2rac-76/19 — Încasarea sumei

2rac-76/19 — Încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac–76/19

Prima instanță: Judecătoria Ungheni (sediul central) (jud. M. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

D E C I Z I E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de SA ,,Comgaz-Plus”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SA

,,Moldovagaz” împotriva SA ,,Comgaz-Plus” cu privire la încasarea clauzei penale

și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către SA ,,Moldovagaz”, casată hotărârea din 11

mai 2018 a Judecătoriei Ungheni (sediul central) în partea respingerii solicitării cu

privire la încasarea penalităților, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de

admitere a pretenției,

con st ată:

La 16 noiembrie 2017, SA „Moldovagaz” a depus cererea de chemare în

judecată împotriva SA ,,Comgaz-Plus” cu privire la încasarea clauzei penale și a

dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 01 ianuarie 2016, la solicitările SA

„Comgaz-Plus”, a fost încheiat contractul nr. 12/19 de furnizare a gazelor naturale

pentru necesitățile tehnologice de producere a energiei termice.

Astfel, între SA „Moldovagaz”, în calitate de furnizor și SA „Comgaz-Plus”

în calitate de consumator, a fost încheiat contractul de furnizare a gazului natural în

volumul stabilit pentru anul 2016. Prin acordul adițional nr. 1, din 01 ianuarie

2017, contractul nr. 12/19, din 01 ianuarie 2016, a fost prelungit și pentru anul

2017.

Condițiile contractuale de către furnizor au fost respectate pe deplin, însă

consumatorul SA „Comgaz-Plus” încălcând condițiile contractuale, nu și-a onorat

obligația de a achita valoarea gazului natural consumat la timpul stabilit conform

prevederilor contractuale.

În acest context, conform facturilor fiscale, cu indicarea volumului de gaze

real consumat, la tariful reglementat, cât și reieșind din dinamica consumului și

achitărilor efectuate, pârâtei i-au fost livrate gaze naturale, care nu au fost achitate

în termenul stabilit de contract și factură. Aceste fapte se probează prin

1

următoarele acte: factura fiscală nr. MG 0103488, din 31 octombrie 2016; factura

nr. 1910 din 31 octombrie 2016; factura fiscală nr. MG 0115058 din 01 noiembrie

2016; factura nr. 1911 din 30 noiembrie 2016; factura fiscală nr. MG 0117904 din

31 decembrie 2016; factura nr. 1912 din 31 decembrie 2016; factura fiscală nr. MG

0130956 din 31 ianuarie 2017; factura nr. 1901 din 31 decembrie 2017; factura

fiscală nr. MG 0134593 din 28 februarie 2017; factura nr. 1902 din 28 februarie

2017; factura fiscală nr. MG 0147170 din 31 martie 2017; factura nr. 1903 din 31

martie 2017.

A mai menționat că, SA „Moldovagaz” și-a rezervat expres dreptul de a cere

plata penalităților în conținutul pct. 3.4 al contractului de furnizare a gazelor

nr.12/19 din 01 ianuarie 2016, precum și prin expedierea facturilor către plată a

penalităților.

De asemenea au fost expediate și facturi de plată a penalităților, recepționate

de SA „Comgaz-Plus” și după primirea executării. Respectiv a fost calculată

penalitatea în sumă de 13 387,79 de lei, pentru o perioadă de 6 luni. Făcând

trimitere la prevederile art. 619, 585 al Codului civil a susținut că pârâtei SA

„Comgaz-Plus” i-a fost calculată dobânda de întârziere, în mărime de 13 766,88 de

lei. Întru rezolvarea litigiului pe cale extrajudiciară au fost expediate pe adresa

pârâtei somații.

În instanța de judecată, SA ,,Moldovagaz” a solicitat încasarea din contul SA

„Comgaz-Plus” a penalității în mărime de 13 387,79 de lei, dobânda de întârziere

în mărime de 13 766,88 de lei, precum și cheltuieli de judecată sub forma taxei de

stat în sumă de 814,64 lei, iar în total 27 969, 31 de lei.

