile față de acestea, lipsind-o de posibilitatea de a

da careva explicații pe marginea faptului dat.

La fel, pârâta contrar prevederilor pct. 126 din Regulamentul pentru furnizarea și

utilizarea gazelor naturale, nu a invitat-o să participe la efectuarea constatărilor tehnico-

științifice, aflând despre rezultatele expertizei echipamentului de măsurare a gazelor

naturale după ce i-a fost înmânată copia raportului de expertiză, întocmit în limba rusă.

A reiterat că reieșind din conținutul Raportului de constatare tehnico-științifică nr.

294 din 10 mai 2016, expertul nu a fost preîntâmpinat despre răspunderea penală pentru o

concluzie vădit-falsă conform art. 312 din Codul penal.

Mai mult decât atît, expertul nu a dat răspuns la toate întrebările formulate, concluzia

acestuia fiind succintă și incompletă.

A invocat că nefiind de acord cu Raportul de expertiză nr. 294 din 10 mai 2016, a

solicitat în cadrul aceleași instituții efectuarea unei expertize repetate.

Astfel, din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 354 din 09 iunie 2016,

întocmit de către Centrul Expertize Independente „CEXIN”, rezultă că concluzia

expertului, expusă anterior în Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 294 din 10 mai

2016, este incorectă, combătută în întregime cu concluzia constatării tehnico-științifice

ulterioare, potrivit căreia indici de sustragere a gazelor naturale nu au fost depistate.

Respectiv, din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 354 din 09 iunie 2016, se

demonstrează faptul imposibilității sustragerii gazelor naturale de către SRL „Elit-

Vadimax”.

Cu toate acestea, concluzia expusă în Raportul de expertiză r. 355 din 09 iunie 2016 a

fost ignorată de către furnizor și la emiterea deciziei nr. 16 din 216 iunie 2016, nu s-a

pronunțat în general asupra acestui fapt.

În contextul expus, a cerut SRL „Elit-Vadimax” anularea deciziei nr. 16 din 16 iunie

2016 privind încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, emisă de

către șeful SFGN or. Cahul SA „Moldovagaz”, prin care s-a decis de a efectua calculul

consumului de gaze naturale prin metoda sistemului paușal pentru perioada de 280 de zile

(04 august 2015 – 10 mai 2016), în sumă totală de 243.491,27 de lei.

Prin încheierea din 03 octombrie 2016 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

atrasă în proces în calitate de intervenit accesoriu SRL „Cahul-Gaz”.

Prin hotărârea din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea a fost

admisă și s-a anulat decizia nr. 16 din 16 iunie 2016 privind încălcarea de către

consumatorul final a clauzelor contractuale, emisă de către șeful SFGN or. Cahul SA

„Moldovagaz” în privința SRL „Elit-Vadimax”, prin care s-a decis de a efectua calculul

consumului de gaze naturale prin metoda sistemului paușal pentru perioada de 280 de zile

(04 august 2015 – 10 mai 2016), în sumă totală de 243.491,27 de lei.

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul declarat

de către SA „Moldovagaz” și s-a menținut hotărârea din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central.

3

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au întemeiat soluțiile prin faptul că

decizia nr. 16 din 16 iunie 2016 a fost emisă de către șeful Serviciului Furnizare a Gazelor

Naturale or. Cahul al SA „Moldovagaz” contrar prevederilor Regulamentului pentru

furnizarea și utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărârea Agenției Naționale pentru

Reglementare în Energetică nr. 415 din 25 mai 2011, deoarece la actele cauzei nu se

atestă Act, prin care s-ar demonstra cu certitudine faptul că la încheierea contractului de

furnizare a gazelor naturale consumatorului non casnic în anul 2016 - 01 ianuarie 2016, de

către reprezentanții furnizorului a fost efectuat controlul echipamentului de măsurare în

vederea stabilirii integrității acestuia, cu consemnarea rezultatelor controlului efectuat.

În acest sens, instanțele de judecată au considerat drept întemeiate argumentele

reclamantei privind calcularea eronată a consumului de gaze naturale pentru perioada de

280 de zile, or, verificarea echipamentului de măsurare trebuia să fie efectuată de către

reprezentanții pârâtei la momentul încheierii contractului de furnizare a gazelor naturale cu

consumatorul final, așa după cum stipulează dispozițiile pct. 24 din Regulamentul sus-

enunțat, ca cuantumul calculului efectuat să nu fie mai mare decât volumul obligațiilor ce

rezultă din contractul de furnizare a gazelor naturale.

Referitor la argumentele pârâtei privind lipsa necesității controlului echipamentului

de măsurare a consumului de gaze naturale la reîncheierea contractului de furnizare a

gazelor naturale, instanțele de judecată l-au considerat neîntemeiat, or, legislația în

vigoare, în special pct. 24 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor

naturale, expres și imperativ prevede obligația operatorului de rețea la solicitarea

furnizorului, de a efectua controlul echipamentului de măsurare a consumului gazelor

naturale.

