3ra-478/19 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calcularii si achitării indemnizatiilor si repararea prejudiciului moral.

3ra-478/19 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calcularii si achitării indemnizatiilor si repararea prejudiciului moral. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-478/19

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (I. Dănăilă, T. Berdilă, G. Vavrin)

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Miclauș Natalia,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Natalia Miclauș împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Casa

Națională de Asigurări Sociale, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul și Miclauș

Igor cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calculării și

achitării indemnizației de maternitate în legătură cu nașterea copilului, indemnizației unice

pentru nașterea copilului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a admis

apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, s-a casat hotărârea din 05 aprilie 2017 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central în partea, cu emiterea în această parte o hotărâre nouă

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2016, Miclauș Natalia a depus cerere de chemare în judecată, cu

concretizările ulterioare, împotriva Departamentului Poliției de Frontieră, succedat în

drepturi de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, intervenienți accesorii Casa

Națională de Asigurări Sociale, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cahul și Miclauș

Igor cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calculării și

achitării indemnizației de maternitate în legătură cu nașterea copilului, indemnizației unice

pentru nașterea copilului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 18 iulie 2009 a înregistrat căsătoria cu

Miclauș Igor, fapt ce se confirmă prin certificatul de căsătorie nr. XXXXX din 18 iulie

2009 eliberat de către Primăria s. Crihana Veche, r-nul Cahul.

Din căsătorie s-au născut doi copiii: XXXXX, a.n. XXXXX și XXXXX, a.n.

XXXXX.

1

A menționat că soțul ei Miclauș Igor este angajat al Ministerului Afacerilor Interne în

cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din data de 19 august 2013, în

funcția de specialist cu grad de locotenent.

A susținut că nu activează, aflându-se totalmente la întreținerea soțului său împreună

cu cei doi copiii minori.

La 29 aprilie 2016, în temeiul art. 37 din Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, s-a adresat cu cerere către Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne, solicitând calcularea și

achitarea indemnizației de maternitate, ce include concediul prenatal (70 de zile) și

postnatal (53 de zile), și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului minor XXXXX,

a.n. XXXXX, până la împlinirea vârstei de 3 ani, însă prin scrisoarea nr. 35/2-1-M-282/16

din 02 iunie 2016, a primit refuz.

La 28 septembrie 2016, în temeiul Legii pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr. 135 din 21 iulie 2016, prin care a fost modificat și completat art. 47 din

Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, cu modificările

ulterioare, s-a adresat repetat cu cerere către Ministerul Afacerilor Interne, invocând

aceleași solicitări.

Consideră reclamanta că refuzul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne este ilegal și neîntemeiat, deoarece conform art. 124 alin.

(1) din Codul muncii, femeile salariate și ucenicilor, precum și soțiilor aflate la întreținerea

salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o

durată de 70 de zile calendaristice și concediul postnatal cu o durată de 56 de zile

calendaristice, plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații în modul prevăzut de

art. 123 din Codul muncii.

Potrivit art. 123 alin. (2) din Codul muncii, modul de stabilire, calculare și achitare a

indemnizațiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical

este prevăzut de legislația în vigoare.

Reieșind din prevederile art. 7 alin. (5) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie

2004, baza de calcul a indemnizației de maternitate, acordate soției aflate la întreținerea

soțului salariat, este venitul lunar asigurat al soțului și se determină în condițiile prevăzute

în prezentul articol.

Iar, din prevederile art. 16 alin. (1) din aceeași Lege rezultă că, asiguratele, soțiile

aflate la întreținerea soților salariați și șomerele, care au dreptul la concediu de

maternitate, ce include concediul prenatal și concediul postnatal, beneficiază de

indemnizație de maternitate, ce include concediul prenatal și concediul postnatal.

Conform art. 27 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, indemnizația

de asigurări sociale poate fi solicitată, în baza de acte justificative, în termen de 12 luni

calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei indemnizații, iar ajutorul de

deces – din ziua următoarei zile de deces. Indemnizația pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la nașterea copilului se stabilește

retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă

solicitarea a avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. Indemnizația

stabilită, dar neîncasată la timp se plătește retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani

anterior datei solicitării. Indemnizația neplătită la timp din vina organului care o stabilește

sau o plătește se achită fără nici o limită în termen.

2

La fel, în conformitate cu art. 21 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire,

modul de calcul și de plată a indemnizației pentru incapacitatea temporară de muncă și

altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03

februarie 2005, indemnizația de maternitate (sarcină și lăuzie) se stabilește asiguratelor,

soțiilor aflate la întreținerea soților asigurați și șomerilor care au dreptul la concediu de

maternitate, ce include concediul prenatal și postnatal.