Prin hotărârea din 11 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni (sediul central),

acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul SA „Comgaz-

Plus”, în beneficiul SA „Moldovagaz” a dobânzii de întârziere pentru perioada 15

noiembrie 2016 – 12 mai 2017, în mărime de 13 766 88 de lei, precum și

cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat, proporțional părții admise, în

mărime de 412,94 de lei, în total suma de 14 179,82 de lei.

S-a respins acțiunea în partea încasării din contul SA „Comgaz-Plus” în a

penalităților pentru perioada 15 noiembrie 2016 – 12 mai 2017, în mărime de 13

387,79 de lei.

Pentru a ajunge la concluzia respectivă, prima instanță a reținut că, obligația

de plată pentru gazele naturale furnizate la momentul înaintării acțiunii în instanță

a fost stinsă integral, însă din înscrisurile prezentate de părți și administrate de

instanță se atestă că achitările au avut loc cu întârzieri.

Astfel, reținând prevederile art. 123 alin. (6) al Codului de procedură civilă,

precum și recunoașterea de către reprezentantul pârâtei a pretenției cu privire la

încasarea dobânzii de întârziere, instanța a ajuns la concluzia temeiniciei acesteia.

Referitor la pretenția cu privire la încasarea penalității, fiind invocat în ședința

de judecată termenul de prescripție al acesteia, instanța a notat că, reclamanta a

solicitat încasarea penalității pentru perioada 15 noiembrie 2016 – 13 mai 2017. În

viziunea primei instanțe, momentul până la care reclamanta a fost îndreptățită să

solicite încasarea penalității se consideră perioada ultimilor 6 luni de până la

exercitarea dreptului la acțiune.

În acest sens, dat fiind faptul depunerii acțiunii la 16 noiembrie 2017,

reclamanta, la caz SA ,,Moldovagaz”, era în drept să solicite penalitatea pentru

perioada 16 mai 2017 – 16 noiembrie 2017, ceea ce a impus respingerea pretenției

2

ca tardivă.

Prin decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către SA ,,Moldovagaz”, casată hotărârea din 11 mai 2018 a

Judecătoriei Ungheni (sediul central) în partea respingerii solicitării cu privire la

încasarea penalităților, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere

a pretenției.

S-a încasat de la SA ,,Comgaz-Plus” în beneficiul SA ,,Moldovagaz”

penalitatea pentru perioada 15 noiembrie 2016 - 12 mai 2017, în mărime de 13

387,79 de lei.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

S-a încasat de la SA ,,Comgaz-Plus” în beneficiul SA ,,Moldovagaz” suma de

401,63 de lei, cu titlu de cheltuieli privind achitarea taxei de stat la depunerea

acțiunii și 301,22 de lei pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel,

iar în total suma de 702, 85 de lei.

În consolidarea opiniei sale, instanța de apel a notat că pârâta SA „Comgaz-

Plus” nu a invocat careva obiecții referitor la calculul penalității, ci doar a

considerat că s-a omis termenul de prescripție. Astfel, instanța de fond eronat a

aplicat prevederile normei ce reglementează prescripția extinctivă, iar termenul de

6 luni este prevăzut doar pentru calcularea penalității nu și pentru înaintarea

acțiunii privind încasarea penalității, însăși acțiunea se permite de a fi înaintată și

după 6 luni, perioadă în care s-a calculat penalitatea.

Mai mult, termenul de 6 luni de zile este un termen special de prescripție

extinctivă și se aplică pe perioada de 6 luni de zile (180 zile), și nicidecum nu

poate fi interpretat ca un termen general în interiorul căruia persoana poate să-și

apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată.

Astfel, penalitatea contractuală este o clauză penală care survine în urma

neexecutării unei obligații principale, și reieșind din norma art. 268 lit. a) al

Codului civil, se aplică doar pe perioada de 6 luni de zile, indiferent de durata

neexecutării contractului. Totodată instanța de apel a reținut că părțile în pct. 3.4

din contract au convenit anticipat, că prejudiciul suportat de SA „Moldovagaz”

prin întârzierea plății de către SA „Comgaz-Plus”, se va acoperi prin penalitate.

