3ra-456/19 — contestarea actului administrativ

3ra-456/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-456/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N.Patrașcu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (B.Bîrca, O.Cojocaru, S.Iorgov)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Cupcic Iacob împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 25 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 16 februarie 2018, Cupcic Iacob a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitînd recunoașterea ca

fiind neîntemeiată decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale RM și răspunsul nr.C-

107/18 din 08 februarie 2018, obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechime

în muncă, ținînd cont de majorarea generală a salariului procurorului-șef a

procuraturii specializate – a procuraturii militare a mun. Chișinău, începînd cu 05

aprilie 2013 după creșterea salariului cu 35 % și începînd cu 01 august 2016, după

creșterea salariului procurorului-șef a procuraturii specializate, potrivit art.60 din

Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25 februarie 2016 (în vigoare din 01 august

2016).

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, a activat în organele procuraturii, în

diferite funcții din 12 august 1977 pînă la 19 iunie 2006, avînd o vechime în muncă de

procuror de 28 ani și 10 luni, demisionând onorabil în legătură cu expirarea limitei de

vîrstă de aflare în serviciul militar prin contract.

La 08 iunie 2001, la atingerea vîrstei de 50 ani, în conformitate cu Legea cu

privire la procuratură nr. 118 –XV din 14.03.2003, în vigoare la acel moment, i-a fost

stabilită pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80% din salariul mediu lunar,

potrivit funcției deținute, pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a

1

principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

procurorului în exercițiu, prevăzut de legea menționată. De acest drept s-a bucurat

pînă în anul 2011.

A relatat că în corespundere cu art. 34 alin. (6) a Legii nr.118 din 14.03.2003 cu

privire la Procuratură, procurorii pensionari beneficiau de dreptul de recalculare a

pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, drept pe care

reclamantul l-a dobîndit la 08.06.2011.

A confirmat că odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu, în baza

Legii nr. 355 - XVI din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

bugetar, de la 01.01.2008, cuantumul pensiei i-a fost recalculat reieșind din salariul de

funcție și sporul pentru gradul militar conform dreptului dobîndit.

A declarat că, CNAS, din motive neîntemeiate, la momentul respectiv nu a

efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsind reclamantul de dreptul dobîndit de

recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general

de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

A specificat că, la 16 ianuarie 2018 s-a adresat cu o cerere prealabilă către CNAS

prin care a solicitat restabilirea sa în dreptul de a beneficia de principiul recalculării

pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție potrivit prevederilor

Legii nr.377 din 07 martie 2013.

Prin răspunsul nr. C-107/18 din 08.02.2018, cererea sa, adresată CNAS, a fost

respinsă, iar în motivarea refuzului, i s-a indicat că conform prevederilor Legii nr.56

din 09.06.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a fost

modificat art.73 al Legii nr. 294 din 25.12.2008 cu privire la Procuratură.

Conform acestor modificări, procurorii pensionați nu mai beneficiază de dreptul la

recalcularea pensiei odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu funcției.

Din motivele expuse consideră reclamantul că, Decizia CNAS nr. C-107/18 din

08.02.2018, prin care a fost respinsă cererea prealabilă este ilegală și pasibilă de a fi

anulată.

Prin hotărârea din 25 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

admis acțiunea, s-a recunoscut ilegală Decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. C-107/18 din 08.02.2018; s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

recalculeze și să achite lui Cupcic Iacob, pensia pentru vechimea în muncă, reieșind

din salariul mediu lunar achitat procurorului - Șef al Procuraturii Militare Chișinău, în

exercițiul funcției, cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținîndu-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Recalcularea de efectuat de fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost și va fi

efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 25

aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La adoptarea soluției instanța de apel a menționat că conform art.15 alin.(1) al

Legii privind pensile de asigurări sociale de stat nr.156 din 14.10.1998, pensia pentru

limită de vîrstă poate fi stabilită la împlinirea vîrstelor standard de pensionare

2

prevăzute la art. 41, cu condiția realizării stagiului minim de cotizare de 15 ani.

Prin Legea cu privire la Procuratură nr.118 din 14.03.2003 a fost abrogată Legea

cu privire la Procuratură nr.902 din 29.01.1992. Astfel, odată cu abrogarea Legii

nr.902 din 29.01.1992, reglementările legale ce țin de asigurarea cu pensie a

procurorilor au fost transferate în noua lege cu privire la Procuratură nr.118 din

14.03.2003.

În conformitate cu prevederile art.34 alin.(1) al Legii nr.118 din 14.03.2003 cu

privire la Procuratură, procurorul care a atins vîrsta de 50 de ani și are o vechime în

muncă de cel puțin 20 de ani calendaristici, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni în

funcție de procuror sau judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în

mărime de 55 la sută din salariul lui mediu, iar pentru fiecare an complet de muncă

peste vechimea de 20 de ani - adaos de 3 la sută, dar în total nu mai mult de 80 la sută

din salariul lui mediu, ținîndu-se cont de indexarea acestuia.

Potrivit alin.(6) al aceluiași articol, procurorii pensionați beneficiază de

recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

începînd cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă

pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

Ulterior, prin Legea cu privire la Procuratură nr.294 din 25.12.2008 a fost abrogată

Legea cu privire la Procuratură nr.118 din 14.03.2003.

La caz, instanța de apel a notat că, Cupcic Iacob a dobîndit dreptul la pensie în

anul 2001, în condițiile prevederilor Legii nr.902 din 29.01.1992 cu privire la

Procuratură, respectiv, cu dreptul de a beneficia de recalcularea pensiei, în dependență

de majorarea salariului procurorului în exercițiu, începînd cu luna următoare celei în

care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în

organele Procuraturii

Instanța de apel a reținut că, prevederile Legii nr.118 din 14.03.2003 cu privire

la Procuratură, au fost abrogate odată cu adoptarea Legii cu privire la Procuratură

nr.294 din 25.12.2008, respectiv, pensia a fost recalculată potrivit legii noi.

Conform art. 63 alin. (1) din Legea cu privire la Procuratură nr.294 din 25

decembrie 2008, procurorii au dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat nr.156 din 14 octombrie 1998.

Conform art. 47 lit. e) din Legea privind sistemul public de pensii nr.156 din 14

octombrie 1998 (în redacția Legii pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr.187 din 15 iulie 2010, în vigoare la momentul apariției dreptului la

pensie pentru limită de vîrstă al intimatului), stagiul de cotizare în serviciul public

include perioadele de activitate în funcție de judecător, procuror sau ofițer de urmărire

penală (anchetator), precum și de aflare în serviciul militar prin contract sau în

serviciu în organele afacerilor interne, dacă pentru perioadele respective au fost plătite

contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii.

Potrivit art.60 alin.(1) al Legii cu privire la Procuratură nr. 294 din 25

decembrie 2008 (în vigoare pînă la 01 august 2016), salariul procurorului se stabilește

în funcție de salariul judecătorului. Salariul de funcție al procurorului se stabilește în

funcție de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea sa în

3

funcția de procuror.

Totodată, potrivit art.73 alin.(8) al Legii cu privire la Procuratură nr. 294 din 25

decembrie 2008 (în redacția Legii nr. 139 din 29 decembrie 2009, în vigoare pînă la

01 august 2016), procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei pentru

vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a salariului

procurorilor. Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se efectuează ținîndu-se

cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea se efectuează din data de

întîi a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu,

indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

La 11 ianuarie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a

recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului

administrativ.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, recursul depus la 11 ianuarie 2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

4

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

5

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

art.195, art.243 alin.(1) lit.a) Cod administrativ, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

6