3ra-424/19 — contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă

Dosarul nr. 3ra-424/19 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: C. Roșca) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: S. Iorgov, O. Cojocaru, B. Bîrca) ÎNCHEIERE 10 aprilie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic judecătorii Iurie Bejenaru Nina Vascan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Godoroja împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă, împotriva deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova și a fost menținută hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă: La data de 09 februarie 2018, Vasile Godoroja a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele procuraturii de la 02 august 1982 până la 29 iulie 2016, având o vechime în muncă de procuror de 34 de ani.

A susținut că începând cu 09 ianuarie 2006, la atingerea vârstei de 50 de ani, în conformitate cu Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, în vigoare la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar și a constituit 2956 de lei lunar, potrivit funcției deținute de procuror secție din cadrul Procuraturii Generale, pe care o primea regulat, cu respectarea principiului recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu, ce a durat până la sfârșitul anului 2011. De asemenea, a menționat reclamantul că potrivit art. 34 alin. (6) din Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, procurorii pensionați beneficiau de 1 dreptul de recalculare a pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, drept pe care l-a dobândit la 09 ianuarie 2006. Astfel, odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355 din 23 decembrie 2005, începând cu 01 ianuarie 2008, cuantumul pensiei sale a fost recalculat conform dreptului dobândit și constituia 3620 de lei.

Ulterior, la 25 iulie 2008 pensia i-a fost recalculată în cuantum de 4780 de lei, odată cu numirea în funcția de procuror-șef secție din cadrul Aparatului Procurorului General și majorarea salariului, în baza hotărârii din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Chișinău conform prevederilor art. 34 din Legea cu privire la Procuratură.

Vasile Godoroja a afirmat că dispozițiile art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, stipulau că procurorii pensionați de asemenea beneficiază de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă odată cu majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel încât odată fiindu-i reconfirmat prin lege dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80 % din salariul procurorului în exercițiu conform funcției deținute dobândit legal la 09 ianuarie 2006. Totodată, prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, începând cu 01 ianuarie 2013. Potrivit Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform Legii privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 și Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, ținând-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

A notat că, reieșind din prevederile art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) din Legea privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, salariul de funcție al procurorului în Procuratura Generală, cu o vechime în funcția de procuror de peste 16 ani, este în mărime de 4,5 salarii medii pe economie, iar pentru executarea funcției de conducere de procuror-șef secție din cadrul Procuraturii Generale i se atribuie un spor calculat în raport procentual față de salariul de funcție în mărime de 9 %, condiții întrunite de către dânsul. Reclamantul a indicat că, Casa Națională de Asigurări Sociale din motive neîntemeiate, la momentele respective, nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsindu-l de dreptul dobândit în anul 2006 de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

La data de 28 decembrie 2017, s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef secție din cadrul Procuraturii Generale în funcție, începând cu 05 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35 %, conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005, în vigoare din 05 aprilie 2013 și începând cu 01 august 2016 în temeiul art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 05 februarie 2016, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută.

2 Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2488/17 din 14 ianuarie 2018, cererea prealabilă a fost respinsă pe motiv că prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost modificat art. 73 din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008 și abrogate alineatele (3)-(10) din acest articol. Respectiv, începând cu 01 iulie 2011, procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998. Prin urmare, pârâta a conchis că la caz nu există niciun temei legitim de a-i recalcula pensia.

Consideră că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale este ilegal și neîntemeiat, pârâta la examinarea cererii prealabile nu a determinat corect raportul juridic litigios, deoarece prevederile Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73 din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, nu sunt aplicabile la cazul speței, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile Legii cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, Legii cu privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, ajustată la Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 și Legii cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, în calitate de procuror în demisie, deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecător.

Mai mult ca atât, procurorii pensionații până la adoptarea Legii nr. 118 din 14 martie 2003, primeau pensiile conform Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. A invocat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula pensia i-a fost încălcat dreptul legal dobândit la momentul stabilirii pensiei și nu poate fi restrâns pe viitor.

A menționat că argumentul pârâtei precum că drepturile de pensioare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, care însă nu prevăd faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor, nu poate fi reținut, deoarece norma de drept enunțată a intrat în vigoare la 01 iulie 2011, pe când dânsul beneficiază de pensie din 09 ianuarie 2006. În contextul expus, Vasile Godoroja a solicit să fie recunoscut ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2488/17 din 24 ianuarie 2018, repunerea în drept lezat cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru vechimea în muncă ținând cont de majorarea salariului procurorului începând cu 05 aprilie 2013 (data intrării în vigoare a Anexei nr. 3 la Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar), majorarea ulterioară de la 01 august 2016 (data intrării în vigoare a Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură) și de fiecare dată a majorării salariului procurorului în exercițiu în funcția de șef secție din cadrul Procuraturii Generale.

Prin hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă integral și a fost recunoscut drept neîntemeiat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2488/17 din 24 ianuarie 2018, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze lui Vasile Godoroja recalcularea și achitarea pensiei 3 pentru vechimea în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului șef de secție din cadrul Procuraturii Generale, ținând cont de majorarea salariului procurorului, începând cu data de 05 aprilie 2013. Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că Vasile Godoroja, activând în funcția de procuror-șef de secție din cadrul Procuraturii Generale și având vechime în muncă de peste 34 de ani, întrunește condițiile prevăzute de lege pentru recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă ținând cont de majorarea salariului procurorului începând cu 05 aprilie 2013 și majorarea ulterioară de la 01 august 2016, însă, Casa Națională de Asigurări Sociale incorect i-a respins în recalcularea pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la data de 01 aprilie a fiecărui an.

Totodată, instanțele de judecată au considerat că este neîntemeiat argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, deoarece această normă a fost introdusă prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie 2011, pe când Vasile Godoroja a obținut dreptul la pensie începând cu 09 ianuarie 2006. Drept consecință, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea și achitarea pensiei lui Vasile Godoroja pentru vechime în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef de secție din cadrul Procuraturii Generale, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, a fost apreciat ca fiind ilegal și neîntemeiat, ce lezează un drept al reclamantului prevăzut de lege.

La data de 07 februarie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca nefondată. În susținerea recursului a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material. A indicat că prin art. VIII din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a fost abrogat alin. (8) al art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, care prevedea dreptul procurorilor la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a salariului procurorilor.

Astfel, a afirmat că noua redacție a art. 73, în vigoare de la 01 iulie 2011, prevede că procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998. Respectiv, art. 462 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 nu prevede faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorilor. 4 Prin urmare, recurenta a susținut că începând cu data de 01 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la data de 01 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998. Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019. În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede astfel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 decembrie 2018. Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa părților la data de 21 ianuarie 2019, potrivit scrisorii de însoțire nr. 698 (f.d.

136) și a fost publicată pe pagina web a Curții de Apel Chișinău la 28 ianuarie 2019, la materialele cauzei lipsind date cu privire la recepționarea acesteia. Astfel, recursul, declarat la data de 07 februarie 2019 de Casa Națională de Asigurări Sociale, este în termen. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; 5 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil.

6 În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 270 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic judecătorii Iurie Bejenaru Nina Vascan 7