2r-237/19 — incasarea despagubirii de asigurare, dobanzii de intarziere, penalitatii si cheltuielilor de judecata

2r-237/19 — incasarea despagubirii de asigurare, dobanzii de intarziere, penalitatii si cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2r-237/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. N. Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, V. Cotorobai)

DECIZIE

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina

Sultan

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Sultan, reprezentat

de avocatul Cristina Sultan împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito”

Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de

întârziere, a penalităților și a cheltuielilor de judecată

împotriva încheierii din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă ca fiind nefondată cererea lui Oleg Sultan, reprezentat de

avocatul Cristina Sultan privind aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii privind

sechestrarea mijloacelor financiare, a bunurilor mobile și imobile aflate în

proprietatea Companiei Internaționale de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni în

limita pretențiilor înaintate în cererea de majorare a cuantumului acțiunii în

procedura de apel

constată:

La 18 iunie 2015, Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina Sultan a depus

cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA, intervenient accesoriu

Cristina Ciobănică cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de

întârziere, a penalităților și a cheltuielilor de judecată.

Întemeindu-și pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 414 din 22 decembrie

2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse

de autovehicule, Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, art. 38,

39 alin. (13), 67-69, 166-182 CPC, art. 8, 513, 514, 572, 585, 602, 606, 619, 624,

663, 1301, 1307, 1315, 1328, 1330 Cod civil, Hotărârii nr. 11 din 16 decembrie 2013

a Plenului Curții Supreme de Justiție, Hotărârii nr. 9 din 24 decembrie 2010 a

Plenului Curții Supreme de Justiție, a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din

1

contul pârâtului în folosul lui a sumei de 83569,46 de lei constituită din 80277 de lei

– despăgubirea de asigurare, 1285,53 de lei – dobânda de întârziere pentru perioada

25 mai 2015 – 18 iunie 2015, 2006,93 de lei – penalitatea de întârziere pentru

perioada 25 mai 2015 – 18 iunie 2015, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina Sultan a depus și

cerere de asigurare a acțiunii, prin care a solicitat aplicarea sechestrului în limita

sumei revendicărilor din acțiune, inclusiv a sumei pentru taxa de stat achitată în acest

litigiu și anume, în limita sumei de 86076,54 de lei pe sumele de bani ale pârâtului

din conturile sale bancare, aplicarea sechestrului pe bunurile mobile și imobile ale

pârâtului în limita sumei revendicărilor din acțiune și a sumei achitate pentru taxa

de stat – 86076,54 de lei, punerea în sarcina executorului judecătoresc evaluarea

corespunzătoare a bunurilor supuse sechestrului, interzicerea oricărei

operări/înregistrări în Registrul de Stat al Întreprinderilor a Camerei Înregistrării de

Stat a modificărilor în actele de constituire a CIA „Asito” SA, în cazul începerii

procedurii de reorganizare/lichidare/insolvabilitate/faliment în privința pârâtului

suspendarea acțiunilor de procedură în derularea acestor evenimente până la o

hotărâre irevocabilă în acest litigiu.

Prin încheierea din 30 iunie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a fost

admisă parțial cererea lui Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina Sultan.

A fost aplicat sechestru pe sumele bănești aflate pe conturile bancare și/sau

bunurile mobile și imobile ale pârâtului CIA „Asito” SA în limita cuantumului

acțiunii de 86076,54 de lei.

A fost pusă în sarcina executorului judecătoresc evaluarea corespunzătoare a

bunurilor supuse sechestrului.

Prin decizia din 28 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

recursul declarat de CIA „Asito” SA și menținută încheierea din 30 iunie 2015 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

Prin cererea cu privire la majorarea cuantumului acțiunii, Oleg Sultan,

reprezentat de avocatul Cristina Sultan a solicitat admiterea acesteia, încasarea din

contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 34745,65 de lei constituite din 22302,71

de lei – dobânda de întârziere pentru perioada 19 iunie 2015 – 7 iunie 2016, 12442,94

de lei – penalitate de întârziere pentru perioada 19 iunie 2015 – 7 iunie 2016, precum

și încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat achitate suplimentar în

sumă de 1042,36 de lei, a onorariului executorului judecătoresc pentru asigurarea

acțiunii suplimentare calculate prin majorare.

