3ra-424/19 — contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă

3ra-424/19 — contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-424/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: S. Iorgov, O. Cojocaru, B. Bîrca)

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vasile Godoroja împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și

achitării pensiei pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și a fost menținută hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 09 februarie 2018, Vasile Godoroja a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în

muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele procuraturii de

la 02 august 1982 până la 29 iulie 2016, având o vechime în muncă de procuror de 34

de ani.

A susținut că începând cu 09 ianuarie 2006, la atingerea vârstei de 50 de ani, în

conformitate cu Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, în vigoare

la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80%

din salariul mediu lunar și a constituit 2956 de lei lunar, potrivit funcției deținute de

procuror secție din cadrul Procuraturii Generale, pe care o primea regulat, cu

respectarea principiului recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară a salariului

lunar al procurorului în exercițiu, ce a durat până la sfârșitul anului 2011.

De asemenea, a menționat reclamantul că potrivit art. 34 alin. (6) din Legea cu

privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, procurorii pensionați beneficiau de

1

dreptul de recalculare a pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, drept pe care l-a dobândit la 09 ianuarie 2006.

Astfel, odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii cu

privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355 din 23 decembrie 2005,

începând cu 01 ianuarie 2008, cuantumul pensiei sale a fost recalculat conform

dreptului dobândit și constituia 3620 de lei. Ulterior, la 25 iulie 2008 pensia i-a fost

recalculată în cuantum de 4780 de lei, odată cu numirea în funcția de procuror-șef

secție din cadrul Aparatului Procurorului General și majorarea salariului, în baza

hotărârii din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Chișinău conform prevederilor art. 34

din Legea cu privire la Procuratură.

Vasile Godoroja a afirmat că dispozițiile art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la

Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, stipulau că procurorii pensionați de

asemenea beneficiază de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă

odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel încât odată

fiindu-i reconfirmat prin lege dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80 % din

salariul procurorului în exercițiu conform funcției deținute dobândit legal la 09

ianuarie 2006.

Totodată, prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu 01 ianuarie 2013.

Potrivit Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de funcție al procurorului se

stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform Legii privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 și Legii cu privire la

Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, ținând-se cont de nivelul procuraturii în care

își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

A notat că, reieșind din prevederile art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) din Legea

privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, salariul

de funcție al procurorului în Procuratura Generală, cu o vechime în funcția de procuror

de peste 16 ani, este în mărime de 4,5 salarii medii pe economie, iar pentru executarea

funcției de conducere de procuror-șef secție din cadrul Procuraturii Generale i se

atribuie un spor calculat în raport procentual față de salariul de funcție în mărime de 9

%, condiții întrunite de către dânsul.

Reclamantul a indicat că, Casa Națională de Asigurări Sociale din motive

neîntemeiate, la momentele respective, nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel

lipsindu-l de dreptul dobândit în anul 2006 de recalculare a pensiei, stabilindu-i

mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie

a fiecărui an.

La data de 28 decembrie 2017, s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa

Națională de Asigurări Sociale, solicitând recalcularea și achitarea pensiei pentru

vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef secție din

cadrul Procuraturii Generale în funcție, începând cu 05 aprilie 2013, după creșterea

salariului cu 35 %, conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005, în vigoare din 05 aprilie 2013 și

începând cu 01 august 2016 în temeiul art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3

din 05 februarie 2016, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută.

2

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2488/17 din 14 ianuarie

2018, cererea prealabilă a fost respinsă pe motiv că prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011

pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost modificat art. 73 din

Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008 și abrogate alineatele

(3)-(10) din acest articol. Respectiv, începând cu 01 iulie 2011, procurorii, cu excepția

procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind sistemul public de

pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998. Prin urmare, pârâta a conchis că la caz nu există

niciun temei legitim de a-i recalcula pensia.

Consideră că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale este ilegal și

neîntemeiat, pârâta la examinarea cererii prealabile nu a determinat corect raportul

juridic litigios, deoarece prevederile Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73

din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, nu sunt aplicabile

la cazul speței, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile Legii cu

privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, Legii cu privire la Procuratură nr.