Totodată, conforma art. 37 alin. (4) din Legea cu privire la activitatea Poliției și

statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 și prevederilor Regulamentului cu

privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizației pentru

incapacitatea temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, concediul de maternitate și concediul

pentru îngrijirea copilului se acordă polițistului conform dispozițiilor generale. Baza de

calcul al indemnizațiilor de maternitate, al indemnizației pentru creșterea copilului și al

indemnizației pentru îngrijirea copilului bolnav o constituie venitul mediu lunar realizat de

către polițist în ultimele 12 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs

evenimentul. Baza de calcul al indemnizației de maternitate acordate soției aflate la

întreținerea polițistului o constituie venitul mediu lunar al polițistului. Indemnizațiile se

plătesc la locul de serviciu al polițistului, din bugetul de stat.

Or, reieșind din prevederile art. 37 alin. (4) din Legea cu privire la activitatea Poliției

și statutul poliției nr. 320 din 27 decembrie 2012, soțiilor colaboratorilor de poliție,

neangajate în câmpul muncii și care nu au un venit asigurat, indemnizațiile de maternitate,

indemnizațiile unice la nașterea copilului și indemnizațiile lunare pentru creșterea

copilului până la vârsta de 3 ani, li se vor calcula și achita la locul de serviciu al soțului

polițist, din bugetul de stat.

În contextul expus, a cerut Miclauș Natalia recunoașterea ca fiind ilegal refuzul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne expus în

scrisoarea nr. 35/2-1-M-282/16 din 02 iunie 2016, obligarea Ministerului Afacerilor

Interne să-i stabilească, calculeze și să-i achite indemnizația pentru concediul de

maternitate, care include concediul prenatal (70 de zile) și postnatal (56 de zile), în total cu

durata de 126 de zile, în legătură cu nașterea fiicei XXXXX, a.n. XXXXX, indemnizația

unică pentru nașterea copilului și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, XXXXX,

a.n. XXXXX, până la vârsta de 3 ani, încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne

în beneficiul său a sumei de 10.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și a

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 27 iunie 2016 a Judecătoriei Cahul, a fost atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu Miclauș Igor.

Prin hotărârea din 05 aprilie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea

Nataliei Miclauș a fost admisă.

S-a recunoscut drept ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne expus în scrisoarea nr. 35/2-1-M-282/16 din 02 iunie 2016

și s-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne să-i calculeze și să-i achite Nataliei Miclauș indemnizația unică pentru nașterea

copilului XXXXX, a.n. XXXXX.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne să-i calculeze și să-i achite Nataliei Miclauș indemnizația lunară pentru creșterea

copilului XXXXX, a.n. XXXXX, a câte 30% lunar din venitul mediu lunar realizat de

către Miclauș Igor în ultimele 12 luni calendaristice anterioare lunii în care s-a produs

3

evenimentul asigurat, începând cu XXXXX și până la atingerea copilului XXXXX a

vârstei de 3 ani.

S-a obligat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne să-i calculeze și să-i achite Nataliei Miclauș indemnizația pentru concediul de

maternitate, care include concediul prenatal (70 de zile) și postnatal (56 de zile), în total cu

durata de 126 de zile, în legătură cu nașterea fiicei XXXXX, a.n. XXXXX. În rest,

acțiunea în partea reparării prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Cahul, s-a admis în parte apelul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne, s-a casat hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central în

partea admiterii pretenției privind obligarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră

al Ministerului Afacerilor Interne să-i calculeze și să-i achite Nataliei Miclauș

indemnizația unică pentru nașterea copilului XXXXX, a.n. XXXXX și indemnizația

lunară pentru creșterea copilului XXXXX, a.n. XXXXX, a câte 30% lunar din venitul

mediu lunar realizat de către Miclauș Igor în ultimele 12 luni calendaristice anterioare

lunii în care s-a produs evenimentul asigurat, începând cu XXXXX și până la atingerea de

către XXXXXX a vârstei de 3 ani, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii Nataliei Miclauș privind obligarea Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne să-i calculeze și să-i achite indemnizația

unică pentru nașterea copilului XXXXX, a.n. XXXXX. S-a obligat Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne să-i calculeze și să-i achite

Nataliei Miclauș indemnizația lunară pentru creșterea copilului XXXXX, a.n. XXXXX,

până la atingerea copilului a vârstei de 3 ani. În rest, hotărârea primei instanțe s-a

menținut.

Prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne, s-a casat decizia din 07 decembrie 2017 a Curții de Apel Cahul, cu restituirea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul declarat

de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne, s-

a casat hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în partea

admiterii acțiunii privind contestarea actului administrativ, obligarea calculării și achitării

indemnizației unice pentru nașterea copilului, indemnizației lunare pentru creșterea

copilului până la vârsta de 3 ani și indemnizației pentru concediul de maternitate, și s-a

emis în această parte o hotărâre nouă prin care s-a respins ca fiind tardivă acțiunea Nataliei

Miclauș privind obligarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne să-i calculeze și să-i achite indemnizația pentru creșterea copilului până

la vârsta de 3 ani. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea Nataliei Miclauș privind

recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne expus în scrisoarea nr. 35/2-1-M-282/16 din 02 iunie 2016

privind calcularea și achitarea indemnizației unice la nașterea copilului și a indemnizației

pentru concediul de maternitate (prenatal și postnatal). În rest, hotărârea din 05 aprilie

2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a menținut.