La 05 decembrie 2018 (prin oficiul poștal), SA „Comgaz-Plus” a declarat

recurs împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat în mod eronat dispozițiile legii ce reglementează termenul special de

prescripție extinctivă și aplicarea acestuia la speța în cauză.

La 28 martie 2019, SA „Moldovagaz” a depus o referință la recursul declarat

de SA „Comgaz-Plus”, solicitând respingerea acestuia cu menținerea deciziei

instanței de apel.

Prin încheierea din 06 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de SA „Comgaz-Plus” a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 10

octombrie 2018, expediată părților la 11 octombrie 2018, însă date referitoare la

recepționarea acesteia de către SA „Comgaz-Plus” la materialele cauzei nu se

3

regăsesc, ceea ce denotă faptul că recursul declarat prin oficiul poștal la 05

decembrie 2018 a fost depus cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1)

al Codului de procedură civilă.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererile de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În plus, recurenta și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al

Codului de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de SA „Comgaz-Plus” întemeiat și care urmează a fi admis cu

casarea parțială a deciziei recurate și menținerea în această parte a hotărârii primei

instanței, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) al Codului de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul examinării cauzei în fazele procesuale anterioare s-a constatat cu

certitudine că, la 01 ianuarie 2016, între SA „Moldovagaz” și SA „Comgaz-Plus” a

fost încheiat contractul nr. 12/19 privind volumele și condițiile de furnizare a

gazelor naturale în anul 2016, iar prin acordul adițional nr. 1, din 01 ianuarie 2017,

contractul nr. 12/19, din 01 ianuarie 2016, a fost prelungit și pentru anul 2017.

Potrivit pct. 3.3. al contractului menționat, achitarea pentru gazele naturale,

lunar furnizate, se va efectua nu mai târziu de data de 15 a lunii ulterioare, fiind

indicat data limită în factura de plată a contravalorii gazelor naturale consumate,

iar potrivit pct. 3.4. al contractului în caz de neachitare până la data limită indicată

în factură a contravalorii gazelor consumate, consumatorul va plăti furnizorului o

penalitate, conform legislației, în mărimea ratei medii anuale ponderate a dobânzii

la creditele noi acordate în moneda națională de băncile comerciale, pentru un an,

înregistrată de anul precedent și publicată în raportul BNM la suma datorată,

pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi după data limită de plată a

facturii și până la data efectuării plății.

Instanțele au reținut că, la data înaintării acțiunii în instanța de judecată (16

noiembrie 2017), obligația de plată a fost stinsă integral, fapt confirmat de actul de

verificare reciprocă la situația din 31 mai 2017 semnat de părți.

Materialele cauzei atestă, însă, că la executarea obligației de plată, achitările

au avut loc cu întârziere.

4

Astfel, la 15 noiembrie 2016, SA „Comgaz-Plus” avea o datorie de 432766,60

lei achitând la 17 noiembrie 2016 suma de 100 000 lei, la 21 noiembrie 2016 –

176567,00 lei, la 24 noiembrie – 56199,60 lei, la 02 decembrie 2016 – 64 000 lei,

la 05 decembrie 2016 – 36 000 lei, la 08 decembrie 2016 – 100 662,60 lei, la 13

decembrie 2016 – 300 000 lei, la 14 decembrie 2016 – 300 000 lei.

La 15 decembrie 2016, SA „Comgaz-Plus” avea o datorie de 1087662,60 lei

achitând – la 19 decembrie 2016 – 200 000 lei, la 22 decembrie 2016 – 132 000

lei, la 26 decembrie 2016 – 55 000 lei.

La 15 ianuarie 2017, SA „Comgaz-Plus” avea o datorie de 1223434,80 lei

achitând la 17 ianuarie 2017 – 500 000 lei, la 24 ianuarie 2017 – 340 000 lei, la 27

ianuarie 2017 – 123434,80 lei, la 31 ianuarie 2017 – 50 000 lei, la 01 februarie

2017 – 91 000 lei, la 06 februarie 2017– 20 000 lei; la 07 februarie 2017 – 100 000

lei, la 14 februarie 2017 – 100 000 lei.