118 din 14 martie 2003, ajustată la Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din

20 iulie 1995 și Legii cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, în

calitate de procuror în demisie, deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile,

recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecător.

Mai mult ca atât, procurorii pensionații până la adoptarea Legii nr. 118 din 14

martie 2003, primeau pensiile conform Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544

din 20 iulie 1995.

A invocat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula

pensia i-a fost încălcat dreptul legal dobândit la momentul stabilirii pensiei și nu poate

fi restrâns pe viitor.

A menționat că argumentul pârâtei precum că drepturile de pensioare a

procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea privind pensiile de

asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, care însă nu prevăd faptul că

pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării

generale a salariului procurorilor, nu poate fi reținut, deoarece norma de drept enunțată

a intrat în vigoare la 01 iulie 2011, pe când dânsul beneficiază de pensie din 09

ianuarie 2006.

În contextul expus, Vasile Godoroja a solicit să fie recunoscut ilegal răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2488/17 din 24 ianuarie 2018, repunerea în

drept lezat cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i

achite pensia pentru vechimea în muncă ținând cont de majorarea salariului

procurorului începând cu 05 aprilie 2013 (data intrării în vigoare a Anexei nr. 3 la

Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23

decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar), majorarea

ulterioară de la 01 august 2016 (data intrării în vigoare a Legii nr. 152 din 01 iulie

2016 și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură) și de fiecare dată a

majorării salariului procurorului în exercițiu în funcția de șef secție din cadrul

Procuraturii Generale.

Prin hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a

fost admisă integral și a fost recunoscut drept neîntemeiat răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. G-2488/17 din 24 ianuarie 2018, cu obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să efectueze lui Vasile Godoroja recalcularea și achitarea pensiei

3

pentru vechimea în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului șef de

secție din cadrul Procuraturii Generale, ținând cont de majorarea salariului

procurorului, începând cu data de 05 aprilie 2013.

Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din

10 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că Vasile

Godoroja, activând în funcția de procuror-șef de secție din cadrul Procuraturii

Generale și având vechime în muncă de peste 34 de ani, întrunește condițiile prevăzute

de lege pentru recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă ținând cont de majorarea

salariului procurorului începând cu 05 aprilie 2013 și majorarea ulterioară de la 01

august 2016, însă, Casa Națională de Asigurări Sociale incorect i-a respins în

recalcularea pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general

de indexare a acesteia la data de 01 aprilie a fiecărui an.

Totodată, instanțele de judecată au considerat că este neîntemeiat argumentul

Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că drepturile de pensionare a procurorilor

sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea cu privire la pensiile de asigurări

sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, deoarece această normă a fost introdusă

prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie 2011, pe când Vasile

Godoroja a obținut dreptul la pensie începând cu 09 ianuarie 2006.

Drept consecință, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

recalcularea și achitarea pensiei lui Vasile Godoroja pentru vechime în muncă reieșind

din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef de secție din cadrul Procuraturii

Generale, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului procurorului

în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, a fost apreciat

ca fiind ilegal și neîntemeiat, ce lezează un drept al reclamantului prevăzut de lege.

La data de 07 februarie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din

13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 10 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii ca nefondată.

În susținerea recursului a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de

apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

A indicat că prin art. VIII din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, a fost abrogat alin. (8) al art. 73 din Legea nr. 294

din 25 decembrie 2008, care prevedea dreptul procurorilor la recalcularea pensiei

pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

Astfel, a afirmat că noua redacție a art. 73, în vigoare de la 01 iulie 2011, prevede

că procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii

privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998. Respectiv,

art. 462 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 nu prevede faptul că pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

4

Prin urmare, recurenta a susținut că începând cu data de 01 iulie 2011, pensia

procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la data de 01 aprilie

conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede astfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 decembrie

2018.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa părților la

data de 21 ianuarie 2019, potrivit scrisorii de însoțire nr. 698 (f.d. 136) și a fost

publicată pe pagina web a Curții de Apel Chișinău la 28 ianuarie 2019, la materialele

cauzei lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 07 februarie 2019 de Casa Națională de

Asigurări Sociale, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

5

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil.

6

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

7