S-a încasat din contul Nataliei Miclauș în beneficiul Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne suma de 604,84 de lei cu titlu de

cheltuieli de transport.

4

Instanța de apel și-a motivat decizia prin faptul că Miclauș Natalia, contrar

prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, nu a

respectat termenul de adresare în judecată cu pretenția privind obligarea calculării și

achitării indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, or,

răspunsul, prin care Inspectoratul General al Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne a respins cererea Nataliei Miclauș de a-i fi stabilită, calculată și achitată

respectiva indemnizație, a fost eliberat la 02 iunie 2016, pe când reclamanta s-a adresat în

instanța de judecată abia la 29 septembrie 2016, cu omiterea termenului de 30 de zile

prevăzut de lege în acest sens de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă.

Mai mult ca atît, reclamanta nici nu a solicitat repunerea în termen a cererii de

chemare în judecată, cu prezentarea probelor justificative.

La fel, a menționat instanța de apel că deși reclamanta a solicitat de la Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne calcularea și achitarea

indemnizației de maternitate, care include concediul prenatal de 70 de zile și postnatal de

56 de zile, și a indemnizației unice pentru nașterea copilului, totuși contrar prevederilor

pct. 3, 22, 47, 48 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și

de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, nu a prezentat angajatorului Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne, de la locul de muncă de

bază al soțului asigurat Miclauș Igor, certificatul medical pentru concediul prenatal și

postnatal, ce constituie temeiul încasării indemnizației de maternitate pentru a fi completat

cu datele necesare, și ulterior să fie prezentat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul

în vederea calculării și achitării indemnizației de maternitate.

Cu atât mai mult, Miclauș Natalia a confirmat faptul că nu deține certificatul medical

pentru concediul prenatal și postnatal, deoarece nu a solicitat un astfel de certificat de la

instituția medico-sanitară publică, fapt ce denotă netemeinicia acțiunii reclamantei privind

încasarea indemnizației de maternitate.

Distinct de aceasta, a notat instanța de apel că de fapt pornind din sensul legislației în

vigoare, indemnizația de maternitate se stabilește și se achită de către Casa Teritorială de

Asigură Sociale Cahul, dar nu de la locul de muncă al soțului, Miclauș Igor - Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne.

Pe lângă acestea, a reținut instanța de apel că din răspunsurile eliberate de către Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Cahul nr. 3120 din 18 mai 2016 și Casa Națională de

Asigurări Sociale nr. M-564/16 din 03 iunie 2016, rezultă că, Natalia Miclauș, începând cu

luna mai 2014, a încetat să activeze ca persoană asigurată, iar din august 2014 este titulara

patentei de întreprinzător, respectiv CTAS Cahul a stabilit reclamantei, în baza

documentelor prezentate, indemnizația de maternitate în mărime de 3.400 de lei, precum și

indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului XXXXX, a.n. XXXXX, până la vârsta de

1,5 ani, în cuantum de 440 de lei lunar.

La fel, Miclauș Natalia a beneficiat de indemnizația unică la nașterea copilului

XXXXX, a.n. XXXXX, stabilită și calculată de către CTAS Cahul, în mărime de 3.400 de

lei ca persoană neasigurată.

La 19 februarie 2019, Miclauș Natalia, prin intermediul reprezentantului său –

avocatul Sergiu Puică, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, cu

menținerea hotărârii din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

5

În susținerea recursului Miclauș Natalia a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Cahul a examinat superficial prezenta speță,

cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 12 martie 2019, în adresa Inspectoratului General al Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Casei Naționale de Asigurări

Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cahul și Miclauș Igor au fost expediate

copiile recursului declarat de către Miclauș Natalia, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referințelor, însă părțile nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au

depus referințe în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Miclauș Natalia este

inadmisibil, din motivele ce succed.

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare Codul

administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, fapt ce

rezultă din art. 257 alin. (1) al acesteia.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosului administrativ se

va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului aliniat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, condițiile de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziilor

pronunțate de curțile de apel, în calitate de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de

curțile de apel, vor fi verificate prin prisma normelor în vigoare până la intrarea in vigoare

a Codului administrativ, și respectiv încă valabile la momentul depunerii cererii de recurs.

Astfel, conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Cahul a fost expediată în adresa Nataliei Miclauș la 26 decembrie 2018, recepționată

de către recurentă la 27 decembrie 2018 (f.d. 127, 139, vol. II).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 19 februarie 2019.

Totodată, în conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

6

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Miclauș Natalia, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în cerere de apel, asupra cărora Curtea de Apel Cahul s-a pronunțat

deja în modul corespunzător.

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

7

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța

de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de

rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Miclauș Natalia nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de către

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în primul

rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența instanțelor

să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza Doorson împotriva

Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Miclauș Natalia

nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să

ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Natalia Miclauș a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în fața

instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în vederea

apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11

aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect

probele prezentate, au aplicat și au interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în

8

unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Miclauș Natalia

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul în baza art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 433 lit. a) și

art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Miclauș Natalia împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018

a Curții de Apel Cahul, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

9