Totodată, Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina Sultan a depus și

cerere suplimentară de asigurare a acțiunii, prin care a solicitat aplicarea sechestrului

în limita sumei revendicărilor din acțiunea suplimentară de majorare a cuantumului,

inclusiv a sumei pentru taxa de stat achitată și anume, în limita sumei de 35788,01

de lei pe sumele de bani ale pârâtului din conturile sale bancare, aplicarea

sechestrului pe bunurile mobile și imobile ale pârâtului în limita sumei

revendicărilor suplimentare – 35788,01 de lei și punerea în sarcina executorului

judecătoresc Cornelia Balan evaluarea corespunzătoare a bunurilor supuse

sechestrului.

2

Prin încheierea din 13 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a fost

admisă cererea lui Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina Sultan.

Aplicat sechestru pe mijloacele bănești aflate pe conturile bancare și/sau

bunurile mobile și imobile ale pârâtului CIA „Asito” SA în limita cuantumului

acțiunii suplimentare de 35788,01 de lei.

A fost pusă în sarcina executorului judecătoresc evaluarea corespunzătoare a

bunurilor supuse sechestrului.

Prin decizia din 18 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

recursul declarat de CIA „Asito” SA și menținută încheierea din 13 iunie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea parțial.

A fost încasată de la CIA „Asito” SA în beneficiul lui Oleg Sultan suma de

80277 de lei cu titlu de despăgubire de asigurare, 3198,60 de lei cu titlu de penalitate

pentru 180 de zile, 5222,78 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada

19 iunie 2015 – 7 iunie 2016 și cheltuielile judiciare, inclusiv taxa de stat în mărime

de 2660,95 de lei, 4000 cheltuielile executorului judecătoresc, 6000 de lei cheltuieli

pentru asistență juridică, iar în total suma de 101359,33 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 27 iulie 2018, Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina Sultan a depus

cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 28 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani, solicitând admiterea acesteia, casarea parțială a hotărârii

contestate în partea ce ține de sumele respinse ca neîntemeiate pentru încasarea

dobânzii de întârziere, a penalității și a cheltuielilor de judecată, cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În aceeași zi, Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina Sultan a depus

cerere cu privire la majorarea cuantumului acțiunii, prin care a solicitat admiterea

cererii de majorare a cuantumului sumei acțiunii prin calcularea dobânzii de

întârziere pentru perioada 8 iunie 2016 – 31 iulie 2018, încasarea din contul

CIA „Asdito” SA în beneficiul lui a sumei de 29668,40 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada 8 iunie 2016 – 31 iulie 2018, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat achitate suplimentar în sumă de

667,60 de lei, a onorariului executorului judecătoresc pentru asigurarea acțiunii

suplimentar calculate prin majorare în sumă.

Totodată, Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina Sultan a depus și

cerere de asigurare a acțiunii, solicitând aplicarea sechestrului pe sumele de bani ale

CIA „Asito” SA din conturile sale bancare, precum și aplicarea sechestrului pe

bunurile mobile și imobile ale intimatului în limita sumei datoriei pecuniare

calculate suplimentar prin cerere de majorare a cuantumului acțiunii și anume, a

sumei de 30366 de lei.

Prin încheierea din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă ca fiind nefondată cererea lui Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina

Sultan privind aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii privind sechestrarea

mijloacelor financiare, a bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea

3

CIA „Asito” SA în limita pretențiilor înaintate în cererea de majorare a cuantumului

acțiunii în procedura de apel în sumă de 30366 de lei.

