3r-102/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3r-102/19

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (Viorica Mihaila)

DECIZIE

11 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Vladimir Arseni,

în cauza de contencios administrativ intentată la contestația depusă de

Vladimir Arseni împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la obligarea

Comisiei Electorale Centrale să remită contestația spre examinarea conform

competenței,

împotriva încheierii din 13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a refuzat în primirea contestației,

constată:

La 11 martie 2019, Vladimir Arseni a depus contestație împotriva Comisiei

Electorale Centrale, prin care a solicitat obligarea Comisiei Electorale Centrale să

remită spre examinarea conform competenței contestația nr. CEC9/254 privind

anularea hotărârii CEC din 03 martie 2019.

Prin încheierea din 13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a refuzat, în

temeiul articolului 169 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, în primirea

contestației depuse de Vladimir Arseni (f.d. 5-9).

La 27 martie 2019, Vladimir Arseni a declarat recurs împotriva încheierii din

13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 12).

În recurs a menționat că, la 09 martie 2019, a depus contestația prin

intermediul oficiului poștal, deoarece la 08 și 09 martie 2019 Curtea de Apel

Chișinău a refuzat în primirea contestațiilor.

La fel, în recurs, Vladimir Arseni a făcut referire la hotărârea CEC nr. 3353

din 20 iulie 2010, articolul 18 alin. (4) din Codul electoral, articolele 16 alin. (2) și

20 din Constituția Republicii Moldova.

În această ordine de idei, recurentul Vladimir Arseni a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii din 13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie obligată Comisia Electorală Centrală

să examineze contestația nr. CEC9/246 în conformitate cu prevederile legale și ale

Hotărârii CEC din 20 iulie 2010.

1

Totodată, recurentul a solicitat amânarea examinării recursului până se vor

examina plângerile depuse la Inspectoratul de Poliție Botanica în legătură cu

refuzul Curții de Apel Chișinău din 08 și 09 martie 2019 de a primi contestațiile.

Examinând recursul în raport cu materialele cauzei civile, completul

specializat în examinarea cauzelor de contencios administrativ al Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil, din motivele ce succed.

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în

vigoare Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din

19 iulie 2018, fapt ce rezultă din articolul 257 alin. (1) al acesteia.

În această consecvență, este notabil că în accepțiunea articolului 258 alin. (3)

din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la

intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în

vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare,

admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face

conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de

apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al

Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018. Or, din înțelesul

logico-juridic al articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ rezultă cert că,

procedurile de contencios administrativ care au fost inițiate până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ se vor examina în continuare, după intrarea în

vigoare a acestui cod, conform prevederilor Legii nr. 116 din 19 iulie 2018.

Articolul 243 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. a) că,

examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie

prin care declară recursul inadmisibil.

Sub acest aspect, Colegiul consideră necesar de a reitera că, obiectul prezentei

acțiuni civile ține de competența instanței de contencios administrativ, deoarece, în

esență, contestatarul Vladimir Arseni își manifestă dezacordul față de

acțiunile/inacțiune Comisiei Electorale Centrale. Iar, conform articolului 191

alin. (3) din Codul administrativ, Curtea de apel Chișinău soluționează în primă

instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva hotărîrilor Consiliului

Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al Procurorilor, precum și

acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin Codul electoral.

Aderent, sunt relevante și prevederile articolului 73 alin. (7) din Codul

electoral, conform cărora contestațiile depuse la instanțele de judecată se

examinează în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și ale Legii

contenciosului administrativ.

Succesiv, instanța de recurs consideră necesar să efectueze o analizată, prin

prisma articolului 6 § 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, care cuprinde, în mod particular, dreptul de acces la

justiție și dreptul de a fi auzit. Or, un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces

echitabil prevăzute la (a se vedea cauza Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, § 32; cauza Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, § 24).

2

În aceste condiții, urmează a fi verificat faptul dacă actul judecătoresc de

dispoziție recurat de Vladimir Arseni poate constitui obiectul recursului, dacă

cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a

fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Conform articolului 195 din Codul administrativ că, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art. 169-171.

În conformitate cu prevederile articolului 241 alin. (1) din Codul

administrativ, încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate

cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte

legi.

Aderent, articolul 423 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că,

încheierea dată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, separat de hotărâre, de

către părți și de ceilalți participanți la proces în cazurile prevăzute de prezentul

cod și de alte legi, precum și în cazurile în care încheierea face imposibilă

desfășurarea de mai departe a procesului. Ea se examinează în recurs conform

regulilor stabilite de prezentul capitol.

Prin urmare, se ajunge la concluzia că încheierea din 13 martie 2019 a Curții

de Apel Chișinău intră în categoria de acte specificate în articolul 423 din Codul

de procedură civilă, iar drept consecință poate constitui obiectul în procedura de

recurs.