La 15 februarie 2017, SA „Comgaz-Plus” avea o datorie de 1527649,20 lei

achitând – la 16 februarie 2017 – 200 000 lei, la 20 februarie 2017 – 600649,20 lei,

la 23 februarie 2017 – 126 000 lei, la 24 februarie 2017 – 420 000 lei, la 27

februarie 2017 – 59 900 lei, la 20 martie 2017 – 20 100 lei, la 07 martie 2017 –

150 568,60 lei.

La 15 martie 2017, SA „Comgaz-Plus” avea o datorie de 1235568,60 lei

achitând – la 16 martie 2017 – 113 000 lei, la 20 martie 2017 – 972 000 lei, la 11

aprilie 2017 – 53339,60 lei, la 12 aprilie 2017 – 45 000 lei, la 14 aprilie 2017 – 100

000 lei.

La 15 aprilie 2017, SA „Comgaz-Plus” avea o datorie de 573 339,60 lei

achitând – la 05 mai 2017 – 35 900 lei, la 11 mai 2017 – 50 000 lei.

În legătură cu întârzierea plăților, SA „Moldovagaz” a solicitat prin facturi și

somații achitarea penalității prevăzute de pct. 3.4. al contractului.

Potrivit revendicărilor din acțiune susținute printr-un calcul desfășurat,

perioada de întârziere pentru care SA „Moldovagaz” a solicitat achitarea

penalităților este: 16 noiembrie 2016 – 13 mai 2017, iar la 16 noiembrie 2017, SA

„Moldovagaz” s-a adresat în instanță cu acțiune.

Instanța de recurs atestă că, prima instanță fiind învestită cu judecarea

prezentei cauze a hotărât că pretențiile SA „Moldovagaz” în partea încasării

penalității sunt tardive și a respins pe acest temei capătul de cerere.

Examinând cauza în ordine de apel, instanța a conchis temeinicia pretenției cu

privire la încasarea penalității, a admis apelul și a emis o nouă hotărâre de încasare

a sumei cu titlu de penalitate. Reieșind din circumstanțele de fapt și de drept,

colegiul de apel a constatat că SA „Comgaz-Plus” trebuia să achite gazele naturale

până la ziua 15 a lunii următoare pentru fiecare factură, însă și-a executat

obligațiile integral cu întârziere. Această circumstanță a justificat admiterea

integrală a acțiunii. Considerentele instanțelor în această privință au fost expuse

supra.

În special, față de tardivitatea acțiunii, instanța de apel a subliniat că termenul

de 6 luni este prevăzut doar pentru calcularea penalității nu și pentru înaintarea

acțiunii privind încasarea penalității, însăși acțiunea se permite de a fi înaintată și

după 6 luni, perioadă în care s-a calculat penalitatea.

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. c) al Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

5

Din perspectiva acestui temei, întreprinderea recurentă a invocat că instanța

de apel a interpretat eronat articolul 268 al Codului civil. În viziunea acesteia,

acțiunea este prescrisă, deoarece intimata a invocat dreptul său la executarea în

termen a obligației pentru perioada 16 noiembrie 2016 – 13 mai 2017, iar cererea

de chemare în judecată a depus-o la 16 noiembrie 2017. De altfel, acțiunea a fost

avansată peste 187 de zile calendaristice.

Mai mult, termenul prevăzut la articolul citat este unul special, care nu poate

fi modificat, prelungit sau scurtat.

Împrejurarea respectivă denotă speranța legitimă a recurentului de a fi protejat

de principiul securității juridice. Prin urmare, este incident speței dreptului

intimatului de acces la o instanță prevăzut de articolul 20 din Constituția Republicii

Moldova, articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și articolul

5 din Codul de procedură civilă. Astfel, acțiunea formulată de SA „Moldovagaz”

va fi examinată prin intermediul acestui drept.