La 1 octombrie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Oleg Sultan,

reprezentat de avocatul Cristina Sultan, a declarat recurs împotriva încheierii din 13

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierii instanței de apel și emiterea unei noi încheieri prin care să fie dispusă

aplicarea sechestrului pe sumele de bani ale CIA „Asito” SA din conturile sale

bancare, precum și aplicarea sechestrului pe bunurile mobile și imobile ale

intimatului în limita sumei datoriei pecuniare calculate suplimentar prin cerere de

majorare a cuantumului acțiunii și anume, a sumei de 30366 de lei.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a desconsiderat că prin

cererea de asigurare a acțiunii depusă în instanța de apel, dânsul a menționat că

măsurile de asigurare (ca fiind măsuri procesuale) au un caracter temporar și sunt

menite să asigure actul judecătoresc, care poate fi emis, precum și trebuie să

contribuie la păstrarea situației existente între părțile în litigiu până la finisarea

examinării cauzei în instanța de judecată printr-o hotărâre definitivă.

Instanța de apel a omis faptul că măsura de asigurare reprezintă o importantă

garanție de protejare și reparare reală a drepturilor reclamantului, care se prezintă

sub formă pecuniară.

Totodată, instanța de apel a ignorat că în susținerea cererii depuse și pentru

temeinicia solicitărilor pentru asigurarea acțiunii, la materialele cauzei au fost

anexate somările recepționate de intimată rămase fără niciun răspuns, facturile și

actele de execuție a cheltuielilor suportate de el aduse la cunoștință, dar ignorate de

ultima.

A mai precizat că a fost omisă necesitatea aplicării operative a măsurilor de

asigurare în situația creată, deoarece există riscurile care ar genera prin neaplicarea

sechestrului solicitat la timp, riscul că intimata ar putea să se eschiveze cu orice preț

de la îndeplinirea obligației de rambursare a datoriei prin distrugerea, înstrăinarea,

dispariția bunurilor sale, ridicarea mijloacelor bănești din conturile sale bancare,

îndeosebi în situația în care starea financiară a CIA „Asito” SA nu s-a ameliorat și

se menține de a fi cu instituirea specială a administrării din partea BNM, având riscul

de insolvență, lichidare, dizolvare etc.

Astfel, a fost ignorat și faptul că creanța pe care o invocă a ajuns la scadență

în anul 2015, iar intimata nu a manifestat nicio atitudine de îngrijorare, nu a

rambursat datoria pecuniară, nu a răspuns somărilor, examinarea acțiunii în prima

instanță în mare parte a fost tărăgănată din cauza atitudinii CIA „Asito” SA.

La emiterea soluției recurate, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că

temeiurile asigurării acțiunii nu sunt enumerate expres în art. 174 CPC.

Prin urmare, nu pot fi reținute cele invocate de instanța de apel precum că nu

a fost identificat niciun temei legal și de fapt pentru aplicarea măsurii de asigurare,

or, refuzul achitării datoriei pecuniare, ignorarea și neexecutarea îndelungată a

obligației pecuniare devenită scadentă în anul 2015, precum și menținerea situației

incerte a debitorului pe plan financiar și de administrare constituie riscuri ce ar

genera imposibilitatea de a fi executată hotărârea pe viitor.

4

A obiectat că instanța de apel neîntemeiat a respins aplicarea măsurii de

asigurare, examinând formal cererea de asigurare a acțiunii, fără a pătrunde în esența

celor invocate de el, fără a identifica necesitatea aplicării măsurilor de asigurare,

dictată și rezultată din anumite riscuri.

În consecință, a menționat că încheierea recurată nu conține suficiente motive

a concluziilor instanței de apel cu referire la legea guvernată, iar acele concluzii

prezentate în acest act judecătoresc sunt în mod eronat interpretate prin prisma

normei art. 174 CPC.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată

la adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatul Cristina Sultan la

14 septembrie 2018, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 231

vol. II).

