2ra-800/19 — anularea ordinului de concediere si restabilirea la locul de munca

Dosarul nr. 2ra-800/19

Prima instanță: (Judecătoria Orhei, sediul Central) V. Cupcea

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M: Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Întreprinderea de Instruire și Producție din Orhei” a Asociației Obștești

”Asociația Nevăzătorilor din Moldova”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Caraman Alexandru

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire și Producție

din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de

Instruire și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” și s-a menținut hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul

Central,

c o n s t a t ă :

La 29 decembrie 2016, Caraman Veaceslav și Caraman Alexandru au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Întreprinderea de Instruire și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcție și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții Caraman Veaceslav și Caraman Alexandru au

a menționat că prin ordinele nr. 28 și 29 din 30 noiembrie 2016, au fost concediați de

la Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire și Producție din

Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova” în temeiul art. 86

lit. j) din Codul muncii.

Au relatat reclamanții că ordinele de concediere au fost emise fără a li se solicita

careva explicații pe marginea celor invocate în ordinele de concediere.

Au specificat reclamanții că art. 86 lit. j) din Codul muncii prevede expres că:

săvârșirea la locul de muncă a unei sustrageri din patrimoniul unității, stabilite prin

1

hotărâre a instanței de judecată sau a organului de competența căruia ține aplicarea

sancțiunilor administrative.

Au reiterat că la caz, în privința lor nu există o hotărâre judecătorească privitor

la sustragerea de careva bunuri din patrimoniul Societății cu Răspundere Limitată

”Întreprinderea de Instruire și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”.

Au solicitat reclamanții anularea ordinelor nr. 28 și 29 din 30 noiembrie 2016

emise de Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire și Producție

din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova” privind

eliberarea din funcție a lui Caraman Veaceslav și Caraman Alexandru, restabilirea la

muncă în funcția deținută și încasarea de la pârât a sumei de 2 500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Caraman Alexandru.

S-a anulat ordinul emis de Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de

Instruire și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” nr. 29 din 30 noiembrie 2016 privind eliberarea din funcție a lui Caraman

Alexandru.

S-a restabilit Caraman Alexandru în funcția deținută până la concediere.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire

și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

în beneficiul lui Caraman Alexandru suma de 2 500 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire

și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

în beneficiul statului suma de 270 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că prin ordinul Societății cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire

și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

nr. 7 din 19 ianuarie 2017 a fost abrogat ordinul nr. 28 din 30 noiembrie 2016 cu

privire la concedierea din funcție a lui Caraman Veaceslav, care nu s-a prezentat în

ședințele de judecată, prin ce instanța a concluzionat că ultimul nu susține acțiunea.

Astfel, prima instanță a concluzionat că nu a fost stabilită săvârșirea din partea

lui Caraman Alexandru a unei contravenții sau infracțiuni contra patrimoniului

angajatorului, care ar fi stabilită prin hotărârea instanței de judecată sau prin actul

organului de competența căruia ține aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Astfel, instanța a stabilit că vinovăția lui Caraman Alexandru în săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 105 Cod contravențional nu a fost dovediră, or,

procesul-verbal cu privire la contravenție în privința lui Caraman Alexandru la data

de 22 octombrie 2016 a fost încetat, prin hotărârea din 05 aprilie 2018 a Judecătoriei

Orhei, devenită definitivă prin neatacare.

În context, instanța a constatat netemeinicia ordinului angajatorului nr. 29 din 30

noiembrie 2016 cu privire la eliberarea din funcție a lui Caraman Alexandru.

Prin decizia din 22 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire și

Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova” și

2

s-a menținut hotărârea din 08 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

La 06 martie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de

Instruire și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri,

sub formă de încheiere, prin care cererea să fie scoasă de pe rol.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire și

Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, în

motivarea recursului a invocat că aprecierea probelor de către instanțele de judecată a

fost arbitrară, erori care au dus la încălcarea drepturilor recurentului, acordând ilegal

drepturi lui Caraman Alexandru, care nu este parte în proces.

A specificat că în fișa de repartizare a dosarului în prima instanță este menționat

că la Judecătoria Orhei, sediul Central a fost înregistrat dosarul civil la acțiunea lui

Caraman Veaceslav împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Întreprinderea de

Instruire și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din

Moldova”. Or, încheierea privind acceptarea cererii de chemare în judecată depusă de

Caraman Alexandru, la dosar lipsește, prin urmare examinarea cauzei în partea cererii

depuse de Caraman Alexandru, a fost ilegală.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 22 ianuarie 2019, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei

lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 06 martie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

3

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Întreprinderea de Instruire și Producție din Orhei” a Asociației

Obștești ”Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

4

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Întreprinderea de Instruire și Producție din Orhei” a Asociației Obștești ”Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5