Jurisprudența constantă a CtEDO a stabilit că dreptul menționat supra nu este

absolut și poate fi supus unor restricții legitime, cum ar fi termenele de prescripție

legale, taxa de stat pentru ordonanțele de judecată etc. În acest sens, se va ține cont

de principiile generale și raționamentele cauzelor Stubbings și alții vs Regatul Unit

(hotărâre din 22 octombrie 1996, § 50 – 53); Markovic și alții vs Italia (Marea

Cameră, hotărâre din 14 decembrie 2006, § 99); Seal vs Regatul Unit (hotărâre din

7 decembrie 2010, § 75); Banovic vs Croatia (hotărâre din 11 iunie 2015, § 42);

Antunovic vs Croatia (hotărâre din 4 octombrie 2016, § 47) sau Foltis vs Germania

(hotărâre din 30 iunie 2016, § 39).

Conform articolului 267 alin. (1) al Codului civil, termenul general în

interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în

instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

În același context, articolul 268 lit. a) al aceleiași legi prevede că se prescriu

în termen de 6 luni acțiunile privind încasarea penalității.

Cu privire la argumentul recurentei, Colegiul lărgit constată că principala

divergență a părților se referă la interpretarea efectelor juridice produse de articolul

268 lit. a) al Codului civil. Pe de o parte, SA „Comgaz-Plus” a pretins că acesta

este un termen extinctiv. Pe de altă parte, instanța de apel a susținut că termenul

respectiv se referă la perioada de întârziere pentru care poate fi dispusă admiterea

unei atare pretenții. În esență, Curtea de Apel Chișinău a respins argumentul

invocat de către SA „Comgaz-Plus”.

Pentru a elucida acest aspect, instanța de recurs va supune analizei sintagma

folosită de către instanța de apel pentru articolul 268 lit. a) al Codului civil, și

anume, acest interval de timp a fost calificat ca „termenul de 6 luni este prevăzut

doar pentru calcularea penalității nu și pentru înaintarea acțiunii”. Părțile nu

contestă aplicarea acestei norme juridice.

În privința articolului 268 lit. a) al Codului civil, Colegiul lărgit subliniază că,

în cazul dat, este relevantă interpretarea sistematică, care implică lămurirea

înțelesului unei norme juridice ținându-se cont de legăturile sale cu alte norme

juridice. Recurgerea la o asemenea modalitate este impusă de coroborarea unor

norme juridice generale și a unor speciale, pentru a se putea stabili, sfera de

aplicare a unei anumite dispoziții legale.

În acest context, instanța de recurs subliniază că articolul 268 lit. a) al Codului

civil este cuprins în capitolul II, care este denumit de legiuitor „Prescripția

6

extinctivă”. Doctrina juridică, dar și jurisprudența constantă a instanțelor

judecătorești, definește prescripția extinctivă ca termen juridico-civil, care se

răsfrânge asupra posibilității apărute la persoană (fizică sau juridică) de a-și apăra

dreptul încălcat pe calea acțiunii civile. Posibilitatea persoanei fizice sau juridice

de a primi apărarea pe calea acțiunii civile reprezintă dreptul subiectiv la apărare

pe calea acțiunii civile, denumit dreptul la acțiune. Apărut din cadrul raportului

juridic civil, dreptul la acțiune reprezintă dreptul de a cere de la instanța de

judecată emiterea hotărârii, care ar admite acțiunea, sau dreptul la admiterea

acțiunii.

Așadar, prescripția extinctivă este termenul, la expirarea căruia în cazul în

care acțiunea n-a fost înaintată, se stinge dreptul civil, apărut în urma litigiului.

Expirarea prescripției extinctive nu duce la încetarea a dreptului subiectiv civil

încălcat, ci stinge dreptul subiectiv civil la apărare pe calea acțiunii civile.

În coerența celor invocate, articolul sus – citat trebuie raportat la articolul 267

alin. (1), iar, în urma acestui procedeu, rezultă că termenul de 6 luni este unul

special, care exceptă de la intervalul de timp general de 3 ani. În acest sens,

perioada în interiorul căreia SA „Moldovagaz” putea să-și apere, pe calea intentării

unei acțiuni în instanță de judecată dreptul încălcat, este de 6 luni.