La fel, este imperios faptul că în cazul în care, dreptul de acces la justiție

este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să verifice dacă

aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop

legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele Levages Prestations

Servicii vs Franța, 23 octombrie 1996, § 40; Tricard vs Franta, 10 iulie 2001, §§

29, 33; Freitag vs Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc Brauer, 1 septembrie

2016, § 34).

La capitolul dat, articolul 425 din Codul de procedură civilă consemnează

că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

comunicarea încheierii.

Dealtfel, Codul administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018,

instituie aceleași condiții pentru exercitarea căii de atac în ordine de recurs

împotriva încheierii judecătorești. Așa, conform articolului 242 din Codul

administrativ, recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la

instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la

notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat

recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței

competente să soluționeze recursul.

Colegiul consideră oportun de a evoca faptul că, normele procedurale

referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, înafara oricărui dubiu, menite să

asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie

aplicate (a se vedea cauzele Tricard vs Franta, 10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa

3

vs România, 9 decembrie 2014, § 16; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai

mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară

este prelungit după o perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate

încălca principiul securității juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov vs Ucraina,

3aprilie 2008, § 41; Ustimenko vs Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Respectiv, se consideră că Vladimir Arseni a demarat în interiorul

termenului legal calea de atac în ordine de recurs, deoarece cererea de recurs a

fost depusă la 27 martie 2019, ora 16.15 (f.d. 12).

Succesiv, ținând cont de faptul că încheierea care formează obiectul

prezentei proceduri în recurs a fost emisă până la intrarea în vigoare a Codului

administrativ, Colegiul atestă că și cererea de recurs urmează să corespundă

condițiilor de formă și conținut valabile la acea perioadă, adică instituite prin din

Codul de procedură civilă.

Sub aspectul dat, precum și aplicând dispozițiile articolului 195 din Codul

administrativ, Colegiul consideră imperioase prevederile articolului 4261 alin. (1)

lit. b1) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu articolul 4261 alin. (1) lit. b1) din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă

cererea de recurs nu corespunde prevederilor art. 437 alin. (1).

Astfel, în acord cu articolul 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective.

În condițiile speței, analizând cererea de recurs depusă de Vladimir Arseni,

instanța de recurs vădește că aceasta nu corespunde exigențelor impuse față de o

cerere de recurs, deoarece nu conține esența și temeiurile recursului, argumentul

ilegalității încheierii atacate și propunerile respective.

În acest sens, este remarcabil că nu este suficientă simpla reiterare a unor

circumstanțe faptice ale cauzei și expunerea unor norme legale, ci este necesară

motivarea recursului cu indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază,

precum și dezvoltarea lor. Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat, ci expunerea tuturor motivelor

pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre

neîntemeiată. Aderent, dezvoltarea motivelor de recurs implicând determinarea

greșelilor anume imputate instanței inferioare, o minimă argumentare a criticii în

fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

Pe cale de consecință, instanța de recurs notează că ignorarea de către

subiectul procesual civil a prescripțiilor legale, condițiilor de legalitate a

recursului, ar lipsi procedura civilă de eficiență și ar submina efectele actului de

justiție. În acest sens legiuitorul a instituit în procesul civil instituția sancțiunilor

procedurale, una dintre care este perimarea, adică sancționarea pasivității

participanților la proces.

Astfel, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act de

4

procedură atrage după sine perimarea ca sancțiune procedurală pentru neglijența

părților sau a participanților la proces în îndeplinirea obligațiilor sale procedurale,

precum și de intenția acestora de a abandona procesul civil. Respectiv, perimarea

fiind o consecință a lipsei de străduință și insistență în desfășurarea procesului

civil.

În această ordine de idei, și având în vedere că cererea de recurs depusă de

Vladimir Arseni nu corespunde prevederilor articolului 437 alin. (1) lit. f) din

Codul de procedură civilă, Colegiul deduce necesitatea aplicării sancțiunii

procesuale de a declara recursul inadmisibil, în temeiul articolului 243 alin. (1)

lit. a) din Codul administrativ. Or, în lipsa acestor componente ale cererii de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în privința încheierii

din 13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Imperioasă speței Colegiul reține și jurisprudența Curții Europeane a

Drepturilor Omului, care a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauza

Van Harn v. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Astfel, este cert că,

recurentul, fiind interesat în soarta soluționării prezentului litigiu, urma să

întreprindă măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanță, prin

depunerea unui recurs motivat, care corespundă exigențelor instituite de lege, fapt

ignorat de acesta.

Corelând circumstanțele relevate, completul specializat pentru examinarea

cauzelor de contencios administrativ din cadrul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Vladimir Arseni împotriva încheierii din 13

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 195 și 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se declară inadmisibil recursul depus de Vladimir Arseni împotriva încheierii

din 13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

5