Au menționat instanțele de judecată că pârâta SA „Moldovagaz” nu a demonstrat

încălcarea din partea reclamantei SRL „Elit-Vadimax” a clauzelor contractului de

furnizare a gazelor naturale din 01 ianuarie 2016.

La fel, au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare că la actele cauzei nu se

atestă Actul de constatare a încălcării clauzelor contractuale de către reclamantă, ca fiind

unul obligatoriu, în condițiile în care, SA „Moldovagaz” a afirmat că echipamentul de

măsurare a fost demontat în aceiași zi, în prezența reprezentantului SRL „Elit-Vadimax”,

și transmis îndată pentru efectuarea constătătorii tehnico-științifice.

Or, simpla invocare că au fost depistate încălcări ale clauzelor contractuale de către

reclamantă, ce ar fi dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a volumului de gaze

naturale consumat, fără demonstrarea acestui fapt prin probe justificative, și fără

întocmirea în acest sens a Actului de depistare a încălcării, nu servește drept temei de a

considera că consumatorul final SRL „Elit-Vadimax”, a încălcat clauzele contractului de

furnizare a gazelor naturale din 01 ianuarie 2016.

Au concluzionat instanțele de judecată că pârâta SA „Moldovagaz” nu a demonstrat

că anume reclamanta SRL „Elit-Vadimax” a decupat mecanismul de evidență a contorului

de la baza acestuia, prin ce s-a produs încălcarea între roata dințată a mecanismului de

trecere a gazelor și roata dințată a sumatorului, ce a dus la consumul gazelor naturale fără

evidență. Mai mult ca atît, în conținutul deciziei nr. 16 din 16 iunie 2016, nu a fost

reflectat acest fapt.

Prin urmare, în actul administrativ contestat nu a fost indicată modalitatea încălcării

clauzelor contractuale de către reclamantă, or, conform pct. 1299 din Regulamentul pentru

furnizarea și utilizarea gazelor naturale, furnizorul emite o decizie argumentată, cu

indicarea circumstanțelor și a motivelor ce stat la baza emiterii acesteia.

4

Afară de aceasta, faptul nedemonstrării consumatorului final a modalității de

încălcare a clauzelor contractuale în rezultatele examinării tehnico-științifice a contorului

se regăsește și în concluzia Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 354 din 09 iunie

2016, întocmit de către Centrul Expertize Independente „CEXIN”, fapt confirmat și de

către reprezentantul SRL „Cahul-Gaz” în cadrul ședinței instanței de apel, care a relatat că

nu cunoaște din care cauză în raportul de expertiză lipsește concluzia privind modalitatea

de încălcare a clauzelor contractuale de furnizare a gazelor naturale de către SRL „Elit-

Vadimax”.

Distinct de aceasta, au reținut instanțele de judecată că ultimul control al

echipamentului de măsurare a avut loc la 04 august 2015 și careva nereguli sau intervenții

străine în acesta nu au fost depistate.

La 26 februarie 2019, SA „Moldovagaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Cahul și a hotărârii din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu

emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului SA „Moldovagaz” a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Cahul a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 26 februarie 2019, SRL „Cahul-Gaz” a depus referință, solicitând admiterea

recursului declarat de către SA „Moldovagaz” împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Cahul și a hotărârii din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, ca fiind emise

cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, cu emiterea unei hotărâri

noi de respingere a acțiunii.

La 13 martie 2019, în adresa SRL „Elit-Vadimax” a fost expediată copia recursului

decalrat de către SA „Moldovagaz”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 15 aprilie 2019, SRL „Elit-Vadimax” a depus referință, solicitând să fie considerat

ca inadmisibil recursul declarat de către SA „Moldovagaz”, cu menținerea deciziei din 27

noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele de

judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță

pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă suportului probatoriu

al cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Moldovagaz” este

inadmisibil, din motivele ce succed.

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare Codul

administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, fapt ce

rezultă din art. 257 alin. (1) al acesteia.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosului administrativ se

5

va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului aliniat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, condițiile de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziilor

pronunțate de curțile de apel, în calitate de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de

curțile de apel, vor fi verificate prin prisma normelor în vigoare până la intrarea in vigoare

a Codului administrativ, și respectiv încă valabile la momentul depunerii cererii de recurs.

Astfel, conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Cahul a fost expediată în adresa SA „Moldovagaz” la 26 decembrie 2018,

recepționată de către recurentă la 04 ianuarie 2019 (f.d. 183, vol. I).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 26 februarie 2019.

Totodată, în conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

6

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către SA „Moldovagaz”, completul

de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în cerere de apel, asupra cărora Curtea de Apel Cahul s-a pronunțat

deja în modul corespunzător.

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța

de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de

rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece SA „Moldovagaz” nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de către

instanțele de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul

rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor

7

să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson împotriva

Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către SA

„Moldovagaz” nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări

esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de

succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce SA „Moldovagaz” a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond

și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața

instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea

apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11

aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect

probele prezentate, au aplicat și au interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în

unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA

„Moldovagaz” împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul în baza

art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 433 lit. a) și

art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societate pe Acțiuni „Moldovagaz” împotriva deciziei din

27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

8