În continuare, conform art. 272 alin. (1) al Codului civil, termenul de

prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.

Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului.

În baza celor notate, Colegiul lărgit atestă că instanța de apel a interpretat

eronat articolul 268 lit. a) al Codului civil, iar argumentul că „termenul de 6 luni

este prevăzut doar pentru calcularea penalității nu și pentru înaintarea acțiunii”

nu și-a găsit încadrarea legală în nici o normă de drept pertinentă speței. Drept

consecință, instanța de recurs acceptă criticile recurentei pe acest segment.

În fine, Colegiul lărgit notează că termenul de prescripție de mai sus servește

mai multor scopuri importante, și anume, să asigure securitatea și finalitatea

juridică, să protejeze potențialii pârâți de plângerile tardive care pot fi dificil de

contestat și să prevină orice nedreptate care poate rezulta în cazul în care instanțele

ar fi obligate să se pronunțe cu privire la evenimente care au avut loc în trecutul

îndepărtat, pe baza unor probe care este posibil să fi devenit nesigure și incomplete

din cauza trecerii timpului (a se vedea cauzele Stubbings, citată anterior, § 51,

Oleksandr Volkov vs Ukraina, hotărârea din 9 ianuarie 2013, § 137, Kamenova vs

Bulgaria, hotărâre din 12 iulie 2018, § 47).

La acest capitol, termenul în cauză nu este foarte scurt și a oferit o șansă reală

intimatului de a-și valorifica dreptul la acțiune și de a pretinde încasarea

penalităților. De fapt, SA „Moldovagaz” a aflat despre încălcarea dreptului său la

mai multe etape, în special, atunci când recurenta și-a executat obligațiile de plată a

datoriei integral.

Așadar, aceasta calculând o penalitate pentru o perioadă în care considera că

recurenta se află în întârziere (16 noiembrie 2016 – 13 mai 2017), știa deja la 13

mai 2017 despre pretinsa încălcare, iar această dată servește drept reper pentru

calcularea termenului de acțiune.

Luând în considerare cele menționate și, prin prisma art. 264 alin. (2) al

Codului civil, Colegiul lărgit constată că termenul limită pentru depunerea acțiunii

de către SA „Moldovagaz” s-a scurs la 14 noiembrie 2017. În mod corespunzător,

7

instanța constată că intimata a depus cererea de chemare în judecată la 16

noiembrie 2017 în afara termenului limită de 6 luni menționat în 268 lit. a) al

Codul civil.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili caracterul esențial al

erorilor judiciare constatate supra, întrucât ignorarea acestora ar conduce inevitabil

la soluționarea incorectă a cauzei. Instanța de recurs observă că esența dreptului de

acces al intimatului nu a fost afectată și că restricția în cauză se întemeiază pe

articolul 268 lit. a) al Codului civil, urmărește un scop legitim și este proporțională

în baza criteriilor analizate supra. Acest exercițiu confirmă că a fost stabilit un

echilibru între interesul general al securității juridice și interesul recurentei de a-și

examina cererea de către o instanță

Așadar, în baza argumentelor livrate de părți, coroborate cu înscrisurile

anexate la dosar, Colegiul judiciar notează că greșelile la interpretarea legii pot fi

corectate prin casarea deciziei atacate în partea încasării penalității cu menținerea

în această parte a hotărârii primei instanțe.

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de SA „Comgaz-Plus”, cu casarea deciziei din 10 octombrie 2018

a Curții de Apel Chișinău în partea încasării penalității cu menținerea în această

parte a hotărârii din 11 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni (sediul central).

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de SA „Comgaz-Plus”.

Se casează parțial decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SA

,,Moldovagaz” împotriva SA ,,Comgaz-Plus” cu privire la încasarea clauzei penale

și a dobânzii de întârziere, în partea încasării penalității cu menținerea în această

parte a hotărârii din 11 mai 2018 a Judecătoriei Ungheni (sediul central).

În rest, decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

8