Dat fiind faptul că data de 29 septembrie 2018 a fost zi de sâmbătă, iar

30 septembrie 2018 – zi de duminică, prin urmare zile nelucrătoare, în conformitate

cu prevederile art. 112 alin. (2) CPC, ultima zi de depunere a recursului se constată

a fi 1 octombrie 2018, ca următoarea zi lucrătoare.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 1 octombrie 2018 în termenul legal.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei

certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără

examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Potrivit prevederilor art. 174 alin. (1) CPC, la cererea participanților la proces,

judecătorul sau instanța dispune în aceeași zi aplicarea sau neaplicarea măsurilor de

asigurare a acțiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului până la etapa în

care hotărârea judecătorească devine definitivă, în cazul în care neaplicarea

măsurilor de asigurare a acțiunii ar face imposibilă executarea hotărârii

judecătorești, precum și prevederile art. 177 alin. (1) CPC, potrivit cărora în cererea

de asigurare a acțiunii se indică motivele și circumstanțele pentru care se solicită

asigurarea acțiunii.

Reieșind din normele legale care reglementează asigurarea acțiunii, Colegiul

va reține că această instituție este condiționată prioritar de justificarea scopului

acestei măsuri.

Astfel, este de înțeles că instanța urmează să stabilească necesitatea aplicării

măsurilor de asigurare. Această necesitate poate rezulta din pericolul de dispariție,

5

degradare, înstrăinare sau risipire a bunului, proastă administrare a averii etc. De

asemenea la aplicarea măsurilor de asigurare sau neaplicarea acestora, este necesar

de verificat raționalitatea și temeinicia cerințelor solicitantului despre aplicarea

măsurilor de asigurare, probabilitatea cauzării unui prejudiciu solicitantului în cazul

neaplicării măsurilor asigurătorii.

Distinct de cele menționate mai sus, instanța de recurs relevă că la examinarea

cererii de asigurare a acțiunii, este important ca în fiecare caz concret, să fie verificat

obiectul și temeiul acțiunii principale, să fie determinată natura litigiului, verificate

argumentele reclamantului referitoare la acțiunile cu rea credință ale pârâtului de

înstrăinare a bunurilor, care ar putea pune obstacole în privința executării viitoarei

hotărâri judiciare. Totodată, este necesar de stabilit asigurarea unui echilibru între

interesele părților interesate, precum și în ce măsură modalitatea de asigurare a

acțiunii solicitate e în corelație cu obiectul acțiunii înaintate și dacă aceasta va

asigura realizarea de facto a scopului măsurilor de asigurare.

Astfel, reieșind din sensul normelor legale raportate la caz, Colegiul va nota că

Oleg Sultan, depunând cererea de aplicare a măsurilor de asigurare a acțiunii, nu a

invocat careva circumstanțe ce ar motiva necesitatea aplicării măsurilor de asigurare

prin aplicarea sechestrului asupra mijloacelor financiare, bunurilor imobile și mobile

ale intimatului în sumă de 30 366 de lei ce constituie valoarea pretențiilor din cererea

de majorare a cuantumului cerințelor în instanța de apel.

Mai cu seamă că pretenția asupra căreia se solicită a fi luate măsuri de asigurare

la caz, nu se referă la creanța principală, dar la încasarea dobânzii de întârziere, care

are un caracter de sancțiune de neexecutare a creanței de bază.

Instanța de recurs va reține și faptul că în cazul speței, solicitantul aplicării

măsurilor de asigurare a acțiunii, odată cu majorarea pretențiilor în privința încasării

dobânzii de întârziere, nu a prezentat probe concludente și pertinente în susținerea

faptului că debitorul se va sustrage de la executarea unei eventuale hotărâri

judecătorești de admitere a acestei pretenții.

Iar în situația unor susțineri declarative și neprobate cu privire la necesitatea

aplicării acestora, solicitarea se va respinge, or, în sensul art. 177 CPC este de înțeles

că, cererea de asigurare a acțiunii urmează a fi motivată, indicându-se în aceasta

motivele și circumstanțele pentru care se solicită asigurarea acțiunii.

Față de cele ce preced și având în vedere că încheierea instanței de apel este

întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de

apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de Oleg Sultan, reprezentat de avocatul Cristina

Sultan.

6

Se menține încheierea din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Sultan, reprezentat de

avocatul Cristina Sultan împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „Asito”

Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a dobânzii de

întârziere, a penalităților și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

7